Mă lași, bre, cu viața ta politică?

Prima reacție când am aflat că tema actualului ