Richard St. John, despre succes, pe TED.
Personal, ce mai tare mi s-a părut partea cu „persistence: through failure and crap, which is:
Criticism
Rejection
Assholes
Pressure”
marți, 29 decembrie 2009
duminică, 27 decembrie 2009
Ain't no sunshine when she's gone
Ain't no sunshine when she's gone.
It's not warm when she's away.
Ain't no sunshine when she's gone
And she's always gone too long anytime she goes away.
Wonder this time where she's gone,
Wonder if she's gone to stay
Ain't no sunshine when she's gone
And this house just ain't no home anytime she goes away.
And I know, I know, I know, I know, I know,
I know, I know, I know, I know, I know, I know, I know,
I know, I know, I know, I know, I know, I know,
I know, I know, I know, I know, I know, I know, I know, I know
Hey, I ought to leave the young thing alone,
But ain't no sunshine when she's gone,
Ain't no sunshine when she's gone, only darkness everyday.
Ain't no sunshine when she's gone,
And this house just ain't no home anytime she goes away.
Anytime she goes away.
Anytime she goes away.
Anytime she goes away.
Anytime she goes away.
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Just the two of us...
I see the crystal raindrops fall
And see the beauty of it all
Is when the sun comes shining through
To make those rainbows in my mind
When I think of you some time
And I want to spend some time with you
Just the two of us
We can make it if we try
Just the two of us
Just the two of us
Building castles in the sky
Just the two of us
You and I
We look for love, no time for tears
Wasted water's all that is
And it don't make no flowers grow
Good things might come to those who wait
Not to those who wait too late
We got to go for all we know
Just the two of us
We can make it if we try
Just the two of us
Just the two of us
Building castles in the sky
Just the two of us
You and I
I hear the crystal raindrops fall
On the window down the hall
And it becomes the morning dew
Darling, when the morning comes
And I see the morning sun
I want to be the one with you
Just the two of us
We can make it if we try
Just the two of us
Just the two of us
Building big castles way on high
Just the two of us
You and I
duminică, 20 decembrie 2009
Era să uit...
Am tot văzut nemulțumiți și nemulțumite care nu cred în valoarea niciunui curs de acțiune, și care bagă de vină oricât te-ai strădui, ca și cum ai face mai mult rău dacât bine. Bineînțeles, sunt de acord cu ei/ele. Ce rost are să faci ceva, când oricum nu știi de fapt care o să fie rezultatul? Nu fă nimic!
//Go Go Happy Fish TV :)
//Go Go Happy Fish TV :)
'89
Prins de ale mele am ratat (în ceea ce privește scrisul despre) un subiect de o importanță maximă pentru societatea noastră, revoluția din '89. Nu vreau să vorbesc de dragul de a mai fi un blog cu povești pe această temă. Vă invit, cu voia voastră, să cântați alături de Timișoara.
Probabil că știți deja, însă vă mai spun și eu, că puteți intre pe eroiinumor.ro pentru mai multe materiale legate de revoluție.
Probabil că știți deja, însă vă mai spun și eu, că puteți intre pe eroiinumor.ro pentru mai multe materiale legate de revoluție.
@ Home 2.0
Stăteam aseară și mă gândeam oare de ce nu eram în cea mai bună formă, psihologic vorbind, și am făcut câteva asocieri interesante.
Pe CPI, scala Independence in Achievement (pe care sunt mai independent decât 97.5% din populație) și scala de masculinitate (pe care sunt mai feminin decât 80% din bărbați, if I am not wrong) dau rezultate interesante. Pe de o parte, îmi setez obiective înalte, proprii, adesea fără legătură cu obiectivele celor din jur, pe de altă parte, nu le urmăresc foarte agresiv. Sau, mai bine zis, când le urmăresc agresiv îmi consumă multă energie. Buun. La asta se adaugă locus of control, care la mine e foarte foarte intern, adică mă consider responsabil și pentru lucruri care țin, de fapt, într-o foarte mare măsură de alții sau alte lucruri. Prin urmare, când lucrurile nu merg cum ar fi bine să meargă, mă simt responsabil, în orice sistem în care am un rol și obiective. Nu doar că mă consider responsabil, dar mă și interesează fiecare nebunie care apare în aceste sisteme. OK!
În plus, flexibilitatea și insightfulness-ul meu sunt și ele la cote foarte mari. Asta înseamnă că pe lângă responsabilitatea asumată în modul descris mai sus, am curajul, sau poate chiar obieceiul, de a contesta modul în care fac anumite lucruri, modul în care se fac anumite lucruri de alții, dar și valorile și principiile care stau la baza acțiunilor. De aici rezultă că îmi e destul de greu să mențin un drum constant foarte mult timp. De altfel, tipul Gamma de personalitate e prin definiție mai instabil. Și toate astea în contextul în care unele lucruri (facultate, voluntariat) sunt relativ constante și independent de conflictele mele interioare, trebuiesc duse cu bine mai departe :).
Toate astea (și altele) au dus în primul rând la un open-mindedness foarte mare, dar și la o capacitate de învățare foarte mare. Poate că mă laud, dar adevărul e că nefiind setat pe anumite concepții, fiind flexibil, responsabilizându-mă foarte mult și căutând cele mai bune soluții pentru anumite probleme în locuri diverse, am ajuns să mă dezvolt foarte mult. Dar, tot astea (și altele..) duc din când în când la terminarea bateriilor, și la câte o perioadă mai depresivă, sau la câte o criză existențială în care destructurez convingerile create până atunci pentru a integra noi descoperiri științifice (de obicei), sau vechi descoperiri pe care abia le descopăr eu :). După care începe din nou nebunia și activitatea :).
Go go CPI :))
Pe CPI, scala Independence in Achievement (pe care sunt mai independent decât 97.5% din populație) și scala de masculinitate (pe care sunt mai feminin decât 80% din bărbați, if I am not wrong) dau rezultate interesante. Pe de o parte, îmi setez obiective înalte, proprii, adesea fără legătură cu obiectivele celor din jur, pe de altă parte, nu le urmăresc foarte agresiv. Sau, mai bine zis, când le urmăresc agresiv îmi consumă multă energie. Buun. La asta se adaugă locus of control, care la mine e foarte foarte intern, adică mă consider responsabil și pentru lucruri care țin, de fapt, într-o foarte mare măsură de alții sau alte lucruri. Prin urmare, când lucrurile nu merg cum ar fi bine să meargă, mă simt responsabil, în orice sistem în care am un rol și obiective. Nu doar că mă consider responsabil, dar mă și interesează fiecare nebunie care apare în aceste sisteme. OK!
În plus, flexibilitatea și insightfulness-ul meu sunt și ele la cote foarte mari. Asta înseamnă că pe lângă responsabilitatea asumată în modul descris mai sus, am curajul, sau poate chiar obieceiul, de a contesta modul în care fac anumite lucruri, modul în care se fac anumite lucruri de alții, dar și valorile și principiile care stau la baza acțiunilor. De aici rezultă că îmi e destul de greu să mențin un drum constant foarte mult timp. De altfel, tipul Gamma de personalitate e prin definiție mai instabil. Și toate astea în contextul în care unele lucruri (facultate, voluntariat) sunt relativ constante și independent de conflictele mele interioare, trebuiesc duse cu bine mai departe :).
Toate astea (și altele) au dus în primul rând la un open-mindedness foarte mare, dar și la o capacitate de învățare foarte mare. Poate că mă laud, dar adevărul e că nefiind setat pe anumite concepții, fiind flexibil, responsabilizându-mă foarte mult și căutând cele mai bune soluții pentru anumite probleme în locuri diverse, am ajuns să mă dezvolt foarte mult. Dar, tot astea (și altele..) duc din când în când la terminarea bateriilor, și la câte o perioadă mai depresivă, sau la câte o criză existențială în care destructurez convingerile create până atunci pentru a integra noi descoperiri științifice (de obicei), sau vechi descoperiri pe care abia le descopăr eu :). După care începe din nou nebunia și activitatea :).
Go go CPI :))
sâmbătă, 19 decembrie 2009
@ Home
Sunt acasă. Constat, fără uimire, că sunt cam depresiv și anxios...
Cred că mă enervează perioada sărbătorilor. Nu le asociez nici cu cadouri, nici cu pomi de crăciun, nici cu zăpadă, nici cu familie, nu mai zic de nașterea Domnului, ci cu bătut covoare și șters praful și certuri cu frate-mio din trecut. Mă mai enervează faptul că deși plănuisem (din nou) multe pentru această vacanță, sunt tot felul de lucruri care se pun pe „ordinea de zi” și care n-au nicio legătură cu ordinea mea de vacanță. Bine.. aș zice că nu se pun singure, dar în spiritul Skinnerian, îmi dau seama că se cam pun. Singure și cu ajutorul istoriei mele de viață. În fine.. mă mai enervează și că am din ce în ce mai puțin în comun cu „meleagurile natale” și cu oamenii de pe-aici.
Cred că sărbătorile sunt bune, ca și concept, dacă stau să mă gândesc mai bine. După toate nebuniile și stresul dintre ele, câteva zile ar trebui să ne pese doar de familie, de prieteni, de cântece și de Dumnezeu. Poate că pe viitor ar trebui să țin post înainte, și să nu-mi mai fac nicio ordine de vacanță, și să trăiesc experiența asta așa cum a fost ea gândită (că tot mă lăudam într-un articol anterior că așa am hotărât să fac)...
Cred că mă enervează perioada sărbătorilor. Nu le asociez nici cu cadouri, nici cu pomi de crăciun, nici cu zăpadă, nici cu familie, nu mai zic de nașterea Domnului, ci cu bătut covoare și șters praful și certuri cu frate-mio din trecut. Mă mai enervează faptul că deși plănuisem (din nou) multe pentru această vacanță, sunt tot felul de lucruri care se pun pe „ordinea de zi” și care n-au nicio legătură cu ordinea mea de vacanță. Bine.. aș zice că nu se pun singure, dar în spiritul Skinnerian, îmi dau seama că se cam pun. Singure și cu ajutorul istoriei mele de viață. În fine.. mă mai enervează și că am din ce în ce mai puțin în comun cu „meleagurile natale” și cu oamenii de pe-aici.
Cred că sărbătorile sunt bune, ca și concept, dacă stau să mă gândesc mai bine. După toate nebuniile și stresul dintre ele, câteva zile ar trebui să ne pese doar de familie, de prieteni, de cântece și de Dumnezeu. Poate că pe viitor ar trebui să țin post înainte, și să nu-mi mai fac nicio ordine de vacanță, și să trăiesc experiența asta așa cum a fost ea gândită (că tot mă lăudam într-un articol anterior că așa am hotărât să fac)...
vineri, 18 decembrie 2009
Merită testat :)
Cum se face pop-corn cu telefonul mobil, sau de ce nu e bine să-ți iei oferte cu prea multe minute incluse...
luni, 14 decembrie 2009
Noi si evolutia
Fie că te referi la revoluția din '89 sau la mult mai recenta revoluție din Iran, sau poate chiar la protestele mai recente din Austria, studenții au fost totdeauna principalii promotori ai reformelor importante. De ce noi, studenții? Pentru că, pe de o parte, suntem suficient de maturi încât să vedem bune și rele în jur, suntem suficient de naivi să credem că împreună putem reuși să schimbăm ceva, și avem o viață de pierdut dacă le permitem altora să decidă prost pentru noi. Fie că e vorba de nivelul internațional, național sau universitar, suntem datori să avem grijă de viitorul nostru (și nu mă refer la meetinguri de susținere politică de genul celor organizate recent de unii în România).
Citește și tu Ghidul Bologna pentru studenți, și asigură-te că reprezentanții tăi își fac treaba pe bune! Ai drepturi și merită să le cunoști.
Completare :D. ANOSR a relansat situl bologna. Informații detaliate despre procesul bologna gasiti aici..
Citește și tu Ghidul Bologna pentru studenți, și asigură-te că reprezentanții tăi își fac treaba pe bune! Ai drepturi și merită să le cunoști.
Completare :D. ANOSR a relansat situl bologna. Informații detaliate despre procesul bologna gasiti aici..
duminică, 13 decembrie 2009
IT-ish stuff
Din când în când mai dau de câte o aplicație/site/resursă online care cred că merită anunțată. De data aceasta, este rândul Google Goggles. Despre ce e vorba, în clipul de mai jos:
(Oare cum va arăta searchul peste 10 ani?)
(Oare cum va arăta searchul peste 10 ani?)
Let go and live...
De mult am tot încercat să iau o decizie în legătură cu modul în care ar trebui să reacționăm la experiențele pe care ni le pregătesc alții. Într-un final, am hotărât (pentru mine) ca dacă intru într-o experiență, să încerc să „let go” și să trăiesc ceea ce mi-a fost pregătit, așa cum mi-a fost pregătit. Ce înseamnă asta? Înseamnă că las evaluarea pentru după experiență, altfel voi altera, într-o formă sau alta, experiența pe care o trăiesc. Și asta aplic mai ales la experiențe care se leagă de artă sau care se leagă de trăiri emoționale (dezvoltare personală, fie ea în cadru terapeutic sau extra-terapeutic).
Oh well... ascultam recent pe deezer un radio, și a început, la un moment dat, să cânte black eyed peas - meet me halfway. Nu știu exact de ce, dar mi-a plăcut foarte mult. Am căutat-o pe Youtube, însă acolo varianta care se și auzea bine nu putea fi integrată într-un articol pe blog (avea opțiunea embed video dezactivată), așa că am căutat-o și pe Daily Motion, și iată! :)
Oh well... ascultam recent pe deezer un radio, și a început, la un moment dat, să cânte black eyed peas - meet me halfway. Nu știu exact de ce, dar mi-a plăcut foarte mult. Am căutat-o pe Youtube, însă acolo varianta care se și auzea bine nu putea fi integrată într-un articol pe blog (avea opțiunea embed video dezactivată), așa că am căutat-o și pe Daily Motion, și iată! :)
sâmbătă, 12 decembrie 2009
Herta Muller - Discursul rostit la decernarea premiului nobel pentru literatură
Hey!
Tocmai am citit discursul Hertei Muller, care face, într-un mod demn de statutul său de laureat al premiului Nobel pentru literatură, referire la perioada comunistă și la dictaturi în general.
Dacă ești curios/curioasă, găsești discursul aici. Comentariile mele sunt de prisos. Pot însă să-ți mai spun că după ce o să dorm, o să-l recitesc și eu :).
Duminică plăcută!
Tocmai am citit discursul Hertei Muller, care face, într-un mod demn de statutul său de laureat al premiului Nobel pentru literatură, referire la perioada comunistă și la dictaturi în general.
Dacă ești curios/curioasă, găsești discursul aici. Comentariile mele sunt de prisos. Pot însă să-ți mai spun că după ce o să dorm, o să-l recitesc și eu :).
Duminică plăcută!
Radio/line
Scriu de data aceasta pentru a face reclamă unui site de muzică.
www.deezer.com - pe numele lui.
Si pun mai jos si unul (din multele) radiouri si playlisturi pe care le gasiti acolo. Vă las să descoperiți voi restul (dacă vă interesează).
Dancing,
Queen
?
www.deezer.com - pe numele lui.
Si pun mai jos si unul (din multele) radiouri si playlisturi pe care le gasiti acolo. Vă las să descoperiți voi restul (dacă vă interesează).
Discover the Radio Hits
Dancing,
Queen
?
joi, 10 decembrie 2009
Vaccin anti AH1N1 (adica anti gripa porcina) gratis pentru studentii UB
Salutare!
Dacă ești student(ă) UB, poți să te vaccinezi pentru a preveni contactarea gripei porcine.
Detalii aici (pe situl UB).
BTW: e puțin probabil să mori dacă faci gripă porcină - la 20, 22, 25 de ani. Riscul e că s-ar putea să dai mai departe unui bătrân din autobuz în drum spre casă, sau nepoatei tale de 4 ani, înainte să ai simptome, și la ei e mai probabil să nu mai scape.
Multa sănătate!
Mihai
P.S. Am auzit că mai multe persoane (nu studenți, alte categorii) au răcit foarte tare după ce au făcut vaccinul, ceea ce mi se pare cam suspect. Interesați-vă și voi, consultați medicul de familie, și după aceea decideți dacă vă vaccinați sau nu.
Dacă ești student(ă) UB, poți să te vaccinezi pentru a preveni contactarea gripei porcine.
Detalii aici (pe situl UB).
BTW: e puțin probabil să mori dacă faci gripă porcină - la 20, 22, 25 de ani. Riscul e că s-ar putea să dai mai departe unui bătrân din autobuz în drum spre casă, sau nepoatei tale de 4 ani, înainte să ai simptome, și la ei e mai probabil să nu mai scape.
Multa sănătate!
Mihai
P.S. Am auzit că mai multe persoane (nu studenți, alte categorii) au răcit foarte tare după ce au făcut vaccinul, ceea ce mi se pare cam suspect. Interesați-vă și voi, consultați medicul de familie, și după aceea decideți dacă vă vaccinați sau nu.
Accesul studentilor in spatiile FSPE.. restrictionat?!? - not anymore
Scriam într-un post anterior că accesul studenților în spațiile FPSE fusese restricționat (chiar și în timpul zilei, în perioadele în care nu se făceau cursuri, se încuiau sălile). Scriam, în același post, că foaie verde de batistă, așa ceva nu se există (adică nu e regulamentar). Eh, iată că, după câteva zile de vorbit în stânga și în dreapta, problem solved, sălile vor rămâne deschise în timpul zilei, așa cum e normal și frumos, și cum, de altfel, mă și așteptam să se întâmple... Hurreeeeyyy!!! :) Nu de alta, dar spre deosebire de ceea ce aud că se întâmplă în alte universități (gen poli și ase), la noi se poate vorbi cu cadrele didactice din conducere, cu dl. administrator și cu secretariatul (mă rog, la partea cu secretariatul vorbesc mai ales în nume propriu, știu că unii din voi nu vă înțelegeți la fel de bine..) și se pot rezolva problemele prin dialog.
Acum, trecem la o altă fațetă a problemei. Vă rog (dacă sunteți în cauză) să nu mai încercați să faceți sex în facultate. Nu de altceva, dar s-ar putea să fiți foarte mediatizați dacă sunteți prinși >:)... și nu în sensul bun. Plus că, în ceea ce mă privește, voi vota, și poate chiar propune, fericit, exmatricularea voastră. Dacă nu sunteți în cauză, într-adevăr, ați ghicit: unele persoane au rămas noaptea în facultate „să se uite la film” sau „să stea singuri, după perdea (jenant) cu lumina stinsă, într-o sală de seminar”. Măcar de-ar fi avut puțin curaj, mai ziceam și eu. Dar după perdea?!?!! Cu lumina stinsă?!?! Come on, you gotta be more fun than that! Ca de, dacă e să te prindă, tot te prinde, măcar să zici că ai avut curaj până la capăt :))). Mă rog, au stat și au fost găsiți (nu făceau nimic foarte.. avansat la momentul respectiv) și rugați să plece, după care s-au încuiat sălile noaptea și restul poveștii îl știți și voi. Nu știu mai multe detalii.
Weekend minuat! (fără sex în facultate)
Mihai
miercuri, 9 decembrie 2009
Gogule, probleme bă?
„Gogule, probleme bă?”, sau „Huston, we have a problem”, ar putea amândouă fi mascotele unei descoperiri pe care am facut-o azi la cursul prof. dr. Ovidiu Pânișoară. De ce?
Păi e simplu. La un moment dat, în curs, profu' (scuzați-mi prescurtarea, dacă sunteți printre cei 2% din cititori - care nu o folosesc) ne-a întrebat dacă știm vreunul, clar și sigur, ce vrem să facem în viață, ca profesie. Eu am ridicat frumos și hotărât mânuța sus, am spus că vreau să fac dezvoltare personală, ceva între psihoterapie, coaching și training. Acum, el s-a amuzat, a zis că știu cam încotro vreau să merg, dar că nu știu de fapt ce vreau să fac. Inițial n-am fost de acord cu el (destul de mult timp), și am încercat să-i argumentez că eu de fapt știu. Mda.. oarecum știu. Adică - vreau să ajut oamenii să devină fericiți și să-și găsească, urmărească și atingă scopul în viață. Cum? Asta întreba el de fapt. Păi, încă nu știu cum.
Într-adevăr, scopul pentru care ar trebui să știm (în viziunea sa) era pentru a începe deja să mergem încolo, înainte să depindem financiar de munca pe care o facem. Ideea e că fac deja (curricular și extracurricular) asta, atât prin ceea ce studiez, cât și prin experiențele prin care trec. Fără a merge către psihoterapie foarte hotărât, de exemplu, caut să văd cum ajung oamenii să fie inspirați, motivați, să se accepte pe sine, să aibă succes, cum se conduce bine, cum se leagă diverse aspecte ale vieții, grupurilor și societății, etc. Fac asta prin experiența în ASPSE, prin traingurile la care particip, prin conversațiile pe care le port, prin ceea ce citesc, scriu, etc. etc. Bun. Ce înseamnă asta? Înseamnă că îmi caut cel mai bun drum pentru a realiza, prin o serie de tipuri de activități, scopul. That's good enough for me, for now :)
Buttom line: Știu ce vreau să fac, nu știu încă prea bine cum, deși am niște idei :). Adevărul în povestea „știu sau nu ce vreau să fac când voi fi mare” e unde e el de obicei.
Ar fi drăguț să se termine totul aici. A urmat însă o altă întrebare. Gândindu-mă de fapt ce înseamnă ce am zis/gândit, mi-am dat seama că ceea ce vreau să dezvolt în oameni e de fapt un fel de stil de viață (fericit, având un scop și urmărindu-l), și că s-ar putea ca de fapt nu coaching, terapie sau training să fie răspunsul intențiilor mele, ci leadership în respectiva direcție, fie el (și) prin acest tip de activități. Nu de alta, dar mi-am dat seama că și proiecte care conduc în direcțiile respective îmi surâd, și că nu e neapărat să fiu „trainer” ca să îmi ating scopul. Și asta mă face să mă gândesc puțin mai mult la cum se traduce life purpose-ul meu în practică. Esența nu se schimbă, mijloacele și direcțiile de manifestare, s-ar putea...
Cu întrebări,
întrebătoare
Păi e simplu. La un moment dat, în curs, profu' (scuzați-mi prescurtarea, dacă sunteți printre cei 2% din cititori - care nu o folosesc) ne-a întrebat dacă știm vreunul, clar și sigur, ce vrem să facem în viață, ca profesie. Eu am ridicat frumos și hotărât mânuța sus, am spus că vreau să fac dezvoltare personală, ceva între psihoterapie, coaching și training. Acum, el s-a amuzat, a zis că știu cam încotro vreau să merg, dar că nu știu de fapt ce vreau să fac. Inițial n-am fost de acord cu el (destul de mult timp), și am încercat să-i argumentez că eu de fapt știu. Mda.. oarecum știu. Adică - vreau să ajut oamenii să devină fericiți și să-și găsească, urmărească și atingă scopul în viață. Cum? Asta întreba el de fapt. Păi, încă nu știu cum.
Într-adevăr, scopul pentru care ar trebui să știm (în viziunea sa) era pentru a începe deja să mergem încolo, înainte să depindem financiar de munca pe care o facem. Ideea e că fac deja (curricular și extracurricular) asta, atât prin ceea ce studiez, cât și prin experiențele prin care trec. Fără a merge către psihoterapie foarte hotărât, de exemplu, caut să văd cum ajung oamenii să fie inspirați, motivați, să se accepte pe sine, să aibă succes, cum se conduce bine, cum se leagă diverse aspecte ale vieții, grupurilor și societății, etc. Fac asta prin experiența în ASPSE, prin traingurile la care particip, prin conversațiile pe care le port, prin ceea ce citesc, scriu, etc. etc. Bun. Ce înseamnă asta? Înseamnă că îmi caut cel mai bun drum pentru a realiza, prin o serie de tipuri de activități, scopul. That's good enough for me, for now :)
Buttom line: Știu ce vreau să fac, nu știu încă prea bine cum, deși am niște idei :). Adevărul în povestea „știu sau nu ce vreau să fac când voi fi mare” e unde e el de obicei.
Ar fi drăguț să se termine totul aici. A urmat însă o altă întrebare. Gândindu-mă de fapt ce înseamnă ce am zis/gândit, mi-am dat seama că ceea ce vreau să dezvolt în oameni e de fapt un fel de stil de viață (fericit, având un scop și urmărindu-l), și că s-ar putea ca de fapt nu coaching, terapie sau training să fie răspunsul intențiilor mele, ci leadership în respectiva direcție, fie el (și) prin acest tip de activități. Nu de alta, dar mi-am dat seama că și proiecte care conduc în direcțiile respective îmi surâd, și că nu e neapărat să fiu „trainer” ca să îmi ating scopul. Și asta mă face să mă gândesc puțin mai mult la cum se traduce life purpose-ul meu în practică. Esența nu se schimbă, mijloacele și direcțiile de manifestare, s-ar putea...
Cu întrebări,
întrebătoare
marți, 8 decembrie 2009
Fericiiiiiree!!!!
Ce alt titlu sa-i dau poate celei mai legate de "fericire" intrari pe blog de pana acum? Hmm. Niciun alt titlu - ca de, e blogul meu :P.
Spuneam mai devreme ca o sa pun o prezentare legata de faptul ca fericirea coreleaza foarte puternic cu a avea un scop in viata. Mai jos aveti indeplinirea promisiunii, respectiv un TED Talk al lui Martin Seligman legat de psihologia pozitiva.
Si ca sa nu las lucrurile in aer, va voi vorbi putin si despre scopul meu in viata. Mai exact, sa devin un agent de dezvoltare personala si profesionala de cele mai inalte standarde, capabil sa asist oamenii in a deveni fericiti si in a-si descoperi, urma si atinge scopul in viata. Cum? Prin terapie, coaching, mentoring, educatie si alte proiecte, care urmeaza sa fie gandite (sau aplicate). Nu a fost foarte usor sa decid sa merg in aceasta directie, la fel cum nu a fost usor sa delimitez "ce vreau sa fac?" de "cum vreau sa fac?". Cu alte cuvinte, "terapie" nu este un scop in sine, ci este un mijloc prin care aduci o anumita contributie. Contributia poate fi cunoastere, dezvoltare personala, fericire, implinire, etc. Nu zic ca demersul "trebuie" sa fie dinspre ce spre cum sau invers. De fapt, cred ca ele se impletesc la un moment dat, dar niciuna nu poate fi lasata pe dinafara. Cu ce vrei sa contribui (astfel incat sa raspunzi unei nevoi a celorlalti)? Cum vrei sa contribui (astfel incat sa-ti faca placere, sa o faci bine si sa fie in acord cu valorile/convingerile tale)?
Well.. si acest life purpose mi l-am terminat de definit in cadrul FIT, un training international pe leadership, training si facilitare. Apropo, daca ai experienta, mai ales nationala si internationala in acest tip de activitati, iti recomand sa fii pe faza si sa te inscrii. Siteul organizatiei care tine trainingurile este acesta, iar situl FIT09 (la care am participat), este acesta. Siturile nu zic insa nici pe departe cat de tareee e trainingul :D. Ideea e ca de atunci incoace, cam tot ceea ce fac si am facut merge in directia respectiva, vad valoarea si ma simt motivat sa merg mai departe :), plus ca am si invatat sa folosesc cateva instrumente care s-au dovedit si se dovedesc in continuare foarte utile.
Destula fericire pentru o zi :).
Sa ai o zi plina de inspiratie!
Me
Spuneam mai devreme ca o sa pun o prezentare legata de faptul ca fericirea coreleaza foarte puternic cu a avea un scop in viata. Mai jos aveti indeplinirea promisiunii, respectiv un TED Talk al lui Martin Seligman legat de psihologia pozitiva.
Si ca sa nu las lucrurile in aer, va voi vorbi putin si despre scopul meu in viata. Mai exact, sa devin un agent de dezvoltare personala si profesionala de cele mai inalte standarde, capabil sa asist oamenii in a deveni fericiti si in a-si descoperi, urma si atinge scopul in viata. Cum? Prin terapie, coaching, mentoring, educatie si alte proiecte, care urmeaza sa fie gandite (sau aplicate). Nu a fost foarte usor sa decid sa merg in aceasta directie, la fel cum nu a fost usor sa delimitez "ce vreau sa fac?" de "cum vreau sa fac?". Cu alte cuvinte, "terapie" nu este un scop in sine, ci este un mijloc prin care aduci o anumita contributie. Contributia poate fi cunoastere, dezvoltare personala, fericire, implinire, etc. Nu zic ca demersul "trebuie" sa fie dinspre ce spre cum sau invers. De fapt, cred ca ele se impletesc la un moment dat, dar niciuna nu poate fi lasata pe dinafara. Cu ce vrei sa contribui (astfel incat sa raspunzi unei nevoi a celorlalti)? Cum vrei sa contribui (astfel incat sa-ti faca placere, sa o faci bine si sa fie in acord cu valorile/convingerile tale)?
Well.. si acest life purpose mi l-am terminat de definit in cadrul FIT, un training international pe leadership, training si facilitare. Apropo, daca ai experienta, mai ales nationala si internationala in acest tip de activitati, iti recomand sa fii pe faza si sa te inscrii. Siteul organizatiei care tine trainingurile este acesta, iar situl FIT09 (la care am participat), este acesta. Siturile nu zic insa nici pe departe cat de tareee e trainingul :D. Ideea e ca de atunci incoace, cam tot ceea ce fac si am facut merge in directia respectiva, vad valoarea si ma simt motivat sa merg mai departe :), plus ca am si invatat sa folosesc cateva instrumente care s-au dovedit si se dovedesc in continuare foarte utile.
Destula fericire pentru o zi :).
Sa ai o zi plina de inspiratie!
Me
Despre demnitate in dezvoltare internationala cu ASR Printul Mostenitor al Norvegiei, la Universitatea din Bucuresti
Ieri a avut loc un eveniment interesant pentru interesatii de politica internationala. Mai exact, ASR (Alteta Sa Regala) printul mostenitor Haakon al Norvegiei (United Nations Development Programme Goodwill Ambasador) a tinut o prelegere pe tema demnitatii in dezvoltare internationala, referindu-se cu precadere la contributiile tarilor dezvoltate in atingerea MDG (Millenium Development Goals) in tari mai putin dezvoltate (ca tari donatoare), dar si in efortul de a implementa local acele obiective. Evenimentul a fost organizat de Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Stiinte Politice. Eu am participat ca presedinte ASPSE.
Detalii despre eveniment, inclusiv despre surse de documentare cu privire la tema discutata gasiti aici.
ASR a inceput cu preconditii pentru dezvoltare, precum absenta razboiului, accesul la piete, institutii functionale, aplicarea legilor, si inca vreo 2 care mi-au scapat (probabil mancarea era una din ele). Oricum, ma gandisem, ma regandisem mai exact, ca suntem destul de norocosi ca avem toate aceste preconditii in Romania, si ca de fapt, ele nu sunt garantate de nimeni. Adica, desi ni se pare adesea ca "e normal" sa avem toate drepturile si privilegiile pe care le avem, e doar o stare actuala si nu e neaparat batuta in cuie.
Buun. Si a mai facut ASR o comparatie interesanta, vorbind despre Norvegia. Respectiv, arata cum acum 25 de ani, pe vremea mamei lui, tara era la fel de dezvoltata ca, sa zicem, Romania de azi. Acum inca 25 de ani, era comparabila cu Peru. Acum inca 50 de ani, cu Burundi (sub aspectul mortalitatii infantile). Legat de tarile subdezvoltate, ne-a sfatuit sa ne gandim la ele ca la bunici. Ele se dezvolta, insa au cadrul putin diferit. Tot el a aratat de altfel, ca dupa '90, Romania a avut o scadere a cazurilor de mortalitate infantila mai mare decat a avut Norvegia vreodata. (peste 68% in 25 de ani).
Acum, nu stiu in ce masura stiti, dar Natiunile Unite au 8 obiective mari de dezvoltare la care se lucreaza acum (Millenium Development Goales) [fara ca asta sa insemne ca ONU nu se ocupa si cu altceva]. O sa le enumar mai jos, impreuna cu starea in care se pare ca se afla [raportat la evolutia necesara pentru a fi atinse in 2015]
1. Eradicarea foametei si saraciei extreme (stam bine la nivel mondial)
[desi, vorbind cu cativa amici dupa conferinta, am constatat ca s-ar putea ca unele tari - precum China, cel mai mare producator de orice in lume, si India sa fi contribuit cam mult la statusul bun al obiectivului, fara interventia ONU]
2. Educatie primara universala (stam relativ OK)
3. Nediscriminarea pe baza de sex (stam relativ OK)
4. Sanatate infantila (stam relativ OK)
5. Sanatate materna (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
6. Combaterea HIV/SIDA si a malariei (stam relativ OK)
7. Sustenabilitatea mediului (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
8. Parteneriatul global - inclusiv acces la piete, acorduri comerciale etc (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
Raportul United Nations Development Programme vis-a-vis de evolutia spre Millenium Development Goals pe 2009 il gasiti aici.
Iata ca sansele sunt sa nu ne chiar atingem obiectivele (vorbesc la persoana 1 plural pentru ca si Romania e implicata ca tara donatoare si si-a asumat obiectivele) pana in 2015 sunt cam mici, cu exceptia saraciei extreme si a foametei. Cu atat mai mult acestea sunt puse in pericol acum, in vreme de criza economica mondiala.
Bineinteles ca nu m-am putut abtine sa nu fac si cateva remarci filosofice, chiar si pentru mine. Mai exact, unul din vorbitori (ca au fost mai multi, ii gasiti pe situl evenimentului) spunea ca nu e suficient sa privim problemele din perspectiva unei singure discipline pentru a putea intelege fenomenele, si nici nu e suficient sa abordam interdisciplinar, ci mai mult decat interdisciplinar, intr-un mod.. anume :). N-am inteles acolo foarte bine. Ma gandeam insa ca de fapt, din perspectiva unei discipline, putem intelege foarte mult si profund o problema, dar nefiind conectati la viziunile si valorile/convingerile celorlalti, nu vom putea de fapt sa implementam rapid si eficient solutiile gasite - ma gandeam aici la Skinner, de exemplu [ca tot mi-a dat un coleg cartea lui, Beyond Dignity], si la cum ar relationa el cu problemele globale si oamenii care incearca sa le rezolve. Mai mult, va fi destul de greu sa ne transpunem in "pielea" celorlalti actori relevanti si implicati, intr-un mod cu adevarat empatic, si nu doar abstract/formal.
Si am mai observat ceva, si anume ca unii vorbitori (vreo 2) nu au scos microfonul din suportul in care fusese pus, desi se vedea ca si-ar fi dorit mobilitatea pe care ar fi castigat-o, si asta m-a amuzat putin (apropo de framing).
Aveti mai jos un filmuletz destul de asemanator cu prelegerea tinuta in Bucuresti.
Bun. Dincolo de toate informatiile si motivatia pentru a fi o parte din miscarea asta mondiala, ASR ne-a rugat sa scriem pe o hartie ce vrem sa facem pentru lumea asta si ce o sa facem in acest sens in urmatorul an. Apoi, ne-a rugat sa si spunem ce am scris (doritorii). Bineinteles ca nu m-am putut abtine :D, si impreuna cu un african venit la studii, m-am exprimat. Nu doar ca m-am exprimat, dar mi-am si definit mai bine purpose-ul. Mai exact, sa ajut oamenii sa fie fericiti si sa-si atinga scopul lor in viata. (Happiness and accomplishment of purpose). E foarte interesant, pentru ca stiam si inainte (si cred ca am si spus asta) ca vreau sa ajut oamenii sa devina fericiti si performativi (cu tot ce presupune asta), dar nu-mi venise formula cu purpose - destul de ciudat, avand in vedere ideile, oamenii si lumea in care ma invart. Asa (cine zice ca pe blog nu poti folosi elemente de oralitate a invatat prea multa - sau prea putina - romana >:P). Si legat de ce o sa fac in urmatorul an, am spus ca o sa sustin crearea unei viziuni de interconectare printre membrii ASPSE, precum si o perceptie crescuta a controlului fata de lumea de maine.
Si apropo de asta, se pare ca un scop in viata coreleaza pozitiv cu fericirea. Credeam ca am scris deja despre asta. Se pare ca nu, dar nu e nicio problema, aveti filmuletzul cu aceasta problema in urmatorul entry ;).
Cu entuziasm,
Mihai
P.S. Tu ce o sa faci pentru lumea in care traiesti?
Detalii despre eveniment, inclusiv despre surse de documentare cu privire la tema discutata gasiti aici.
ASR a inceput cu preconditii pentru dezvoltare, precum absenta razboiului, accesul la piete, institutii functionale, aplicarea legilor, si inca vreo 2 care mi-au scapat (probabil mancarea era una din ele). Oricum, ma gandisem, ma regandisem mai exact, ca suntem destul de norocosi ca avem toate aceste preconditii in Romania, si ca de fapt, ele nu sunt garantate de nimeni. Adica, desi ni se pare adesea ca "e normal" sa avem toate drepturile si privilegiile pe care le avem, e doar o stare actuala si nu e neaparat batuta in cuie.
Buun. Si a mai facut ASR o comparatie interesanta, vorbind despre Norvegia. Respectiv, arata cum acum 25 de ani, pe vremea mamei lui, tara era la fel de dezvoltata ca, sa zicem, Romania de azi. Acum inca 25 de ani, era comparabila cu Peru. Acum inca 50 de ani, cu Burundi (sub aspectul mortalitatii infantile). Legat de tarile subdezvoltate, ne-a sfatuit sa ne gandim la ele ca la bunici. Ele se dezvolta, insa au cadrul putin diferit. Tot el a aratat de altfel, ca dupa '90, Romania a avut o scadere a cazurilor de mortalitate infantila mai mare decat a avut Norvegia vreodata. (peste 68% in 25 de ani).
Acum, nu stiu in ce masura stiti, dar Natiunile Unite au 8 obiective mari de dezvoltare la care se lucreaza acum (Millenium Development Goales) [fara ca asta sa insemne ca ONU nu se ocupa si cu altceva]. O sa le enumar mai jos, impreuna cu starea in care se pare ca se afla [raportat la evolutia necesara pentru a fi atinse in 2015]
1. Eradicarea foametei si saraciei extreme (stam bine la nivel mondial)
[desi, vorbind cu cativa amici dupa conferinta, am constatat ca s-ar putea ca unele tari - precum China, cel mai mare producator de orice in lume, si India sa fi contribuit cam mult la statusul bun al obiectivului, fara interventia ONU]
2. Educatie primara universala (stam relativ OK)
3. Nediscriminarea pe baza de sex (stam relativ OK)
4. Sanatate infantila (stam relativ OK)
5. Sanatate materna (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
6. Combaterea HIV/SIDA si a malariei (stam relativ OK)
7. Sustenabilitatea mediului (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
8. Parteneriatul global - inclusiv acces la piete, acorduri comerciale etc (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
Raportul United Nations Development Programme vis-a-vis de evolutia spre Millenium Development Goals pe 2009 il gasiti aici.
Iata ca sansele sunt sa nu ne chiar atingem obiectivele (vorbesc la persoana 1 plural pentru ca si Romania e implicata ca tara donatoare si si-a asumat obiectivele) pana in 2015 sunt cam mici, cu exceptia saraciei extreme si a foametei. Cu atat mai mult acestea sunt puse in pericol acum, in vreme de criza economica mondiala.
Bineinteles ca nu m-am putut abtine sa nu fac si cateva remarci filosofice, chiar si pentru mine. Mai exact, unul din vorbitori (ca au fost mai multi, ii gasiti pe situl evenimentului) spunea ca nu e suficient sa privim problemele din perspectiva unei singure discipline pentru a putea intelege fenomenele, si nici nu e suficient sa abordam interdisciplinar, ci mai mult decat interdisciplinar, intr-un mod.. anume :). N-am inteles acolo foarte bine. Ma gandeam insa ca de fapt, din perspectiva unei discipline, putem intelege foarte mult si profund o problema, dar nefiind conectati la viziunile si valorile/convingerile celorlalti, nu vom putea de fapt sa implementam rapid si eficient solutiile gasite - ma gandeam aici la Skinner, de exemplu [ca tot mi-a dat un coleg cartea lui, Beyond Dignity], si la cum ar relationa el cu problemele globale si oamenii care incearca sa le rezolve. Mai mult, va fi destul de greu sa ne transpunem in "pielea" celorlalti actori relevanti si implicati, intr-un mod cu adevarat empatic, si nu doar abstract/formal.
Si am mai observat ceva, si anume ca unii vorbitori (vreo 2) nu au scos microfonul din suportul in care fusese pus, desi se vedea ca si-ar fi dorit mobilitatea pe care ar fi castigat-o, si asta m-a amuzat putin (apropo de framing).
Aveti mai jos un filmuletz destul de asemanator cu prelegerea tinuta in Bucuresti.
Bun. Dincolo de toate informatiile si motivatia pentru a fi o parte din miscarea asta mondiala, ASR ne-a rugat sa scriem pe o hartie ce vrem sa facem pentru lumea asta si ce o sa facem in acest sens in urmatorul an. Apoi, ne-a rugat sa si spunem ce am scris (doritorii). Bineinteles ca nu m-am putut abtine :D, si impreuna cu un african venit la studii, m-am exprimat. Nu doar ca m-am exprimat, dar mi-am si definit mai bine purpose-ul. Mai exact, sa ajut oamenii sa fie fericiti si sa-si atinga scopul lor in viata. (Happiness and accomplishment of purpose). E foarte interesant, pentru ca stiam si inainte (si cred ca am si spus asta) ca vreau sa ajut oamenii sa devina fericiti si performativi (cu tot ce presupune asta), dar nu-mi venise formula cu purpose - destul de ciudat, avand in vedere ideile, oamenii si lumea in care ma invart. Asa (cine zice ca pe blog nu poti folosi elemente de oralitate a invatat prea multa - sau prea putina - romana >:P). Si legat de ce o sa fac in urmatorul an, am spus ca o sa sustin crearea unei viziuni de interconectare printre membrii ASPSE, precum si o perceptie crescuta a controlului fata de lumea de maine.
Si apropo de asta, se pare ca un scop in viata coreleaza pozitiv cu fericirea. Credeam ca am scris deja despre asta. Se pare ca nu, dar nu e nicio problema, aveti filmuletzul cu aceasta problema in urmatorul entry ;).
Cu entuziasm,
Mihai
P.S. Tu ce o sa faci pentru lumea in care traiesti?
sâmbătă, 5 decembrie 2009
Merita 2 minute din viata ;)
Acum cateva minute Anthony Robbins a trimis un link prin contul lui de Twitter (ca l-a trimis personal sau nu, nu ma intereseaza :P) cu un clip foarte tare :)). Il aveti mai jos, impreuna cu inca 1 clip pe masura :).
How to avoid being broke and stupid:
Unprecedented opportunity and competition
O zi excelenta!
Mihai
P.S. Se pare ca tipul a murit pe 5 decembrie, in ziua in care am pus acest post. Odihneasca-se in pace!
How to avoid being broke and stupid:
Unprecedented opportunity and competition
O zi excelenta!
Mihai
P.S. Se pare ca tipul a murit pe 5 decembrie, in ziua in care am pus acest post. Odihneasca-se in pace!
Cand ma fac si eu ca mi-e greu...
Ma gandeam, sau tocmai ma gandeam cred ca e mai bine zis, ca de fapt am o viata foarte usoara. Ma plangeam eu in posturi mai vechi ca vai de mine ce greu e sa investesti in altii si sa ti se multumeasca uneori foarte tarziu, alteori deloc, alteori sa mai ai si de suferit. Si ma gandeam acum ca de fapt, sunt privilegiat ca pot sa investesc, ca pot sa aduc un beneficiu celorlalti fara recompense materiale. De ce sunt privilegiat? Pai pentru ca, daca pot fi voluntar (full-time) inseamna ca cineva ma intretine. Parintii mei imi dau suficienti bani incat sa n-am grija zilei de maine (nici pentru mine, nici pentru vreun frate mai mic sau 5 frati mai mici pe care i-as fi putut avea). Daca pot investi ca voluntar, inseamna ca am si resursele necesare - timp, vointa, motivatie, cadru in care sa ma exprim si sa aduc schimbari pe care mi le doresc in lume. Si aceste schimbari sunt poate unul din cele mai mari privilegii - am ocazia sa construiesc putin din lumea in care si eu voi trai maine. Wow!
Eh, si sunt multe alte privilegii de care ma bucur. Poate cea mai importanta e sanatatea. N-are sens sa le enumar acum.
Chiar si asa, cu toate privilegiile astea, uneori mi se pare si mie ca e greu. Si uneori, cand ma fac si eu ca mi-e greu, ascult piesa urmatoare:
Eh, si sunt multe alte privilegii de care ma bucur. Poate cea mai importanta e sanatatea. N-are sens sa le enumar acum.
Chiar si asa, cu toate privilegiile astea, uneori mi se pare si mie ca e greu. Si uneori, cand ma fac si eu ca mi-e greu, ascult piesa urmatoare:
Accesul studentilor in spatiile FPSE... restrictionat?!
// Situația despre care vorbesc în acest articol a fost rezolvată în câteva zile, mulțumită răspunsului prompt al persoanelor responsabile. Despre acest lucru și despre motivele pentru care a apărut această situație, găsiți în alt articol de pe blog.
Cred ca v-am terorizat in ultimul timp cu mailuri pe teme de reprezentare. Voiam ca acest post sa fie pe alta tema, dar iata ca atunci cand te astepti mai putin mai dai peste cate o noua situatie care nu poate ramane neexprimata.
De curand, in FPSE se incuie salile dupa terminarea cursurilor. Adica, daca de la ora 16:00 nu mai are nimeni curs/seminar intr-o sala, se incuie. Buun. De fapt, mai putin buuun. Nu de alta, dar Carta Universitatii din Bucuresti se mentioneaza ca exceptand cazurile de forta majora, accesul liber al membrilor comunitatii academice (inclusiv studenti, implicit) in spatiile universitatii (inclusiv sali de curs/seminar) nu poate fi restrans sub nicio forma si in nicio situatie. Exista cateva exceptii - senatul universitar si consiliul facultatii poate decide restrangerea accesului pe timpul noptii, in timpul vacantelor sau al activitatilor care au accesul reglementat.
Bineinteles, l-am informat pe dl. decan de aceasta prevedere regulamentara, si l-am rugat sa ridice aceasta restrictie. Dansul mi-a spus ca se va discuta in Biroul de Consiliu, si de-abia astept sa aflu rezultatele discutiilor.
Pentru a-ti cunoaste mai bine drepturile si indatoririle legate de facultate citeste Carta Universitatii din Bucuresti si Regulamentul privind activitatea profesionala a studentilor (le gasesti pe www.unibuc.ro).
Toate cele bune!
Mihai
----------------
Art. 8.(1). Spaţiul Universităţii cuprinde edificiile, terenurile şi dotările aflate în proprietatea sa ori puse la dispoziţia comunităţii academice pentru desfăşurarea procesului de învăţământ şi de cercetare, pentru locuinţă, masă şi studiu, pentru desfăşurarea de activităţi culturale şi sportive. Fac parte din spaţiul universitar şi clădirile destinate serviciilor de administraţie.
(2). Spaţiul universitar este inviolabil, cu excepţia cazurilor de forţă majoră şi flagrant delict. Organele de ordine publică pot interveni în spaţiul universitar numai cu permisiunea sau la cererea rectorului sau a Senatului, dacă există timpul necesar. Camerele de locuit din cămine beneficiază de aceeaşi protecţie legală ca şi locuinţele particulare. Organele de ordine nu pot organiza razii şi alte operaţiuni de rutină fără a cere permisiunea Rectorului sau Biroului Senatului. Circulaţia în spaţiul universitar nu poate fi împiedicată sub nici un pretext. Intervenţia ambulanţelor şi a pompierilor, în caz de urgenţă, nu poate fi stânjenită.
(3). Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, accesul liber al membrilor comunităţii academice în spaţiul universitar nu poate fi interzis sau limitat sub nici un motiv şi în nici o situaţie. Dreptul de grevă nu poate fi exercitat prin interzicerea sau limitarea accesului membrilor comunităţii academice în spaţiul universitar. Senatul şi conducerile facultăţilor pot reglementa limitarea accesului în timpul nopţii, al vacanţelor şcolare, al sărbătorilor legale sau pe durata organizării unor activităţi care au accesul reglementat.
Cred ca v-am terorizat in ultimul timp cu mailuri pe teme de reprezentare. Voiam ca acest post sa fie pe alta tema, dar iata ca atunci cand te astepti mai putin mai dai peste cate o noua situatie care nu poate ramane neexprimata.
De curand, in FPSE se incuie salile dupa terminarea cursurilor. Adica, daca de la ora 16:00 nu mai are nimeni curs/seminar intr-o sala, se incuie. Buun. De fapt, mai putin buuun. Nu de alta, dar Carta Universitatii din Bucuresti se mentioneaza ca exceptand cazurile de forta majora, accesul liber al membrilor comunitatii academice (inclusiv studenti, implicit) in spatiile universitatii (inclusiv sali de curs/seminar) nu poate fi restrans sub nicio forma si in nicio situatie. Exista cateva exceptii - senatul universitar si consiliul facultatii poate decide restrangerea accesului pe timpul noptii, in timpul vacantelor sau al activitatilor care au accesul reglementat.
Bineinteles, l-am informat pe dl. decan de aceasta prevedere regulamentara, si l-am rugat sa ridice aceasta restrictie. Dansul mi-a spus ca se va discuta in Biroul de Consiliu, si de-abia astept sa aflu rezultatele discutiilor.
Pentru a-ti cunoaste mai bine drepturile si indatoririle legate de facultate citeste Carta Universitatii din Bucuresti si Regulamentul privind activitatea profesionala a studentilor (le gasesti pe www.unibuc.ro).
Toate cele bune!
Mihai
----------------
Art. 8.(1). Spaţiul Universităţii cuprinde edificiile, terenurile şi dotările aflate în proprietatea sa ori puse la dispoziţia comunităţii academice pentru desfăşurarea procesului de învăţământ şi de cercetare, pentru locuinţă, masă şi studiu, pentru desfăşurarea de activităţi culturale şi sportive. Fac parte din spaţiul universitar şi clădirile destinate serviciilor de administraţie.
(2). Spaţiul universitar este inviolabil, cu excepţia cazurilor de forţă majoră şi flagrant delict. Organele de ordine publică pot interveni în spaţiul universitar numai cu permisiunea sau la cererea rectorului sau a Senatului, dacă există timpul necesar. Camerele de locuit din cămine beneficiază de aceeaşi protecţie legală ca şi locuinţele particulare. Organele de ordine nu pot organiza razii şi alte operaţiuni de rutină fără a cere permisiunea Rectorului sau Biroului Senatului. Circulaţia în spaţiul universitar nu poate fi împiedicată sub nici un pretext. Intervenţia ambulanţelor şi a pompierilor, în caz de urgenţă, nu poate fi stânjenită.
(3). Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, accesul liber al membrilor comunităţii academice în spaţiul universitar nu poate fi interzis sau limitat sub nici un motiv şi în nici o situaţie. Dreptul de grevă nu poate fi exercitat prin interzicerea sau limitarea accesului membrilor comunităţii academice în spaţiul universitar. Senatul şi conducerile facultăţilor pot reglementa limitarea accesului în timpul nopţii, al vacanţelor şcolare, al sărbătorilor legale sau pe durata organizării unor activităţi care au accesul reglementat.
vineri, 4 decembrie 2009
Probleme de timp si de tot felul...
Lumea e prea complexa. Prea complexa pentru ce?
Ne sperie uneori complexitatea asta, dar se pare ca ne descurcam. Daca te-ai urcat vreodata pe un bloc inalt, mult mai inalt decat cele din jur, ai vazut probabil toata miscarea din jur. Toate masinile, constructiile, reclamele mai mult sau mai putin ostentative, ai ascultat poate bubuiturile din masini sau cluburi (bubuituri uneori placute, alteori neplacute). Ce n-ai putut vedea este ce fac toti oamenii de acolo. Unul merge sa-si ia nevasta de la servici, altul conduce cu 2 beri la bord si rade cu prietenii. Unul a oprit sa f**a si el ceva, si dup-aia s-a dus la prietena, fara sa stie vreunul din ei cu ce surprize se vor trezi a doua zi. Altul se plimba singur si se gandeste cat i-ar fi placut sa fie lumea altfel. Inca unul, saracul de el, sta singur in camera si scrie gandurile la calculator crezand ca ii pasa cuiva. Altul citeste ce a reusit sa exprime in cuvinte cel de mai sus. Si nu asta e ciudat. Ciudat e ca fiecare face in viata mult mai mult decat atat, si in toata miscarea aia pe care o vedem de la etajul 13 sunt oameni cu o viata. Hmm.. Si totusi merge. Mai bine, mai rau, dar merge.
In fine, problema de fond era ca nu am timp. De ce nu am timp? Pai nu am timp pentru ca, pe de o parte, vreau sa inteleg si sa ma integrez in toata complexitatea asta (de parca as avea de ales), si pentru ca vreau sa am si o viata personala. Si, poate mai mult decat atat, pentru ca am o groaza de idei. Si ce se intampla? Pai se intampla ca vreau sa merg si la bere, sa ies si in oras cu o fata, sa scriu si un proiect pentru facultate, sa scriu si unul pentru asociatie, sa citesc si ce ma intereseaza, sa imi si scriu activitatea de pana acum, sa imi planific atingerea life-purpose-ului, sa reactionez si la noutati, sa citesc si sute de mailuri saptamanal, sa scriu si pe blog si pe twitter si pe facebook, sa tin contactul si cu prietenii, si cu familia, sa merg si la cursuri, sa-mi fac si treaba la cursul de proiectare de soft educational, sa merg si la workshopuri si traininguri pe diverse teme de psihologie, sa ma intalnesc si cu lumea pentru a oferi sprijinul in diverse chestii, sa mai si pastrez tot timpul in minte obiectivele mele si ale ASPSE si sa urmaresc realizarea lor, sa mai si reflectez asupra experientelor pe care le am, sa si dorm, sa si mananc, sa afac si sport, sa pastrez si timp pentru mine insumi, sa ma interesez si ce mai vor de la noi sau ce ne mai zic candidatii la tot felul de functii, sa nu o iau razna in proces. Si problema nu e ca sunt ele multe, problema e ca fiecare, facuta bine, mananca o groaza de timp. Si uite-asa. Si multe din ele si apar pe ultima suta, si sunt prea tentante pentru a fi refuzate. :) Dar zambesc, pentru ca de fapt imi dau prea multa importanta, si lumea merge inainte, cu sau fara mine. Si fac cat pot si e omeneste posibil, si atat pentru moment. Ca acum ma duc la un party ;).
Sa auzim de bine ;).
Mi Shu
P.S. Apropo, tu cum stai cu timpul?
Ne sperie uneori complexitatea asta, dar se pare ca ne descurcam. Daca te-ai urcat vreodata pe un bloc inalt, mult mai inalt decat cele din jur, ai vazut probabil toata miscarea din jur. Toate masinile, constructiile, reclamele mai mult sau mai putin ostentative, ai ascultat poate bubuiturile din masini sau cluburi (bubuituri uneori placute, alteori neplacute). Ce n-ai putut vedea este ce fac toti oamenii de acolo. Unul merge sa-si ia nevasta de la servici, altul conduce cu 2 beri la bord si rade cu prietenii. Unul a oprit sa f**a si el ceva, si dup-aia s-a dus la prietena, fara sa stie vreunul din ei cu ce surprize se vor trezi a doua zi. Altul se plimba singur si se gandeste cat i-ar fi placut sa fie lumea altfel. Inca unul, saracul de el, sta singur in camera si scrie gandurile la calculator crezand ca ii pasa cuiva. Altul citeste ce a reusit sa exprime in cuvinte cel de mai sus. Si nu asta e ciudat. Ciudat e ca fiecare face in viata mult mai mult decat atat, si in toata miscarea aia pe care o vedem de la etajul 13 sunt oameni cu o viata. Hmm.. Si totusi merge. Mai bine, mai rau, dar merge.
In fine, problema de fond era ca nu am timp. De ce nu am timp? Pai nu am timp pentru ca, pe de o parte, vreau sa inteleg si sa ma integrez in toata complexitatea asta (de parca as avea de ales), si pentru ca vreau sa am si o viata personala. Si, poate mai mult decat atat, pentru ca am o groaza de idei. Si ce se intampla? Pai se intampla ca vreau sa merg si la bere, sa ies si in oras cu o fata, sa scriu si un proiect pentru facultate, sa scriu si unul pentru asociatie, sa citesc si ce ma intereseaza, sa imi si scriu activitatea de pana acum, sa imi planific atingerea life-purpose-ului, sa reactionez si la noutati, sa citesc si sute de mailuri saptamanal, sa scriu si pe blog si pe twitter si pe facebook, sa tin contactul si cu prietenii, si cu familia, sa merg si la cursuri, sa-mi fac si treaba la cursul de proiectare de soft educational, sa merg si la workshopuri si traininguri pe diverse teme de psihologie, sa ma intalnesc si cu lumea pentru a oferi sprijinul in diverse chestii, sa mai si pastrez tot timpul in minte obiectivele mele si ale ASPSE si sa urmaresc realizarea lor, sa mai si reflectez asupra experientelor pe care le am, sa si dorm, sa si mananc, sa afac si sport, sa pastrez si timp pentru mine insumi, sa ma interesez si ce mai vor de la noi sau ce ne mai zic candidatii la tot felul de functii, sa nu o iau razna in proces. Si problema nu e ca sunt ele multe, problema e ca fiecare, facuta bine, mananca o groaza de timp. Si uite-asa. Si multe din ele si apar pe ultima suta, si sunt prea tentante pentru a fi refuzate. :) Dar zambesc, pentru ca de fapt imi dau prea multa importanta, si lumea merge inainte, cu sau fara mine. Si fac cat pot si e omeneste posibil, si atat pentru moment. Ca acum ma duc la un party ;).
Sa auzim de bine ;).
Mi Shu
P.S. Apropo, tu cum stai cu timpul?
joi, 26 noiembrie 2009
Tendinte viitoare in Managementul Calitatii
Salutare!
Azi (ieri, de fapt, ca e trecut de 00:00) am participat la o sedinta a Consiliului Facultatii pe tema cercetarii in facultatea noastra, si a evaluarii SIMTEX prin care urmeaza sa treaca.
Unul din subiectele discutate a fost faptul ca este absurd ca facultatile socio-umane sa fie evaluate dupa aceleasi criterii ca facultatile din domeniul stiintelor naturale sau tehnic. S-a discutat de asemenea faptul ca sistemul de evaluare este exagerat de centrat pe cantitate vs. calitate.
De fata a fost si dl. prof. dr. Romiță Iucu, prorector al Universitatii din Bucuresti. Dansul a spus ca Thomson ISI (pe scurt, institutul care se ocupa de indexarea revistelor stiintifice internationale de standarde inalte) a creat, ca indidicator, un factor de impact al publicatiilor. Astfel, desi, de exemplu, Universitatea Babes Bolyai a avut mai multe publicatii ISI decat Universitatea din Bucuresti (nu stiu daca si anul trecut inclusiv, sau doar inainte), a doua are un factor de impact mult mai mare decat prima. Astfel, se incepe o trecere si catre evaluare calitativa.
La nivel international se pare ca (dl. prorector a participat la o conferinta si ne-a informat) la nivel international se va renunta la rankingul universitar si se va trece catre o forma de ranking pe domenii. Insusi autorul topului Shanghai si-a cerut scuze la respectiva conferinta pentru problemele create universitatilor, spunand ca scopul topului nu era unul comercial - ei voiau sa vada cam pe unde se situeaza universitatile chineze in lume :). De altfel, rectorul unei universitati din Malaezia se pare ca si-ar fi facut Harakiri dupa ce universitatea sa a scazut 25 de locuri intr-un an (pentru ca murisera cativa detinatori ai premiului Nobel intre timp) in top..
Exista deja, se pare, un proiect european numit „Mapping Diversity in European Higher Education”, menit sa faciliteze trecerea dinspre criteriile cantitative, comune tuturor domeniilor, catre criterii inclusiv calitative si mulate pe specificul acestora. Asta va permite o mult mai buna acceptare si valorificare a diferentelor dintre universitati si dintre misiunile universitatilor.
Si trecem la nivel national. Aici, se pare ca si ARACIS-ul va trece in cativa ani (2 probabil) la evaluari pe domenii, unde specialistii din aceste domenii vor participa la realizarea criteriilor de evaluare. Personal, ma gandeam ca si federatiile studentesti ar putea sa se implice in acest proces. Asta din doua motive: 1. Pentru a ne asigura ca formarea noastra ramane centrala invatamantului superior, si 2. Pentru a fi recunoscute facultatile care implica studentii in activitati stiintifice valoroase.
Cam asta ar fi tot pentru acum.
Weekend placut!
Mihai
Azi (ieri, de fapt, ca e trecut de 00:00) am participat la o sedinta a Consiliului Facultatii pe tema cercetarii in facultatea noastra, si a evaluarii SIMTEX prin care urmeaza sa treaca.
Unul din subiectele discutate a fost faptul ca este absurd ca facultatile socio-umane sa fie evaluate dupa aceleasi criterii ca facultatile din domeniul stiintelor naturale sau tehnic. S-a discutat de asemenea faptul ca sistemul de evaluare este exagerat de centrat pe cantitate vs. calitate.
De fata a fost si dl. prof. dr. Romiță Iucu, prorector al Universitatii din Bucuresti. Dansul a spus ca Thomson ISI (pe scurt, institutul care se ocupa de indexarea revistelor stiintifice internationale de standarde inalte) a creat, ca indidicator, un factor de impact al publicatiilor. Astfel, desi, de exemplu, Universitatea Babes Bolyai a avut mai multe publicatii ISI decat Universitatea din Bucuresti (nu stiu daca si anul trecut inclusiv, sau doar inainte), a doua are un factor de impact mult mai mare decat prima. Astfel, se incepe o trecere si catre evaluare calitativa.
La nivel international se pare ca (dl. prorector a participat la o conferinta si ne-a informat) la nivel international se va renunta la rankingul universitar si se va trece catre o forma de ranking pe domenii. Insusi autorul topului Shanghai si-a cerut scuze la respectiva conferinta pentru problemele create universitatilor, spunand ca scopul topului nu era unul comercial - ei voiau sa vada cam pe unde se situeaza universitatile chineze in lume :). De altfel, rectorul unei universitati din Malaezia se pare ca si-ar fi facut Harakiri dupa ce universitatea sa a scazut 25 de locuri intr-un an (pentru ca murisera cativa detinatori ai premiului Nobel intre timp) in top..
Exista deja, se pare, un proiect european numit „Mapping Diversity in European Higher Education”, menit sa faciliteze trecerea dinspre criteriile cantitative, comune tuturor domeniilor, catre criterii inclusiv calitative si mulate pe specificul acestora. Asta va permite o mult mai buna acceptare si valorificare a diferentelor dintre universitati si dintre misiunile universitatilor.
Si trecem la nivel national. Aici, se pare ca si ARACIS-ul va trece in cativa ani (2 probabil) la evaluari pe domenii, unde specialistii din aceste domenii vor participa la realizarea criteriilor de evaluare. Personal, ma gandeam ca si federatiile studentesti ar putea sa se implice in acest proces. Asta din doua motive: 1. Pentru a ne asigura ca formarea noastra ramane centrala invatamantului superior, si 2. Pentru a fi recunoscute facultatile care implica studentii in activitati stiintifice valoroase.
Cam asta ar fi tot pentru acum.
Weekend placut!
Mihai
marți, 24 noiembrie 2009
La cantina cu dl. Rector UB, prof. dr. Ioan Panzaru - partea 4 (si ultima): mobilitati intre universitati din tara.
Salutare! (a patra)
Iata ca vine incet incet si finalul acestei serii de postari cu privire la aceasta discutie cu dl. Rector, pusa la cale de ASUB.
Au urmat discuții legate de mobilități*. Există un acord între Universitățile membre ale Consorțiului Universitaria (Universitatea de Vest, Universitatea Babes Bolyai, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Universitatea din București și Academia de Studii Economice). Mobilitățile pot fi rezolvate prin cereri semnate de decanii vizați la începutul anului. Pentru mobilități între centre universitare, e nevoie de un acord de tip Erasmus. Deocamdată nu se cere reciprocitate (să accepte toate părțile să trimită studenți). În unele cazuri, înțelegerile pot fi făcute și la începutul semestrului.
Acum, sunt tare curios cum o sa functioneze practic acest mecanism. Daca esti si tu curios, vrei sa faci o mobilitate sau faci una, te rog anunta-ma si pe mine :). (mihai.dragos@gmail.com). In sine, aceasta deschidere este foarte buna, si imi amintesc cat s-a chinuit ANOSR pana a obtinut prima mobilitate interna (adica intre universitati din romania).
Pe curand!
Ca la 20 si ceva de ani,
Mihai
P.S. Mobilitate = stagiu de formare (curs, semestru, an de studiu) la o alta institutie decat cea de baza, recunoscut si creditat ca atare.
Iata ca vine incet incet si finalul acestei serii de postari cu privire la aceasta discutie cu dl. Rector, pusa la cale de ASUB.
Au urmat discuții legate de mobilități*. Există un acord între Universitățile membre ale Consorțiului Universitaria (Universitatea de Vest, Universitatea Babes Bolyai, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Universitatea din București și Academia de Studii Economice). Mobilitățile pot fi rezolvate prin cereri semnate de decanii vizați la începutul anului. Pentru mobilități între centre universitare, e nevoie de un acord de tip Erasmus. Deocamdată nu se cere reciprocitate (să accepte toate părțile să trimită studenți). În unele cazuri, înțelegerile pot fi făcute și la începutul semestrului.
Acum, sunt tare curios cum o sa functioneze practic acest mecanism. Daca esti si tu curios, vrei sa faci o mobilitate sau faci una, te rog anunta-ma si pe mine :). (mihai.dragos@gmail.com). In sine, aceasta deschidere este foarte buna, si imi amintesc cat s-a chinuit ANOSR pana a obtinut prima mobilitate interna (adica intre universitati din romania).
Pe curand!
Ca la 20 si ceva de ani,
Mihai
P.S. Mobilitate = stagiu de formare (curs, semestru, an de studiu) la o alta institutie decat cea de baza, recunoscut si creditat ca atare.
La cantina cu dl. Rector UB, prof. dr. Ioan Panzaru - partea 3: finantarea ONGS-urilor
Salutare! (3.0, pe aceasta tema)
Buun. Iata ca am ajuns si la subiectul finantarea ONGS-urilor. L-am intrebat pe dl. Rector in ce masura Universitatea le poate finanta. N-are rost sa intru in toate detaliile, iar rezumatul suna cam asa: UB poate finanta prin servicii ale universitatii: cazare, masa, publicatii si materiale de promovare prin Editura Universitara.
Am vorbit si legat de FORS (Forumul Organizatiilor Studentesti din Romania, eveniment de referinta pentru miscarea studenteasca din Romania, organizat de ANOSR - Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania). Dansul a spus ca UB poate asigura materiale de promovare, masa (am vorbit de 200 de persoana) la cantine UB, materiale de promovare si logistice, poate si cazare, dar pentru un numar mai mic de oameni. O oferta foarte bogata si binevenita pentru respectivul eveniment. Urmeaza maine sa merg sa finalizez negocierile, impreuna cu coordonatorul forumului. FORS va si avea loc, de altfel, in spatiile UB (la Facultatea de Drept). Si pe langa FORS, am vorbit si de manualul bobocului ASPSE, care va fi si el printat in curand :). Daca primim toate acestea, sunt extra happy pe aceasta parte.
Bineinteles, dl. rector ne-a rugat sa anuntam de la inceputul anului universitar un buget, pentru ca universitatea sa poata planifica finantarea noastra.
Go go UB! :D
Mihai
Buun. Iata ca am ajuns si la subiectul finantarea ONGS-urilor. L-am intrebat pe dl. Rector in ce masura Universitatea le poate finanta. N-are rost sa intru in toate detaliile, iar rezumatul suna cam asa: UB poate finanta prin servicii ale universitatii: cazare, masa, publicatii si materiale de promovare prin Editura Universitara.
Am vorbit si legat de FORS (Forumul Organizatiilor Studentesti din Romania, eveniment de referinta pentru miscarea studenteasca din Romania, organizat de ANOSR - Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania). Dansul a spus ca UB poate asigura materiale de promovare, masa (am vorbit de 200 de persoana) la cantine UB, materiale de promovare si logistice, poate si cazare, dar pentru un numar mai mic de oameni. O oferta foarte bogata si binevenita pentru respectivul eveniment. Urmeaza maine sa merg sa finalizez negocierile, impreuna cu coordonatorul forumului. FORS va si avea loc, de altfel, in spatiile UB (la Facultatea de Drept). Si pe langa FORS, am vorbit si de manualul bobocului ASPSE, care va fi si el printat in curand :). Daca primim toate acestea, sunt extra happy pe aceasta parte.
Bineinteles, dl. rector ne-a rugat sa anuntam de la inceputul anului universitar un buget, pentru ca universitatea sa poata planifica finantarea noastra.
Go go UB! :D
Mihai
La cantina cu dl. Rector UB, prof. dr. Ioan Panzaru - partea 2: cainii FPSE
Salutare! (2.0, via Blogger sau Facebook sau de unde citesti)
Iata ca trecem la o a doua problema - cainii din spatiul Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei si Facultatii de Chimie. Aparent, acestia nu pot fi alungați... (n.r. am ajuns să fim conduși de câini, ca noi nu ne lasam sa-i alungam, lor nu li se poate da amenda.. bine ca nu sunt si membri ai comunitatii academice), pentru că apar reacții foarte violente și virulente din partea apărătorilor drepturilor animalelor. Asa ca studentele sunt in continuare nevoite sa suporte riscuri (si unele si muscaturi, fie ele si relativ usoare).
Eh.. vom cauta solutii, speram sa poata fi „cazati” intr-un tarc in curtea facultatii. Alte solutii... sa ne luam pistoale cu bile si sa tragem in ei pana pleaca :)) [glumesc..?]. Asta e, tot timpul vor fi persoane sensibile, si persoane care vor suferi de pe urma sensibilitatii altora...
Eh, daca asta a fost o veste proasta, iti doresc numai vesti bune in urmatoarele zile ;)
Mihai
P.S. Daca esti animal right activist mi-ar placea sa te pun in contact cu cateva fete muscate de caini. Nu, nu am nimic cu cainii in general, doar cu cei care perturba invatamantul superior.
Iata ca trecem la o a doua problema - cainii din spatiul Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei si Facultatii de Chimie. Aparent, acestia nu pot fi alungați... (n.r. am ajuns să fim conduși de câini, ca noi nu ne lasam sa-i alungam, lor nu li se poate da amenda.. bine ca nu sunt si membri ai comunitatii academice), pentru că apar reacții foarte violente și virulente din partea apărătorilor drepturilor animalelor. Asa ca studentele sunt in continuare nevoite sa suporte riscuri (si unele si muscaturi, fie ele si relativ usoare).
Eh.. vom cauta solutii, speram sa poata fi „cazati” intr-un tarc in curtea facultatii. Alte solutii... sa ne luam pistoale cu bile si sa tragem in ei pana pleaca :)) [glumesc..?]. Asta e, tot timpul vor fi persoane sensibile, si persoane care vor suferi de pe urma sensibilitatii altora...
Eh, daca asta a fost o veste proasta, iti doresc numai vesti bune in urmatoarele zile ;)
Mihai
P.S. Daca esti animal right activist mi-ar placea sa te pun in contact cu cateva fete muscate de caini. Nu, nu am nimic cu cainii in general, doar cu cei care perturba invatamantul superior.
La cantina cu dl. Rector UB, prof. dr. Ioan Panzaru - partea 1: calitate in UB
Salutare!
Joi ASUB a organizat o intalnire a dlui. Rector al Universitatii din Bucuresti, prof. dr. Ioan Panzaru cu studentii la cantina de la drept. Discuțiile au fost relativ libere, inițiate mai mult de studenți.
Initial, acesta a vorbit puțin despre procesul îmbunătățirii universității și despre conflictele care apar. A spus ca cele mai importante conflicte apar, pe de o parte, datorita persoanelor revolutionare si visatoare intr-un mod utopic, nerealist, care mai devreme sau mai tarziu aterizeaza pe pamant si, pe de alta parte, datorita persoanelor care abuzeaza de pozitia in care se afla (aici a dat exemplul cadre didactice care au picat cel mai probabil nejustificat, li s-a facut comisie, iar cadrul didactic a contestat dreptul Universitatii de a face Comisie pana la minister). De asemenea, a scos in evidenta faptul ca intre conducatori si condusi trebuie sa existe un consens, si ca din pacate multe conflicte sunt intretinute de o relatie tip „triunghi dramatic”, in care in loc sa colaboreze, salvatorii, persecutorii si victimele isi asuma si joaca rolurile la nesfarsit. Mi-a placut aceasta introducere si am apreciat-o, mai ales intrucat am vazut, pana acum, foarte mult si pregnant acest tip de relatii intre diversii membri ai sistemului numit „facultate”.
Urmatorul punct discutat a constat in mecanismele prin care studentii isi pot face auzita parerea. Dl. rector ne-a sugerat implicarea in Comisiile de Evaluare si Asigurare a Calitatii, ne-a spus sa profitam de organizarea pe program de studiu* vs. catedra (implementata la master si doctorat, in pregatire pentru licenta), unde avem legimitatea necesara implicarii in luarea deciziilor. A atras de asemenea atentia asupra faptului ca prima Agentie de Asigurare a Calitatii s-a infiintat abia de 12 ani, in 1997 in Marea Britanie (QAA), si ca ARACIS-ul (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământ Superior) nostru a aparut abia in 2005. Implicit, si Comisiile de Asigurare si Evaluare a Calitatii din Universitati (CEAC)au aparut recent. Partea frumoasa e ca ne putem implica in respectivele Comisii, si prin urmare influenta procesul, mai ales la nivel de facultate (n.r. din punctul meu de vedere, si cel mai important).
Unul dintre noi l-a intrebat „de ce nu s-au facut mai devreme?” toate acestea (QAA, ENQAR, ARACIS). Dl. Rector a remarcat ca vinovati se pot gasi, desi nu e tocmai profitabil sa ne cramponam in vina, si a mai zis ca bineinteles, putem sa ne intrebam si de neanderthali ce faceau ei acolo.. de ce nu s-au gandit sa inventeze mai repede roata?
Vorbind despre calitate, discutia a avansat catre evaluarea profesorilor de catre studenti. Si aici, exista multe variabile de luat in calcul:
- exista programe cu pana la 300 de cadre didactice angajate cu cel putin norma de baza pe program de studiu, ceea ce implica un volum de munca foarte mare (nr si din experienta va zic ca nu sunt atat de multe persoane implicate in aceste comisii), si unele facultati se pare ca au renuntat la proces „ca urmare” a acestui volum de munca - ceea ce personal mi se pare un pretext, dar din fericire FPSE a implementat procesul, deci nu-mi bat capul cu ceilalti.
- am atras atentia asupra faptului ca pentru responsabilizarea studentilor cu privire la aceste evaluari e nevoie de o informare si publicare a rezultatelor evaluarilor si consecintelor (chiar si nenominal), si ca noi, studentii reprezentanti, avem nevoie de statistici pentru a putea consulta studentii cu privire la rezultate.
- Dl. Rector a atras atentia asupra faptului ca impactul direct de la student la profesor nu este și nu poate fi evident, uneori nici nu există, deoarece evaluările studenților diferă mult între ele. De altfel, un mare procent din studenți completează la toți itemii nota maximă. Cu toate acestea, având în vedere prelucrările statistice care se pot face, dl. Rector este de părere că datele relevă totuși diferențe. De asemenea, a remarcat faptul că e puțin probabil ca studenții care completează cu punctaje foarte mici pentru a se răzbuna pe un profesor să influențeze statistic semnificativ rezultatele (n.r. cum mai sustin unii si altii..)
- O alta problema ar fi cea a disciplinelor detestate, evaluate mai prost, cum ar fi Dreptul Roman. A povestit si despre cum in Franta, urmare a protestelor studentesti, acesta a fost scos din programele de studiu, iar acum, in constructia legislatiei europene, juristii francezi sunt dezavantajati, pentru ca tot dreptul roman e la baza, fiind singurul care contine principii. Bineinteles, asta nu inseamna ca toate materiile detestate sunt bune, dar inseamna ca e bine sa fim atenti la astfel de situatii exceptionale.
Oh well.. trecand mai departe, a venit vorba despre faptul ca profesorii sunt obligati, conform unei decizii a senatului, sa puna pe siteuri fisele disciplinelor. Am apreciat aceasta decizie. De ce? Pentru ca de anul acesta studentii UB pot urma cursuri optionale la alte facultati decat cea la care sunt inmatriculati (Yes! :D), si am primit feedback de la cei care au vrut sa profite de aceasta oportunitate ca nu aveau nicio informatie despre respectivele materii, in afara de nume din informatiile de pe siteurile facultatilor. La noi situatia e cat de cat ok, pentru ca avem fisele disciplinelor pe site, la altii insa, e ca la ei...
*Organizarea pe program de studiu presupune existenta unui coordonator pe program, plus a coordonatorilor pe an de studiu (tutorele anului 1,2,3, deasupra coordonatorul pentru psihologie licenta, responsabil inclusiv pentru planul de invatamant). Avantajul e ca acest coordonator nu are mai multe programe in subordine, si e deci mai usor de mentinut o relatie si o buna comunicare. Evident, in organizarea pe program de studiu studentii din respectivul program de studiu vor putea avea o influenta crescuta in luarea deciziilor, cf. celor discutate.
Pe data viitoare ;)
Mi Shu
Joi ASUB a organizat o intalnire a dlui. Rector al Universitatii din Bucuresti, prof. dr. Ioan Panzaru cu studentii la cantina de la drept. Discuțiile au fost relativ libere, inițiate mai mult de studenți.
Initial, acesta a vorbit puțin despre procesul îmbunătățirii universității și despre conflictele care apar. A spus ca cele mai importante conflicte apar, pe de o parte, datorita persoanelor revolutionare si visatoare intr-un mod utopic, nerealist, care mai devreme sau mai tarziu aterizeaza pe pamant si, pe de alta parte, datorita persoanelor care abuzeaza de pozitia in care se afla (aici a dat exemplul cadre didactice care au picat cel mai probabil nejustificat, li s-a facut comisie, iar cadrul didactic a contestat dreptul Universitatii de a face Comisie pana la minister). De asemenea, a scos in evidenta faptul ca intre conducatori si condusi trebuie sa existe un consens, si ca din pacate multe conflicte sunt intretinute de o relatie tip „triunghi dramatic”, in care in loc sa colaboreze, salvatorii, persecutorii si victimele isi asuma si joaca rolurile la nesfarsit. Mi-a placut aceasta introducere si am apreciat-o, mai ales intrucat am vazut, pana acum, foarte mult si pregnant acest tip de relatii intre diversii membri ai sistemului numit „facultate”.
Urmatorul punct discutat a constat in mecanismele prin care studentii isi pot face auzita parerea. Dl. rector ne-a sugerat implicarea in Comisiile de Evaluare si Asigurare a Calitatii, ne-a spus sa profitam de organizarea pe program de studiu* vs. catedra (implementata la master si doctorat, in pregatire pentru licenta), unde avem legimitatea necesara implicarii in luarea deciziilor. A atras de asemenea atentia asupra faptului ca prima Agentie de Asigurare a Calitatii s-a infiintat abia de 12 ani, in 1997 in Marea Britanie (QAA), si ca ARACIS-ul (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământ Superior) nostru a aparut abia in 2005. Implicit, si Comisiile de Asigurare si Evaluare a Calitatii din Universitati (CEAC)au aparut recent. Partea frumoasa e ca ne putem implica in respectivele Comisii, si prin urmare influenta procesul, mai ales la nivel de facultate (n.r. din punctul meu de vedere, si cel mai important).
Unul dintre noi l-a intrebat „de ce nu s-au facut mai devreme?” toate acestea (QAA, ENQAR, ARACIS). Dl. Rector a remarcat ca vinovati se pot gasi, desi nu e tocmai profitabil sa ne cramponam in vina, si a mai zis ca bineinteles, putem sa ne intrebam si de neanderthali ce faceau ei acolo.. de ce nu s-au gandit sa inventeze mai repede roata?
Vorbind despre calitate, discutia a avansat catre evaluarea profesorilor de catre studenti. Si aici, exista multe variabile de luat in calcul:
- exista programe cu pana la 300 de cadre didactice angajate cu cel putin norma de baza pe program de studiu, ceea ce implica un volum de munca foarte mare (nr si din experienta va zic ca nu sunt atat de multe persoane implicate in aceste comisii), si unele facultati se pare ca au renuntat la proces „ca urmare” a acestui volum de munca - ceea ce personal mi se pare un pretext, dar din fericire FPSE a implementat procesul, deci nu-mi bat capul cu ceilalti.
- am atras atentia asupra faptului ca pentru responsabilizarea studentilor cu privire la aceste evaluari e nevoie de o informare si publicare a rezultatelor evaluarilor si consecintelor (chiar si nenominal), si ca noi, studentii reprezentanti, avem nevoie de statistici pentru a putea consulta studentii cu privire la rezultate.
- Dl. Rector a atras atentia asupra faptului ca impactul direct de la student la profesor nu este și nu poate fi evident, uneori nici nu există, deoarece evaluările studenților diferă mult între ele. De altfel, un mare procent din studenți completează la toți itemii nota maximă. Cu toate acestea, având în vedere prelucrările statistice care se pot face, dl. Rector este de părere că datele relevă totuși diferențe. De asemenea, a remarcat faptul că e puțin probabil ca studenții care completează cu punctaje foarte mici pentru a se răzbuna pe un profesor să influențeze statistic semnificativ rezultatele (n.r. cum mai sustin unii si altii..)
- O alta problema ar fi cea a disciplinelor detestate, evaluate mai prost, cum ar fi Dreptul Roman. A povestit si despre cum in Franta, urmare a protestelor studentesti, acesta a fost scos din programele de studiu, iar acum, in constructia legislatiei europene, juristii francezi sunt dezavantajati, pentru ca tot dreptul roman e la baza, fiind singurul care contine principii. Bineinteles, asta nu inseamna ca toate materiile detestate sunt bune, dar inseamna ca e bine sa fim atenti la astfel de situatii exceptionale.
Oh well.. trecand mai departe, a venit vorba despre faptul ca profesorii sunt obligati, conform unei decizii a senatului, sa puna pe siteuri fisele disciplinelor. Am apreciat aceasta decizie. De ce? Pentru ca de anul acesta studentii UB pot urma cursuri optionale la alte facultati decat cea la care sunt inmatriculati (Yes! :D), si am primit feedback de la cei care au vrut sa profite de aceasta oportunitate ca nu aveau nicio informatie despre respectivele materii, in afara de nume din informatiile de pe siteurile facultatilor. La noi situatia e cat de cat ok, pentru ca avem fisele disciplinelor pe site, la altii insa, e ca la ei...
*Organizarea pe program de studiu presupune existenta unui coordonator pe program, plus a coordonatorilor pe an de studiu (tutorele anului 1,2,3, deasupra coordonatorul pentru psihologie licenta, responsabil inclusiv pentru planul de invatamant). Avantajul e ca acest coordonator nu are mai multe programe in subordine, si e deci mai usor de mentinut o relatie si o buna comunicare. Evident, in organizarea pe program de studiu studentii din respectivul program de studiu vor putea avea o influenta crescuta in luarea deciziilor, cf. celor discutate.
Pe data viitoare ;)
Mi Shu
marți, 3 noiembrie 2009
Bune si rele... despre reprezentare si altele
Hello, hello!
Mi-am dorit de mult sa scriu... dar n-am avut timp pentru asta. Mi-am dorit sa va scriu despre de ce fac ceea ce fac, despre cat de usor, sau greu e, despre multe. Apoi m-am gandit ca poate e mai bine sa vorbesc mai incolo, mai tarziu. M-am razgandit.
Despre mine. Ce sa va zic despre mine? Pai eu sunt in viata, apoi sunt om, apoi, un cetatean al Romaniei (inclusiv al Europei, in aceasta ordine). Sunt, apoi, psiholog si pedagog in devenire, si sunt si presedinte al Asociatiei Studentilor la Psihologie si Stiintele Educatiei. Si multe altele... Ce inseamna toate astea?
Inseamna ca imi doresc o lume mai buna. Poate ca ati auzit des asta. Poate ca unii dintre voi ati inteles cam cum ar trebui sa arate, poate ca mult mai multi.. mult mai multi. Punct. Ce sa zic? Ca v-ati pierdut increderea? Ca n-aveti curaj? Ca nu stiti care e diferenta dintre "nu pot" si "nu se poate"? Nu stiu. Prefer sa zic ca.. asa ati fost invatati, asa ati vazut, asa stiti. Despre ce vorbesc? O sa va zic mai pe ocolite, asa ca sper sa aveti rabdare. Tineti minte ca daca existati, probabil va iubesc, si deci nu vreau sa va fac vreun rau. Doamne fereste!
Pai hai sa va zic ce inseamna pentru mine. Pentru voi, daca va insemna ceva, va insemna altceva. Pentru mine... Eu am fost toata viata un visator. Am facut multe lucruri, de la sah, teatru, karate, fotbal, inot, olimpiade de matematica, religie, chimie, engleza, psihologie, voluntariat, reprezentare locala, nationala... Tot felul. De ce? Unii veti zice "Frustrat". Hmm... da.. Ar merge aici piesa lui Cumicu "Toate trec". Dati un search pe youtube... Revenind la frustrare, am fost. Am iubit de cand am fost mic. M-am mirat si minunat cum reusesc oamenii astia din jurul meu sa se certe, sa se inteleaga atat de prost unii pe altii. Cam asa a inceput. Ma uitam la colegii de clasa cum se acuza reciproc de te miri ce tampenii, si apoi, cand vorbeam cu ceilalti [apropo, n-am tinut niciodata parti], vedeam cat de diferita e intentia sau interpretarea alora. Unde e greseala? In.. off.. mai tarziu o sa revin si la greseala.. daca o exista..
Dar sa revenim la frustrari. Am vazut o lume atat de frumoasa, impacata, pornind de la comunicare. Probabil ca nu intelegi ce inseamna comunicare. Si nu ma lua cu definitia din dictionar, ca nu-mi arata decat ca nu intelegi nimic. Dar cu ce sa ma iei sa vad ca ai inteles? In primul rand, nu e important sa vad eu. In al doilea rand, mai ai putina rabdare..
La inceput a fost in capul meu aceasta comunicare. Apoi, pe masura ce am continuat sa vad in oameni potential, vise, bunatate, am inceput sa patrund, poate mai bine, poate mai rau (cine stie?), dar in orice caz mai profund, toata nebunia asta cu rau si bine.
Am ajuns sa ma invart intre tot felul de oameni. De la spuma la pleava societatii. M-am invartit mai mult in spuma, pentru ca am fost binecuvantat. Dar nu va intereseaza pe voi toate astea, asa ca schimb acushica subiectul.. putina rabdare.
Hai sa va zic ce am vazut. Am vazut oameni, care vorbeau despre alti oameni, si despre cum ei sunt indreptatiti sa raneasca pentru ca si ei au fost raniti. Off! De fiecare data, de fiecare data cand unii se urau pe altii se vedeau indreptatiti sa urasca! Si incepusem si eu sa-i urasc pe cei care judecau. Si atunci, am ascultat Richard Bandler "The adventures of anybody". Si (da, ma gandesc si eu ca n-ai citit-o) atunci am scos din ea o idee, sau mai bine zis un proces. Si anume, cum devenim ceea ce observam si poate uram mai devreme. Cum cei mai anti-judecata pot ajunge mari "judecatori", cum cei mai pudici pot ajunge cei mai mari depravati, cum cei mai increzatori pot deveni marii dezamagiti de oameni, si uneori marii inselatori. Si nu doar asta e problema. Ci problema e ca ei ajung deseori sa-i raneasca, provoace, schimbe pe cei care inca nu judeca, inca nu sunt libertini, inca nu simt dezamagirea. Ca sa ii "invete".. vorba-vine. Si uite-asa. Acum, dincolo de problema lantului vicios, ca sa nu-i zic cerc, ca de.. sa fiu si eu special si sa mai ai rabdare cu mine, mai e o observatie de facut. In adancul lor, "raii" astia sunt de fapt buni, dar niste buni dezamagiti si frustrati. Dar tu poate nu le mai vezi bunatatea aia dinainte de frustrare. Si in loc sa le provoci bunatatea, le provoci in continuare frustrarea. Dar de ce zic de tine? Deseori am facut si eu la fel... Oricum, eram in liceu cand descopeream toata nebunia asta. Deci, te voi ruga sa mai ai putina, ai ghicit, rabdare.
Am ajuns la facultate. Eram un tanar virgin, religios, pasionat de oameni si de bunatatea care exista de fapt in ei. Am intrat si in asociatie, stiind ca vreau sa ma implic si sa le revelez si altora din lucrurile invatate. Primul an a trecut usor, am participat si eu la intalniri cu Consiliul Facultatii, cu studenti, cu ASPSE, cu fosti membri ai Consiliului Copiilor Spune!, am fost si la primele intalniri in Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania. Daca am invatat ceva, a fost sa nu mai judec unele lucruri considerate "tare", sa vad ca sexul nu e ceva deosebit (cum mi se parea atunci), ca nu trebuie sa fii frustrat sau rau sau altceva sa refuzi, ca e fun sa fumezi o tigara "eco" si ca nu moare lumea din asta. Mai apoi m-am prins ca e marfa si sa faci sex, si ca din nou nu trebuie sa moara lumea pentru asta. Dar a fost costisitor. Am renuntat la un cod moral, pentru a-l relativiza. Au ramas principii, dar au capatat cu totul alta forma, mult mai ancorata in efectele reale ale actiunilor decat in povesti spuse de "batrani". O invatatura? Daca eu ar trebui sa fiu frustrat/ sa proiectez/ sa activez un mecanism de aparare sau sa depasesc unul ca sa fac o chestie, nu inseamna ca toata lumea activeaza aceleasi procese pentru a face acel lucru. Deci, faza cu "trebuie sa faci ceva ca sa intelegi ce simte/gandeste persoana care o face", largely bullshit. Eh, si prin urmare am ajuns sa devalorizez multe din asa-zisele "obligatii, norme". Fara sa ma intind prea tare.
Buun, si viata a continuat. Dupa cum iti imaginezi, cu rabdare. Dar s-a si complicat. Oameni care "stiu despre ce vorbesc". Nu, pe bune, chiar stiu despre ce vorbesc, au inceput sa ma convinga pe mine ca cine e vinovat pentru ce. Ca oamenii din conducerea facultatii au gresit cu x si y, ba ca studentii nu si-au facut treaba, ca trebuie sa fie totul stiintific si fara echivoc, ca de fapt trebuie sa ne dam seama ca nu totul poate fi masurat cu cantarul si alte paradoxuri de la diversi si diverse. Nu vreau sa o zic ironic. Parerile sunt "profunde", in sensul ca fiecare persoana care imi zicea lucrurile astea avea un sistem foarte complex de argumente si experiente care l-au invatzat ceva. Eh, si in perioada asta, dincolo de framantarile astea filosofice, in care ma gandeam de la daca va trebui sa fac o greva in facultate sau daca studentii trebuie educati mai bine, sau daca e mai bine sa ma apuc de altceva, am avut o viata foarte interesanta. Pentru ca la un moment dat mi-am luat mai multe pe cap decat putem duce.
De ce? Pentru ca dincolo de toate gandurile astea, vedeam valoarea multor lucruri care puteau sa se intample, si din moment ce le vedeam valoarea si posibilitatea sa se intample (de la baza de date cu absolventi, la un sistem de reprezentare fiabil, la chestionarea intereselor studentilor si integrarea lor in activitatea ASPSE, la multe altele) consideram ca trebuie sa se intample, si din moment ce nimeni altcineva nu le facea, consideram ca EU trebuie sa le fac. Ti se pare normal? Ti se pare o prostie? Inainte sa ti se para, te-as intreba daca ai inteles. Si daca zici da, nu stiu ce sa zic, ma indoiesc. Stii de ce? Pentru ca s-a intamplat ca din februarie pana in iunie de diminieata pana noaptea tarziu sa fac doar activitati de voluntariat. Pentru ca mergeam si la cate trei, chiar patru sedinte pe zi. Pentru ca mancam deseori la 8 seara prima data. Pentru ca o fata aveam langa mine doar la telefon, in 20 din 23 de zile. Pentru ca din februarie pana in iunie am tusit toata perioada. Doctorita nu stia ce am, imi zicea sa stau in pat, eu ii ziceam ca nu am timp, ea imi dadea medicamente, eu le luam, dar cu acelasi regim. Mi-a trecut cand n-am mai luat medicamente, dupa ce m-am speriat ca s-ar putea sa le iau toata viata. Eh.. dar au trecut. Cu ce emotii? Cu ce ganduri? Cu ce sacrificii? Cu atatea cate am fost pregatit sa fac.. cu toate cate am fost pregatit sa le fac...
Aaaa.. dar am uitat sa-ti zic ceva. Ce? Am dat-o in bara. Da, cu regimul ala de dimineata pana noaptea, am dat-o in bara. Am subperformat la majoritatea chestiilor pe care am vrut sa le fac. Ma judeci? Ai tot dreptul. Mi-am asumat mai mult decat puteam duce, si n-am putut duce la nivel inalt. Ma judeci? Ai tot dreptul. Am gresit. Sunt un om rau? Sunt un om rau pentru ca am vazut mai multe lucruri care trebuiau si erau atat de important sa fie facute decat erau oameni dispusi, constienti si competenti sa le faca? Ma judeci? Nu, ma judeci pentru ca am gresit. Sau nu ma judeci. Nu stii ce am simtit, ce am trait, cata speranta, cata amagire, dezamagire si fericire pentru ce a mers fie rau, fie bine. Intelegi mai mult? Nu stiu... Aaa, am uitat sa-ti spun. M-am bagat in conflicte din care uneori am iesit lovit din ambele directii, nu m-am bagat in altele din care am iesit la fel. Si da, m-am bagat doar pentru lucruri in care am crezut, si nu ca am crezut eu, ca erau declarate formal ca fiind necesitati de.. o lume.. sau ma rog, macar o Europa. Din fericire, n-am avut persoane suficient de frustrate in jur, la niciun nivel, incat sa imi puna betze in roate prea tare. Nici eu n-am facut atat de mult tam-tam. Ma judeci? Inteleg, poate ai dreptate.
Si apoi am invatzat, ca scopul nu e sa castig eu bataliile tuturor, si ca nici macar nu pot sa le castig. Mi-au trebuit luni de raceala, un atac de panica, abstinenta.. nu mai zic, bani cheltuiti, socuri de tot felul date mai multora, ganduri si rasganduri, a trebuit sa indur opozitia si judecata, ca tot vorbim de judecata, negativa, a celor pentru care luptam, indoiala, altele. Si sunt doar unul din cei care am indurat toate astea, si carora ni s-a spus, uneori multumesc. Mi s-a spus mai mult mai tarziu, dar nu la inceput. Am acum 4 ani intregi de reprezentare serioasa, 2 in facultate, cand am inceput sa mai primesc si aprecieri. Modeste, moderate. De ce? Ca din nimic sa faci ceva, e mai greu.. Dar in fine, nu te mai tin la povesti cu asta, ca poate nu mai ai rabdare. Revin la lectie.
Pai lectia e ca nu pot, nu trebuie si nu e treaba mea sa salvez pe toata lumea. Dar e o lectie invatata intr-un mod foarte ciudatzel. Am dezamagit, am sacrificat, am esuat, am suferit, am facut, poate, uneori pe altii sa sufere, fara ca macar sa stiu sau si stiind, ca sa invat ca povara lumii nu e treaba mea. Zic ca am invatat lectia foarte ciudatzel pentru ca nu simt de fapt ca povara lumii nu e treaba mea. Pentru lucrurile la care am solutii, ma simt mai mult decat responsabil sa aduc o contributie, dar ca aceasta contributie e cea mai valoroasa atunci cand ii inveti pe altii (pe beneficiari, pe cei pentru care e contributia) sa-si creeze beneficiul respectiv de unii singuri. E mai valoroasa cand nu ii faci dependenti de tine. Eh, suna usor. Da stii ce? Nu, chiar nu e usor deloc! E foarte foarte greu! Cand ai lucruri, insigturi, competente pentru care ai trecut prin multe sa le castigi (poate nu sunt nimic pentru tine, dar pentru mine au fost multe), e greu sa ii lasi pe altii sa-si ia credit, laude, pentru ele mai tarziu. Si nu e din egoism. Daca asa m-ai judecat, ca egoist, eh, poate ai dreptate, dar pentru mine nu e. E mai degraba pentru ca unele lucruri devin atat de atasate de noi, ne identificam atat de mult cu ele, incat ne e greu sa le dam drumul. Cand le vedem in jur, le vedem ca parte din noi, si ni se pare normal sa fie recunoscute ca atare. Mai ales daca n-am primit prea mult ajutor in castigarea lor, dar, de fapt, indiferent de cat ajutor am primit, le simtim ca tot ale noastre.
Buuun, si, dupa toata agitatia, transpiratia si inspiratia, am trecut mai departe. De ce? Pentru ca in primul rand am hotarat ca daca vreau sa aduc valoare, atunci valoarea adusa e cea mai importanta. Pe locul 2,3,4,5,6.... vine si recunoasterea aducatorului de valoare, propriul viitor, etc. Am avut si norocul de a ma hotara ce vreau sa fie viata mea - sursa de dezvoltare pentru altii. Si am inceput ca, uneori, sa nu mai spun ideile mele, sa nu le pun in fatza, sa cer parerea altora si cand stiam solutii foarte bune pentru unele probleme. Sa mai cedez din ownership, sa facilitez realizarea unor lucruri de catre altii. Mai esti aici?
Mai esti, altfel nu stiai ce scriu acum. Pai mai esti, pentru ca asta nu e tot. Dupa toata povestea asta (care dupa cum iti dai seama e inca mult incompleta), dupa povesti cu "batranii" si extras invataminte importante (ma refer aici mai ales la alumni), a inceput un nou an, in care am devenit si mai implicat in toata nebunia asta numita miscare studenteasca.
De data asta, insa, am intrat cu niste lectii:
- Oamenii gandesc, adica o discutie reala cu ei chiar poate da rezultate
- Oamenii gandesc diferit
- Oamenii ar vrea binele, dar uneori nu mai cred in el
- Daca vrei sa obtii ceva, atunci te gandesti cum poti obtine acel ceva, nu cine e de vina pentru ca nu-l obtii.
- Ca cetatean, daca investesti in unele aspecte, in timp ce faci rau in altele / le neglijezi pe altele, n-ai rezolvat mare branza
- Sunt responsabil pentru propriul destin
- Nu sunt Dumnezeu sa decid cum trebuie sa arate lumea, dar pot avea preferinte
- Multe altele.
Si am inceput acest nou an cu multe lucruri, idei, planuri. Si stii ce? Lumea, chiar dupa multe sacrificii, dovezi de loialitate, competenta, tot se indoieste de ele. Si stii ce? Asta e! Da, e greu, sa ai idei bune, sa stii ca lumea stie ca esti serios, si totusi sa se indoiasca de unele din ele. Si aceasta indoiala e ceva mai complexa decat pare la prima vedere. Ea vine adesea din cauza ca uneori persoanele respective pleaca de la alte idei, principii, convingeri. Si nu ca n-ar avea incredere in tine, dar au mai multa incredere in ei insisi, in lucrurile pe care le-au vazut in jur, in modul in care le-au interpretat. Si la fel faci si tu, egoistule! Si la fel fac si eu, egoist. Cred mai mult in ale mele. Ei mai mult in ale lor. Unde e adevarul? Inca o serie de intrebari, tocmai pe cand lucrurile incepeau sa fie clare...
Intrebarile nu se termina niciodata. Cand ti se pare ca ai scapat, mai vezi o tura. Dar stai! Asta vorbeam si cu un coleg de liceu la balul de absolvire... Ca, daca ar fi cunoasterea un cerc, si am vedea cerul, cand ajungem la cer, vedem inca un cer... si tot asa... Dar parca acum o stiu mai bine.. parca acum, am inceput [inceput!] sa inteleg si eu ce e cu intelesul. Intelegeam si atunci cum vine un cer dupa alt cer, dar acum, e cu totul altceva. Sau nu cu totul, dar e altceva. Mi-a trebuit cam mult...
Multe ar mai fi de zis, mai ales acum. Dar ce rost are sa ma mai bagi pe mine in seama? Iesi in lume, incearca s-o schimbi, vezi cum e sa simti succesul si esecul, vezi cum e sa nu mearga lucrurile ca la carte, nu da vina pe ce merge prost, pe cine merge prost, asuma-ti responsabilitatea pentru ceea ce faci, fii constient ca nimeni nu e dator sa-ti impartaseasca viziunea, chiar daca ar fi bine, lupta pentru ea fara sa ranesti, invata si dezvolta-te din fiecare experienta, nu uita sa-ti traiesti si viata, ca nu ti-o da nimeni inapoi, aminteste-ti de parinti, care te iubesc, indiferent ce faci, pretuieste oamenii din jur care n-au ajuns atat de departe cat aspiri tu sa ajungi, iubeste totul, totul, ai rabdare, lasa-i pe altii sa descopere, daca iti dai seama ca le face rau sa le zici in fata, aminteste-ti ca cea mai sigura cale de a impinge pe cineva la o catastrofa e sa-l aperi prea tare de mai micile accidente, si daca-ti iese bine, da-mi si mie un email si zi-mi cum ai reusit.
Daca ai avut rabdare, iti multumesc. Sper ca a meritat si pentru tine.
Cu drag,
Mi Shu
Mi-am dorit de mult sa scriu... dar n-am avut timp pentru asta. Mi-am dorit sa va scriu despre de ce fac ceea ce fac, despre cat de usor, sau greu e, despre multe. Apoi m-am gandit ca poate e mai bine sa vorbesc mai incolo, mai tarziu. M-am razgandit.
Despre mine. Ce sa va zic despre mine? Pai eu sunt in viata, apoi sunt om, apoi, un cetatean al Romaniei (inclusiv al Europei, in aceasta ordine). Sunt, apoi, psiholog si pedagog in devenire, si sunt si presedinte al Asociatiei Studentilor la Psihologie si Stiintele Educatiei. Si multe altele... Ce inseamna toate astea?
Inseamna ca imi doresc o lume mai buna. Poate ca ati auzit des asta. Poate ca unii dintre voi ati inteles cam cum ar trebui sa arate, poate ca mult mai multi.. mult mai multi. Punct. Ce sa zic? Ca v-ati pierdut increderea? Ca n-aveti curaj? Ca nu stiti care e diferenta dintre "nu pot" si "nu se poate"? Nu stiu. Prefer sa zic ca.. asa ati fost invatati, asa ati vazut, asa stiti. Despre ce vorbesc? O sa va zic mai pe ocolite, asa ca sper sa aveti rabdare. Tineti minte ca daca existati, probabil va iubesc, si deci nu vreau sa va fac vreun rau. Doamne fereste!
Pai hai sa va zic ce inseamna pentru mine. Pentru voi, daca va insemna ceva, va insemna altceva. Pentru mine... Eu am fost toata viata un visator. Am facut multe lucruri, de la sah, teatru, karate, fotbal, inot, olimpiade de matematica, religie, chimie, engleza, psihologie, voluntariat, reprezentare locala, nationala... Tot felul. De ce? Unii veti zice "Frustrat". Hmm... da.. Ar merge aici piesa lui Cumicu "Toate trec". Dati un search pe youtube... Revenind la frustrare, am fost. Am iubit de cand am fost mic. M-am mirat si minunat cum reusesc oamenii astia din jurul meu sa se certe, sa se inteleaga atat de prost unii pe altii. Cam asa a inceput. Ma uitam la colegii de clasa cum se acuza reciproc de te miri ce tampenii, si apoi, cand vorbeam cu ceilalti [apropo, n-am tinut niciodata parti], vedeam cat de diferita e intentia sau interpretarea alora. Unde e greseala? In.. off.. mai tarziu o sa revin si la greseala.. daca o exista..
Dar sa revenim la frustrari. Am vazut o lume atat de frumoasa, impacata, pornind de la comunicare. Probabil ca nu intelegi ce inseamna comunicare. Si nu ma lua cu definitia din dictionar, ca nu-mi arata decat ca nu intelegi nimic. Dar cu ce sa ma iei sa vad ca ai inteles? In primul rand, nu e important sa vad eu. In al doilea rand, mai ai putina rabdare..
La inceput a fost in capul meu aceasta comunicare. Apoi, pe masura ce am continuat sa vad in oameni potential, vise, bunatate, am inceput sa patrund, poate mai bine, poate mai rau (cine stie?), dar in orice caz mai profund, toata nebunia asta cu rau si bine.
Am ajuns sa ma invart intre tot felul de oameni. De la spuma la pleava societatii. M-am invartit mai mult in spuma, pentru ca am fost binecuvantat. Dar nu va intereseaza pe voi toate astea, asa ca schimb acushica subiectul.. putina rabdare.
Hai sa va zic ce am vazut. Am vazut oameni, care vorbeau despre alti oameni, si despre cum ei sunt indreptatiti sa raneasca pentru ca si ei au fost raniti. Off! De fiecare data, de fiecare data cand unii se urau pe altii se vedeau indreptatiti sa urasca! Si incepusem si eu sa-i urasc pe cei care judecau. Si atunci, am ascultat Richard Bandler "The adventures of anybody". Si (da, ma gandesc si eu ca n-ai citit-o) atunci am scos din ea o idee, sau mai bine zis un proces. Si anume, cum devenim ceea ce observam si poate uram mai devreme. Cum cei mai anti-judecata pot ajunge mari "judecatori", cum cei mai pudici pot ajunge cei mai mari depravati, cum cei mai increzatori pot deveni marii dezamagiti de oameni, si uneori marii inselatori. Si nu doar asta e problema. Ci problema e ca ei ajung deseori sa-i raneasca, provoace, schimbe pe cei care inca nu judeca, inca nu sunt libertini, inca nu simt dezamagirea. Ca sa ii "invete".. vorba-vine. Si uite-asa. Acum, dincolo de problema lantului vicios, ca sa nu-i zic cerc, ca de.. sa fiu si eu special si sa mai ai rabdare cu mine, mai e o observatie de facut. In adancul lor, "raii" astia sunt de fapt buni, dar niste buni dezamagiti si frustrati. Dar tu poate nu le mai vezi bunatatea aia dinainte de frustrare. Si in loc sa le provoci bunatatea, le provoci in continuare frustrarea. Dar de ce zic de tine? Deseori am facut si eu la fel... Oricum, eram in liceu cand descopeream toata nebunia asta. Deci, te voi ruga sa mai ai putina, ai ghicit, rabdare.
Am ajuns la facultate. Eram un tanar virgin, religios, pasionat de oameni si de bunatatea care exista de fapt in ei. Am intrat si in asociatie, stiind ca vreau sa ma implic si sa le revelez si altora din lucrurile invatate. Primul an a trecut usor, am participat si eu la intalniri cu Consiliul Facultatii, cu studenti, cu ASPSE, cu fosti membri ai Consiliului Copiilor Spune!, am fost si la primele intalniri in Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania. Daca am invatat ceva, a fost sa nu mai judec unele lucruri considerate "tare", sa vad ca sexul nu e ceva deosebit (cum mi se parea atunci), ca nu trebuie sa fii frustrat sau rau sau altceva sa refuzi, ca e fun sa fumezi o tigara "eco" si ca nu moare lumea din asta. Mai apoi m-am prins ca e marfa si sa faci sex, si ca din nou nu trebuie sa moara lumea pentru asta. Dar a fost costisitor. Am renuntat la un cod moral, pentru a-l relativiza. Au ramas principii, dar au capatat cu totul alta forma, mult mai ancorata in efectele reale ale actiunilor decat in povesti spuse de "batrani". O invatatura? Daca eu ar trebui sa fiu frustrat/ sa proiectez/ sa activez un mecanism de aparare sau sa depasesc unul ca sa fac o chestie, nu inseamna ca toata lumea activeaza aceleasi procese pentru a face acel lucru. Deci, faza cu "trebuie sa faci ceva ca sa intelegi ce simte/gandeste persoana care o face", largely bullshit. Eh, si prin urmare am ajuns sa devalorizez multe din asa-zisele "obligatii, norme". Fara sa ma intind prea tare.
Buun, si viata a continuat. Dupa cum iti imaginezi, cu rabdare. Dar s-a si complicat. Oameni care "stiu despre ce vorbesc". Nu, pe bune, chiar stiu despre ce vorbesc, au inceput sa ma convinga pe mine ca cine e vinovat pentru ce. Ca oamenii din conducerea facultatii au gresit cu x si y, ba ca studentii nu si-au facut treaba, ca trebuie sa fie totul stiintific si fara echivoc, ca de fapt trebuie sa ne dam seama ca nu totul poate fi masurat cu cantarul si alte paradoxuri de la diversi si diverse. Nu vreau sa o zic ironic. Parerile sunt "profunde", in sensul ca fiecare persoana care imi zicea lucrurile astea avea un sistem foarte complex de argumente si experiente care l-au invatzat ceva. Eh, si in perioada asta, dincolo de framantarile astea filosofice, in care ma gandeam de la daca va trebui sa fac o greva in facultate sau daca studentii trebuie educati mai bine, sau daca e mai bine sa ma apuc de altceva, am avut o viata foarte interesanta. Pentru ca la un moment dat mi-am luat mai multe pe cap decat putem duce.
De ce? Pentru ca dincolo de toate gandurile astea, vedeam valoarea multor lucruri care puteau sa se intample, si din moment ce le vedeam valoarea si posibilitatea sa se intample (de la baza de date cu absolventi, la un sistem de reprezentare fiabil, la chestionarea intereselor studentilor si integrarea lor in activitatea ASPSE, la multe altele) consideram ca trebuie sa se intample, si din moment ce nimeni altcineva nu le facea, consideram ca EU trebuie sa le fac. Ti se pare normal? Ti se pare o prostie? Inainte sa ti se para, te-as intreba daca ai inteles. Si daca zici da, nu stiu ce sa zic, ma indoiesc. Stii de ce? Pentru ca s-a intamplat ca din februarie pana in iunie de diminieata pana noaptea tarziu sa fac doar activitati de voluntariat. Pentru ca mergeam si la cate trei, chiar patru sedinte pe zi. Pentru ca mancam deseori la 8 seara prima data. Pentru ca o fata aveam langa mine doar la telefon, in 20 din 23 de zile. Pentru ca din februarie pana in iunie am tusit toata perioada. Doctorita nu stia ce am, imi zicea sa stau in pat, eu ii ziceam ca nu am timp, ea imi dadea medicamente, eu le luam, dar cu acelasi regim. Mi-a trecut cand n-am mai luat medicamente, dupa ce m-am speriat ca s-ar putea sa le iau toata viata. Eh.. dar au trecut. Cu ce emotii? Cu ce ganduri? Cu ce sacrificii? Cu atatea cate am fost pregatit sa fac.. cu toate cate am fost pregatit sa le fac...
Aaaa.. dar am uitat sa-ti zic ceva. Ce? Am dat-o in bara. Da, cu regimul ala de dimineata pana noaptea, am dat-o in bara. Am subperformat la majoritatea chestiilor pe care am vrut sa le fac. Ma judeci? Ai tot dreptul. Mi-am asumat mai mult decat puteam duce, si n-am putut duce la nivel inalt. Ma judeci? Ai tot dreptul. Am gresit. Sunt un om rau? Sunt un om rau pentru ca am vazut mai multe lucruri care trebuiau si erau atat de important sa fie facute decat erau oameni dispusi, constienti si competenti sa le faca? Ma judeci? Nu, ma judeci pentru ca am gresit. Sau nu ma judeci. Nu stii ce am simtit, ce am trait, cata speranta, cata amagire, dezamagire si fericire pentru ce a mers fie rau, fie bine. Intelegi mai mult? Nu stiu... Aaa, am uitat sa-ti spun. M-am bagat in conflicte din care uneori am iesit lovit din ambele directii, nu m-am bagat in altele din care am iesit la fel. Si da, m-am bagat doar pentru lucruri in care am crezut, si nu ca am crezut eu, ca erau declarate formal ca fiind necesitati de.. o lume.. sau ma rog, macar o Europa. Din fericire, n-am avut persoane suficient de frustrate in jur, la niciun nivel, incat sa imi puna betze in roate prea tare. Nici eu n-am facut atat de mult tam-tam. Ma judeci? Inteleg, poate ai dreptate.
Si apoi am invatzat, ca scopul nu e sa castig eu bataliile tuturor, si ca nici macar nu pot sa le castig. Mi-au trebuit luni de raceala, un atac de panica, abstinenta.. nu mai zic, bani cheltuiti, socuri de tot felul date mai multora, ganduri si rasganduri, a trebuit sa indur opozitia si judecata, ca tot vorbim de judecata, negativa, a celor pentru care luptam, indoiala, altele. Si sunt doar unul din cei care am indurat toate astea, si carora ni s-a spus, uneori multumesc. Mi s-a spus mai mult mai tarziu, dar nu la inceput. Am acum 4 ani intregi de reprezentare serioasa, 2 in facultate, cand am inceput sa mai primesc si aprecieri. Modeste, moderate. De ce? Ca din nimic sa faci ceva, e mai greu.. Dar in fine, nu te mai tin la povesti cu asta, ca poate nu mai ai rabdare. Revin la lectie.
Pai lectia e ca nu pot, nu trebuie si nu e treaba mea sa salvez pe toata lumea. Dar e o lectie invatata intr-un mod foarte ciudatzel. Am dezamagit, am sacrificat, am esuat, am suferit, am facut, poate, uneori pe altii sa sufere, fara ca macar sa stiu sau si stiind, ca sa invat ca povara lumii nu e treaba mea. Zic ca am invatat lectia foarte ciudatzel pentru ca nu simt de fapt ca povara lumii nu e treaba mea. Pentru lucrurile la care am solutii, ma simt mai mult decat responsabil sa aduc o contributie, dar ca aceasta contributie e cea mai valoroasa atunci cand ii inveti pe altii (pe beneficiari, pe cei pentru care e contributia) sa-si creeze beneficiul respectiv de unii singuri. E mai valoroasa cand nu ii faci dependenti de tine. Eh, suna usor. Da stii ce? Nu, chiar nu e usor deloc! E foarte foarte greu! Cand ai lucruri, insigturi, competente pentru care ai trecut prin multe sa le castigi (poate nu sunt nimic pentru tine, dar pentru mine au fost multe), e greu sa ii lasi pe altii sa-si ia credit, laude, pentru ele mai tarziu. Si nu e din egoism. Daca asa m-ai judecat, ca egoist, eh, poate ai dreptate, dar pentru mine nu e. E mai degraba pentru ca unele lucruri devin atat de atasate de noi, ne identificam atat de mult cu ele, incat ne e greu sa le dam drumul. Cand le vedem in jur, le vedem ca parte din noi, si ni se pare normal sa fie recunoscute ca atare. Mai ales daca n-am primit prea mult ajutor in castigarea lor, dar, de fapt, indiferent de cat ajutor am primit, le simtim ca tot ale noastre.
Buuun, si, dupa toata agitatia, transpiratia si inspiratia, am trecut mai departe. De ce? Pentru ca in primul rand am hotarat ca daca vreau sa aduc valoare, atunci valoarea adusa e cea mai importanta. Pe locul 2,3,4,5,6.... vine si recunoasterea aducatorului de valoare, propriul viitor, etc. Am avut si norocul de a ma hotara ce vreau sa fie viata mea - sursa de dezvoltare pentru altii. Si am inceput ca, uneori, sa nu mai spun ideile mele, sa nu le pun in fatza, sa cer parerea altora si cand stiam solutii foarte bune pentru unele probleme. Sa mai cedez din ownership, sa facilitez realizarea unor lucruri de catre altii. Mai esti aici?
Mai esti, altfel nu stiai ce scriu acum. Pai mai esti, pentru ca asta nu e tot. Dupa toata povestea asta (care dupa cum iti dai seama e inca mult incompleta), dupa povesti cu "batranii" si extras invataminte importante (ma refer aici mai ales la alumni), a inceput un nou an, in care am devenit si mai implicat in toata nebunia asta numita miscare studenteasca.
De data asta, insa, am intrat cu niste lectii:
- Oamenii gandesc, adica o discutie reala cu ei chiar poate da rezultate
- Oamenii gandesc diferit
- Oamenii ar vrea binele, dar uneori nu mai cred in el
- Daca vrei sa obtii ceva, atunci te gandesti cum poti obtine acel ceva, nu cine e de vina pentru ca nu-l obtii.
- Ca cetatean, daca investesti in unele aspecte, in timp ce faci rau in altele / le neglijezi pe altele, n-ai rezolvat mare branza
- Sunt responsabil pentru propriul destin
- Nu sunt Dumnezeu sa decid cum trebuie sa arate lumea, dar pot avea preferinte
- Multe altele.
Si am inceput acest nou an cu multe lucruri, idei, planuri. Si stii ce? Lumea, chiar dupa multe sacrificii, dovezi de loialitate, competenta, tot se indoieste de ele. Si stii ce? Asta e! Da, e greu, sa ai idei bune, sa stii ca lumea stie ca esti serios, si totusi sa se indoiasca de unele din ele. Si aceasta indoiala e ceva mai complexa decat pare la prima vedere. Ea vine adesea din cauza ca uneori persoanele respective pleaca de la alte idei, principii, convingeri. Si nu ca n-ar avea incredere in tine, dar au mai multa incredere in ei insisi, in lucrurile pe care le-au vazut in jur, in modul in care le-au interpretat. Si la fel faci si tu, egoistule! Si la fel fac si eu, egoist. Cred mai mult in ale mele. Ei mai mult in ale lor. Unde e adevarul? Inca o serie de intrebari, tocmai pe cand lucrurile incepeau sa fie clare...
Intrebarile nu se termina niciodata. Cand ti se pare ca ai scapat, mai vezi o tura. Dar stai! Asta vorbeam si cu un coleg de liceu la balul de absolvire... Ca, daca ar fi cunoasterea un cerc, si am vedea cerul, cand ajungem la cer, vedem inca un cer... si tot asa... Dar parca acum o stiu mai bine.. parca acum, am inceput [inceput!] sa inteleg si eu ce e cu intelesul. Intelegeam si atunci cum vine un cer dupa alt cer, dar acum, e cu totul altceva. Sau nu cu totul, dar e altceva. Mi-a trebuit cam mult...
Multe ar mai fi de zis, mai ales acum. Dar ce rost are sa ma mai bagi pe mine in seama? Iesi in lume, incearca s-o schimbi, vezi cum e sa simti succesul si esecul, vezi cum e sa nu mearga lucrurile ca la carte, nu da vina pe ce merge prost, pe cine merge prost, asuma-ti responsabilitatea pentru ceea ce faci, fii constient ca nimeni nu e dator sa-ti impartaseasca viziunea, chiar daca ar fi bine, lupta pentru ea fara sa ranesti, invata si dezvolta-te din fiecare experienta, nu uita sa-ti traiesti si viata, ca nu ti-o da nimeni inapoi, aminteste-ti de parinti, care te iubesc, indiferent ce faci, pretuieste oamenii din jur care n-au ajuns atat de departe cat aspiri tu sa ajungi, iubeste totul, totul, ai rabdare, lasa-i pe altii sa descopere, daca iti dai seama ca le face rau sa le zici in fata, aminteste-ti ca cea mai sigura cale de a impinge pe cineva la o catastrofa e sa-l aperi prea tare de mai micile accidente, si daca-ti iese bine, da-mi si mie un email si zi-mi cum ai reusit.
Daca ai avut rabdare, iti multumesc. Sper ca a meritat si pentru tine.
Cu drag,
Mi Shu
Back again.. about dignity
Salutare!
Scriu din nou, dupa mult timp de absenta. Scriu pentru ca, pe langa cele doua beri pe care le-am baut cu un prieten vechi, am dat peste un videoclip cu o fata care le spune liderilor mondiali cate ceva despre demnitate, despre de ce sunt ei acolo, si le aminteste ca ar fi bine sa investeasca in viitor, nu in prostii...
Salutare again!
M.D.
Scriu din nou, dupa mult timp de absenta. Scriu pentru ca, pe langa cele doua beri pe care le-am baut cu un prieten vechi, am dat peste un videoclip cu o fata care le spune liderilor mondiali cate ceva despre demnitate, despre de ce sunt ei acolo, si le aminteste ca ar fi bine sa investeasca in viitor, nu in prostii...
Salutare again!
M.D.
duminică, 4 octombrie 2009
Un nou drum :D muhahahaha :P
Hey!
N-am mai scris de mult.. asta pentru ca am fost bizi.. foarte bizi in ultimul timp. Abia ce am fost ales presedinte ASPSE (in data de 2 octombrie) si am de gand sa fac o treaba excelenta :D. Dupa cum ma asteptam, insa, de fapt mai mult decat ma asteptam, asta presupune si multa munca.
Intre timp, daca esti curios, poti da o geana pe siteul pe care mi-am scris candidatura si mi-am organizat (si inca imi mai organizez) ideile. Siteul e aici.
Revin de indata ce pot :).
M.
N-am mai scris de mult.. asta pentru ca am fost bizi.. foarte bizi in ultimul timp. Abia ce am fost ales presedinte ASPSE (in data de 2 octombrie) si am de gand sa fac o treaba excelenta :D. Dupa cum ma asteptam, insa, de fapt mai mult decat ma asteptam, asta presupune si multa munca.
Intre timp, daca esti curios, poti da o geana pe siteul pe care mi-am scris candidatura si mi-am organizat (si inca imi mai organizez) ideile. Siteul e aici.
Revin de indata ce pot :).
M.
duminică, 20 septembrie 2009
Michael Jackson dance tribute Bucharest
Cam asa suna titlul unui Flash Mob genial, pe care ii multumesc lui Andrei Craciun ca l-a promovat, si pe care il puteti vedea mai jos. Mai multe comentarii din partea mea ar fi inutile :D.
As zice totusi ca lumea asta, nebuna cum e ea, e geniala!
As zice totusi ca lumea asta, nebuna cum e ea, e geniala!
ONGS, by CROS
Salutare!
Am găsit un videoclip pe care nu puteam să nu-l pun și pe blog, referitor la ce sunt și ce fac ONGS-urile, și apoi legat de misiunea CROS. Felicitări autorilor ;)
Vizionare placută!
Am găsit un videoclip pe care nu puteam să nu-l pun și pe blog, referitor la ce sunt și ce fac ONGS-urile, și apoi legat de misiunea CROS. Felicitări autorilor ;)
Vizionare placută!
marți, 25 august 2009
And I wonder...
Do you wonder what it means to find your dreams?
Feel that moment, when you know, you are, do, feel, think and have just how you dream to... that moment, when your life has purpose, and every moment since that moment, every moment you keep your purpose, and your dreams, and actions, and feelings, and happiness... Is it worth the fight to get there? Is it worth a thought, and an action, every single day of your life? Is it worth ocasionally fighting your friends, being called names, being made fun of, hurt, fought against, is it worth being slammed against the ground and left alone, for a while.. if in the end you get to your dreams? Is it worth the courage to face it all?
I ask you because.. if your answer is no.. I wonder.. if know.. what it means.. to find your dreams..
Enjoying another day of purpose..
M.
luni, 24 august 2009
Do something that scares you.. every day!
Fa ceva ce te sperie.. in fiecare zi! Ieri a fost o zi interesanta. Am plecat de la bunici spre casa pentru a ma intalni cu un foarte bun prieten intors din Frantza, dupa o operatie foarte complicata. Am ajuns la gara, si.. surpriza! trenul cu care trebuia sa merg era anulat. Asa ca am decis sa iau ocazia. Nu e mare lucru, dar eu am mai luat ocazia o singura data... era nasol si pentru ca in oraselul mic in care stau bunicii mei, majoritatea lumii ii cunoaste (aveau un local.. unul din putinele, bunica-mea fusese invatatoare..), si deci, pe langa riscul de a nu fi luat de nimeni, mai era si riscul de a fi recunoscut si de a umbla vorba in sat ca vai de mine ce minune, nepotul lui Szalai a luat ocazia... in fine.. ciudat, dar adevarat (si ca in orice localitate mica, oamenii tind sa fie prudenti sa nu intre in "gura lumii").
Eh.. dupa 20 de minute de fluturat mana la cateva zeci de masini si indurat putina ploaie, am luat pana la urma ocazia din Ocna Mures pana in Teius, unde tocmai se pregatea sa plece un Intercity spre Alba Iulia.. dar fiindca pretul biletului era de 15.3 RON, am hotarat sa raman acolo. Si am inceput sa sun prietenii si fosti colegi de clasa sa vina dupa mine. Asta era, dupa ocazie, al doilea lucru care depasea usor comfort zone-ul meu.. pentru am sunat inclusiv o colega cu care n-am prea vorbit ultimii doi ani :-". Din fericire, n-am patit nimic, si un prieten bun si foarte foarte vechi a venit si m-a dus in Alba Iulia, acasa. Pe drum, am aflat ca urma sa mearga in orasul fostei lui prietene, pentru a se impaca, sau macar pentru a incerca sa se impace [fara sa o anunte in prealabil] - fosta prietena de care s-a despartit in urma cu 2 ani, intr-o masura mare datorita lui. Si m-am gandit.. WOW! Asta inseamna sa faci ceva ce te sperie, sa-ti iesi cu adevarat din zona de confort (el e si mai timid in general..).
Ready to scare myself again.. and again.. and again..
Si uite un exemplu de scarry thing facut si care are succes... Mare! in dezvoltarea personala a detinutilor pentru fapte de violenta (astfel incat sansele ca cei care participa la programul prezentat au cu 80% mai putine sanse de a se intoarce in inchisoare pentru fapte de violenta, fata de detinutii care nu participa la acest program).
Si un clip misto de la Anthony Robbins, despre succes si despre decizia personala de a avea succes si de a ne atinge obiectivele. [atinge si subiectul Fear of Failure]
Daca nu merge linkul de mai sus catre filmuletz va trebui sa-l vizualizati plecand de la acest link.
Enjoy!
A ReFreshing On the mark, Get set, Ready, Go! Tale
Eh.. dupa 20 de minute de fluturat mana la cateva zeci de masini si indurat putina ploaie, am luat pana la urma ocazia din Ocna Mures pana in Teius, unde tocmai se pregatea sa plece un Intercity spre Alba Iulia.. dar fiindca pretul biletului era de 15.3 RON, am hotarat sa raman acolo. Si am inceput sa sun prietenii si fosti colegi de clasa sa vina dupa mine. Asta era, dupa ocazie, al doilea lucru care depasea usor comfort zone-ul meu.. pentru am sunat inclusiv o colega cu care n-am prea vorbit ultimii doi ani :-". Din fericire, n-am patit nimic, si un prieten bun si foarte foarte vechi a venit si m-a dus in Alba Iulia, acasa. Pe drum, am aflat ca urma sa mearga in orasul fostei lui prietene, pentru a se impaca, sau macar pentru a incerca sa se impace [fara sa o anunte in prealabil] - fosta prietena de care s-a despartit in urma cu 2 ani, intr-o masura mare datorita lui. Si m-am gandit.. WOW! Asta inseamna sa faci ceva ce te sperie, sa-ti iesi cu adevarat din zona de confort (el e si mai timid in general..).
Ready to scare myself again.. and again.. and again..
Si uite un exemplu de scarry thing facut si care are succes... Mare! in dezvoltarea personala a detinutilor pentru fapte de violenta (astfel incat sansele ca cei care participa la programul prezentat au cu 80% mai putine sanse de a se intoarce in inchisoare pentru fapte de violenta, fata de detinutii care nu participa la acest program).
Si un clip misto de la Anthony Robbins, despre succes si despre decizia personala de a avea succes si de a ne atinge obiectivele. [atinge si subiectul Fear of Failure]
Daca nu merge linkul de mai sus catre filmuletz va trebui sa-l vizualizati plecand de la acest link.
Enjoy!
A ReFreshing On the mark, Get set, Ready, Go! Tale
vineri, 21 august 2009
Out Standing!
Am fost astazi in parc... intr-o tinuta de dealer de droguri din America Centrala (asa cum apar ei in filmele de la Hollywood), am citit aproximativ o ora si jumatate din Robin S. Sharma "The monk who sold his Ferrari". M-am minunat din nou, intr-un sens foarte pozitiv, de faptul ca parcul din cetate e plin de oameni de toate varstele (pretty new pentru orasul meu).
Am decis sa-mi fac ordine in ganduri.. si am inceput sa constientizez momentele in care incep sa gandesc negativ, si sa ma corectez. Si am mai ales sa nu mai fiu lenes (si wow! merge!). Si am mai ales sa-mi controlez mediul. Si acum sa le iau pe rand:
1. Gandire pozitiva (exemplu): I-am spus maica-mii ca vreau sa merg in apropierea orasului sa fac meditatie africana. Ea, mai sperioasa din fire, a spus ca ma tzacanesc si ca ce-i aia, si ca sa am grija (de teama sa nu fiu manipulat de ceva secta). In mod normal, reactionam cu "Toleranta scazuta la frustrare" pentru ca eu consideram ca ea "trebuie" sa imi respecte alegerile si sa aibe incredere in mine si consideram ca-si "baga nasul unde nu-i fierbe oala"... si ma enervam (mai mult sau mai putin). Eh.. de data aceasta, am zambit frumos, mi-am dat seama ca reactionez irational (ca sa nu ma exprim mai dur), mi-am "zambit ochii", m-am ridicat in picioare si i-am aratat despre ce e vorba (o secventa de miscari + respiratie si un cantec ne-adresat nimanui - in particular, nici unei divinitati). Rezultatul - amandoi am plecat linistiti si fericiti dupa conversatie.
2. Harnicia:
exemplul 1: Citeam, la amiaz, si mi se facuse somn. Prin urmare, in loc sa renunt la citit si sa dorm (comportamentul standard), si sa nu fac nimic util toata ziua, m-am dus frumusel si am citit in parc. Avantaj eu :P
exemplul 2: M-am dus azi, cu fosta prietena la un foarte bun prieten de-al meu acasa. Nu prea aveam chef azi-dimineatza de aceasta activitate, si chiar ma gandeam sa-i zic ca nu mai mergem niciunde (ea era in oras la cumparaturi pentru ca urma sa plece intr-o excursie). Si nu aveam chef in mare parte si pentru ca aveam lucruri de facut. In fine.. m-am hotarat intr-un final sa merg, m-am ridicat, lenes, mi-am luat ceva pe mine si eram gata sa plec... cand m-am hotarat sa traiesc prezentul, sa ma simt bine si sa ma distrez in fiecare minut. Si mi-am luat tinuta de gangster din america centrala (aceeasi cu care am fost mai tarziu in parc) pe mine, o pereche de ochelari de soare, si m-am dus, si m-am simtit foarte bine: all fun, no regrets!
3. Controlul mediului:
Pai... aici sunt mai multe: imi aleg constient muzica pe care o ascult pentru mesaje... mi-am pus foi cu calitati ale mele scrise mari pe peretii camerei mele, NU mai lucrez nimic (nici citesc) in camera unde dorm (pentru calitatea somnului), am tot ce imi trebuie la indemana (ex. carte + dictionar cand citesc), si atat - ca sa nu fiu tentat sa ma apuc de 100 de lucruri deodata... si imi inchid (macar pe jumatate) laptopul cand citesc, ca sa nu fiu distras.. si merge!
Si mananc cel putin 1 fruct zilnic (practic mai multe).
Si toate astea sunt orientate spre scopul meu in viata... Dar mai multe mai incolo ;)
A Pure Energy @ work production
Am decis sa-mi fac ordine in ganduri.. si am inceput sa constientizez momentele in care incep sa gandesc negativ, si sa ma corectez. Si am mai ales sa nu mai fiu lenes (si wow! merge!). Si am mai ales sa-mi controlez mediul. Si acum sa le iau pe rand:
1. Gandire pozitiva (exemplu): I-am spus maica-mii ca vreau sa merg in apropierea orasului sa fac meditatie africana. Ea, mai sperioasa din fire, a spus ca ma tzacanesc si ca ce-i aia, si ca sa am grija (de teama sa nu fiu manipulat de ceva secta). In mod normal, reactionam cu "Toleranta scazuta la frustrare" pentru ca eu consideram ca ea "trebuie" sa imi respecte alegerile si sa aibe incredere in mine si consideram ca-si "baga nasul unde nu-i fierbe oala"... si ma enervam (mai mult sau mai putin). Eh.. de data aceasta, am zambit frumos, mi-am dat seama ca reactionez irational (ca sa nu ma exprim mai dur), mi-am "zambit ochii", m-am ridicat in picioare si i-am aratat despre ce e vorba (o secventa de miscari + respiratie si un cantec ne-adresat nimanui - in particular, nici unei divinitati). Rezultatul - amandoi am plecat linistiti si fericiti dupa conversatie.
2. Harnicia:
exemplul 1: Citeam, la amiaz, si mi se facuse somn. Prin urmare, in loc sa renunt la citit si sa dorm (comportamentul standard), si sa nu fac nimic util toata ziua, m-am dus frumusel si am citit in parc. Avantaj eu :P
exemplul 2: M-am dus azi, cu fosta prietena la un foarte bun prieten de-al meu acasa. Nu prea aveam chef azi-dimineatza de aceasta activitate, si chiar ma gandeam sa-i zic ca nu mai mergem niciunde (ea era in oras la cumparaturi pentru ca urma sa plece intr-o excursie). Si nu aveam chef in mare parte si pentru ca aveam lucruri de facut. In fine.. m-am hotarat intr-un final sa merg, m-am ridicat, lenes, mi-am luat ceva pe mine si eram gata sa plec... cand m-am hotarat sa traiesc prezentul, sa ma simt bine si sa ma distrez in fiecare minut. Si mi-am luat tinuta de gangster din america centrala (aceeasi cu care am fost mai tarziu in parc) pe mine, o pereche de ochelari de soare, si m-am dus, si m-am simtit foarte bine: all fun, no regrets!
3. Controlul mediului:
Pai... aici sunt mai multe: imi aleg constient muzica pe care o ascult pentru mesaje... mi-am pus foi cu calitati ale mele scrise mari pe peretii camerei mele, NU mai lucrez nimic (nici citesc) in camera unde dorm (pentru calitatea somnului), am tot ce imi trebuie la indemana (ex. carte + dictionar cand citesc), si atat - ca sa nu fiu tentat sa ma apuc de 100 de lucruri deodata... si imi inchid (macar pe jumatate) laptopul cand citesc, ca sa nu fiu distras.. si merge!
Si mananc cel putin 1 fruct zilnic (practic mai multe).
Si toate astea sunt orientate spre scopul meu in viata... Dar mai multe mai incolo ;)
A Pure Energy @ work production
marți, 18 august 2009
Filmuletzele de la TEDx Bucuresti - finally online!
Salutare!
Au aparut, in sfarsit, filmuletzele de la TEDx Bucuresti :D. Despre experienta de la TEDx Bucuresti gasiti mai multe intr-un articol ceva mai vechi de pe blog (daca va intereseaza). Si dupa cum v-am promis in acel articol, aveti mai jos linkurile catre ele. Vizionare placuta!
http://dotsub.com/view/b2105674-c3f2-466f-bd08-83b2adb7a286
Doctorul Raed Arafat vorbeste despre cum a reusit sa infiinteze si sa puna pe picioare SMURD, crescand incredibil de mult eficienta serviciilor de interventie din Romania.
http://dotsub.com/view/cb0e9151-d10c-4f7a-9464-63d21a6ffdb3
David Sandu - creator de bijuterii care a ajuns recunoscut international, vorbeste despre invatare si creatie in domeniul sau.
http://dotsub.com/view/95df7306-0779-4f10-9489-9f72c95f102c
Sandra Ghitescu - trainer si consultant, vorbeste despre cum jocurile ne pot ajuta in dezvoltarea noastra personala.
http://dotsub.com/view/613c2d3c-ba5d-4d25-8405-8d60aefb1ef7
Alexandru Tomescu - membru al Romanian Piano Trio si violonist celebru, vorbeste despre cum a trebuit sa fie si manager si artist pentru a aduce din nou muzica clasica aproape de oamenii simpli.
Cu zambetul pe buze,
Mihai
Au aparut, in sfarsit, filmuletzele de la TEDx Bucuresti :D. Despre experienta de la TEDx Bucuresti gasiti mai multe intr-un articol ceva mai vechi de pe blog (daca va intereseaza). Si dupa cum v-am promis in acel articol, aveti mai jos linkurile catre ele. Vizionare placuta!
http://dotsub.com/view/b2105674-c3f2-466f-bd08-83b2adb7a286
Doctorul Raed Arafat vorbeste despre cum a reusit sa infiinteze si sa puna pe picioare SMURD, crescand incredibil de mult eficienta serviciilor de interventie din Romania.
http://dotsub.com/view/cb0e9151-d10c-4f7a-9464-63d21a6ffdb3
David Sandu - creator de bijuterii care a ajuns recunoscut international, vorbeste despre invatare si creatie in domeniul sau.
http://dotsub.com/view/95df7306-0779-4f10-9489-9f72c95f102c
Sandra Ghitescu - trainer si consultant, vorbeste despre cum jocurile ne pot ajuta in dezvoltarea noastra personala.
http://dotsub.com/view/613c2d3c-ba5d-4d25-8405-8d60aefb1ef7
Alexandru Tomescu - membru al Romanian Piano Trio si violonist celebru, vorbeste despre cum a trebuit sa fie si manager si artist pentru a aduce din nou muzica clasica aproape de oamenii simpli.
Cu zambetul pe buze,
Mihai
joi, 9 iulie 2009
Does God Exist?
Un film foarte dragutz pe care l-am gasit pe blogul lui Valentino, alumnus ASPSE, care mi-a placut foarte mult :). De altfel, se leaga de o parte importanta din viata mea - cea legata de preocuparile religioase. Desi momentan nu sunt cel mai bun crestin pe care l-ai cunoscut, cand am venit la facultate inca imi mai puneam problema "fecioriei pana la maritis", si ma ghidam mult mai mult dupa ceea ce simteam si credeam legat de divinitate. Acum, sunt ceva mai pamantean. E bine? E rau? Cred ca fiecare trebuie sa gasim raspunsul la intrebarea asta, pentru ca o sa ne afecteze in primul rand propria viata.
Pe gustul meu...
Am cautat de ceva timp niste oameni care sa spuna mai hotarat lucruri pe care le gandesc si eu, poate si tu, si poate si multi altii...
Va recomand Happy Fish TV
Uite si un clip dragut din seria "Vrem o alta Romanie" :)
Cu placere,
Mihai
Va recomand Happy Fish TV
Uite si un clip dragut din seria "Vrem o alta Romanie" :)
Cu placere,
Mihai
vineri, 26 iunie 2009
Sunt prost?
Se zice că oamenii proști sunt mai fericiți. De aceea, am ales să vă împărtășesc și vouă câteva motive pentru care ne putem aștepta sa fim cu toții mai.. fericiți decât credeam până acum.
Enjoy!
Enjoy!
miercuri, 24 iunie 2009
Si-atunci, te-ntreb, mai stii... cea mai frumoasa zi...
O piesa pe care am ascultat-o 1,5 ore... De fapt, am ascultat-o, am cantat-o, am simtit-o, si acum, am pus-o pe blog, ca daca va place, sa puteti face si voi la fel...
Later edit: Eram usor depresiv la momentul respectiv :)
Later edit: Eram usor depresiv la momentul respectiv :)
Omagiu doamnei Ridzi
Am gasit si eu doua inregistrari dragutze. Desi amandoua imbina cu succes motivele de ras cu motivele de plans, va invit sa decideti dvs. care e mai amuzanta...
La cata prostie... nici nu mai necesar sa comentez filmele pe care le pun pe blog. Cred ca o sa trec la stiri pozitive... Si totusi, o portie de ras si o notita "not to vote.. EVER" nu strica niciodata...
La cata prostie... nici nu mai necesar sa comentez filmele pe care le pun pe blog. Cred ca o sa trec la stiri pozitive... Si totusi, o portie de ras si o notita "not to vote.. EVER" nu strica niciodata...
marți, 23 iunie 2009
Pana unde?
Până unde merge dependența de putere? Până unde merge egoismul unor oameni investiți de alții, și presupuși reprezentanți ai lor? Ce însemnăm noi, ce înseamnă oamenii simpli, pe acest pământ? Ce înseamnă o revoluție? Unde duce setea de putere?
Sper ca toți liderii să ia aminte de întâmplările din Iran, și de situația de acolo, înainte să se pună pe sine mai presus de dorințele celor pe care îi reprezintă. Sper ca toți să reușim să înțelegem gravitatea unei revoluții. Dacă nu s-o înțelegem, atunci măcar să ne temem de a fi puși în situația s-o înțelegem... dar în același timp, să fim pregătiți de ea, atunci când alții se vor hotărâ să ne calce în picioare.
O lecție despre sacrificiu, luptă, durere, moarte, filmată în Iran. O lecție care dincolo de statisticile legate de victime, ne arată imagini a cel puțin două din ele. Fiecare din ele, ca fiecare din sutele, miile de morți dintr-o revoluție dusă pentru drepturi, fie că e vorba de aceasta, fie că e vorba de alta. Găsiți un film impresionant la adresa de mai jos [Imaginile sunt foarte violente și explicite]:
http://www.youtube.com/watch?v=npdISZUtdmU
Cu respect și cu speranță,
Mihai
Sper ca toți liderii să ia aminte de întâmplările din Iran, și de situația de acolo, înainte să se pună pe sine mai presus de dorințele celor pe care îi reprezintă. Sper ca toți să reușim să înțelegem gravitatea unei revoluții. Dacă nu s-o înțelegem, atunci măcar să ne temem de a fi puși în situația s-o înțelegem... dar în același timp, să fim pregătiți de ea, atunci când alții se vor hotărâ să ne calce în picioare.
O lecție despre sacrificiu, luptă, durere, moarte, filmată în Iran. O lecție care dincolo de statisticile legate de victime, ne arată imagini a cel puțin două din ele. Fiecare din ele, ca fiecare din sutele, miile de morți dintr-o revoluție dusă pentru drepturi, fie că e vorba de aceasta, fie că e vorba de alta. Găsiți un film impresionant la adresa de mai jos [Imaginile sunt foarte violente și explicite]:
http://www.youtube.com/watch?v=npdISZUtdmU
Cu respect și cu speranță,
Mihai
duminică, 21 iunie 2009
Pseudo-stiinta azi...
Am gasit si eu un articol pe siteul revistei Stiinta Azi
Am ras si eu putin :))).... na, se zice ca umorul si rasul sunt foarte bune pentru sanatate... si pentru fericire si pentru a te bucura de propria viata as zice. Prin urmare, va trimit si eu un link cu un tip care crede ca LHC (Large Hadron Collider) va aduce diavoli pe Pamant, de pe planeta nedescoperita Nibiru /:). Uitati-va si voi la film...
Oh well... cred ca o sa revin in curand cu inca o teorie a conspiratiei, legata de Obama, si ceva mai credibila decat Apocalipsa...
Am ras si eu putin :))).... na, se zice ca umorul si rasul sunt foarte bune pentru sanatate... si pentru fericire si pentru a te bucura de propria viata as zice. Prin urmare, va trimit si eu un link cu un tip care crede ca LHC (Large Hadron Collider) va aduce diavoli pe Pamant, de pe planeta nedescoperita Nibiru /:). Uitati-va si voi la film...
Oh well... cred ca o sa revin in curand cu inca o teorie a conspiratiei, legata de Obama, si ceva mai credibila decat Apocalipsa...
joi, 18 iunie 2009
luni, 15 iunie 2009
Way back home
Imagini de pe strazile Bucureștiului, între Romană și Mihai Eminescu.
O poveste foto draguță cu ironii și lipsa de respect de sine.
O poveste foto draguță cu ironii și lipsa de respect de sine.
 |
| From Way Back Home |
duminică, 14 iunie 2009
HHHAaaaaaiiii, hai fii tu varaaa meaaa... pan' la toamna... daaaa... vreau sa fii vara meaa... pan'la toamna :D
Oare cum am invatat sa traiesc atat de puternic?
Life... Just... life...
P.S. Au scos piesa de pe youtube... asa ca... nu mai poti vara mea >:P :))) trebuia sa zici si tu din timp...
miercuri, 10 iunie 2009
duminică, 31 mai 2009
OSE - Sportul fără violență!
Am început ziua foarte frumos :). M-am trezit de dimineață (pe la 10), am trezit-o și pe colega mea, Iulia, ne-am întâlnit și am mers împreună la expoziția foto a Organizației Studenților din Electrotehnică (OSE) - eu din partea ASPSE, ea din partea ASPSE și COGNOSIS -, pe tema „Sportul fără violență”. Când am ajuns acolo, organizatorii începeau să lipească pozele și să aranjeze expoziția. Fiind foarte ocupați, nu m-au prea băgat ei în seamă, așa că m-am hotărât să îi bag eu :D. Și nu vă gândiți că le-am pozat:
Eh, de fapt, am făcut-o și pe asta... trebuie să recunosc... poate că de-asta unii, precum este IsPaul, s-au hotărât să facă ei mișto de mine... și uite-așa, m-am trezit cu un PostIt în cap (nu știu ce scria pe el, și cunoscându-l pe Paul, nici nu cred că mi-aș dori...). Na, spuneți și voi!
Oricum, mai trebuie să știți că eu și Paul am fost colegi de cameră anul trecut. De garsonieră, de fapt. Și mai trebuie să știți că la expoziție, am observat că e și el în zonă când, în timp ce filmam liniștit, a apărut dintr-o dată fața lui pe ecranul aparatului meu... Au urmat apoi lungi povești, legate de definiția femeii (carnea din jurul cuiva), a bărbatului (prelungire inutilă a ?), despre sesiunile de odinioară în care ne uitam la Batman, jucam șeptică pe bani, dormeam ca porcii și ne deranjam vecinii, luând sticlele semiumplute de 5 litri de apă drept saci de box (nefixați, după cum v-ați prins cu siguranță deja). Eh, lasă, când băteau în țeavă să facem liniște, băteam și noi... că de... suntem pro comunicare! (Paul ar zice probabil Pro altceva, referindu-se la meditația presupusă de aceste căi de acțiune). Iulia s-a distrat și ea copios (cre
d, o să comenteze ea pe blog dacă nu), sau cel puțin așa părea când a pus Paul ochii, ăăă aparatul pe ea :P (eu, din spate, mă feream de Paul... chiar mă gândeam.. e bine să fii apărat de fete, că de ele nu se ia nimeni - DISCRIMINARE!!!! - apropo, cum ar suna masculinul de la feminist? Mda, misogin, aveți dreptate... chiar credeam că ne-au luat-o înainte de data asta...).Daaar, nu e momentul pentru discuții filosofice. Mai degrabă, e momentul să vă mai poze-stesc cum s-a petrecut organizarea expoziției. Mult mai interesant decât mă așteptam... recunosc... și, într-un mod interesant, cu mult mai multă interacțiune între om și natură. Dar mai întâi, vă transmit tuturor (la toți și la toate) un pupic mare din partea lui Paul:
Și acum că sunteți mai fericiți, să vă lămuresc care era povestea cu natura.
Păi, ca să pună băjetzii pozele pe care le vedeți voi în spatele lui Paul (dacă nu e el prea orbit.or) și bannerul acela mare cu Organizația Studenților din Electrotehnică, și astea toate pentru Sport fără violență (violență post sport, între galerii și reprezentanți ai cluburilor, și uneori chiar sportivi, și pentru reabilitarea imaginii ușor pătate a sportului, în urma unor evenimente mediatizate din ultima vreme), unii oameni, precum acest superMishu (Mihai Iancu, de la OSE), a făcut cascadorii tarzaniene, în jungla urbană București, în care pe semne a reușit să se adapteze cu succes... precum se poate observa mai sus:M-a bucurat faptul că lumea s-a strâns să se uite la poze, și, sper eu, OSEul s-a făcut auzit cu această ocazie. Iată și o poză cu lume și o poză cu câteva fotografii expuse:
Na, ce să mai zic... păcat că n-ați venit și voi, v-ați fi distrat de minute... Puteați să vedeți frumusețile de poze, să stați la o poveste cu frumusețile de oameni, să militați pentru o frumusețe de cauză, și toate astea... cu FERICIIIIIREE!!!! :D:D:DUite și o poză cu parte din oamenii care s-au învârtit să facă lucrurile posibile (și reprezentanții jandarmeriei), și cu câteva fețe vesele si muncitoare, apoi...
P.S. (chiar dacă mai e puțin din intrarea asta) Dacă ați fost acolo, și aveți poze cu voi, dați un comment sau un mail, și le punem și pe alea sus :P
Și așa ca de final, felicitări Andreea! (președinta OSE), pentru că te-ai gândit la o astfel de acțiune, și pentru că ai și făcut-o să se întâmple!
Cu placere,
Mihai
P.S. Mulțumiri speciale lui IsPaul, care a fost destul de dragutz să îmi permită să șeruiesc și cu voi pozele făcute de el (multe din cele din acest blog entry)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
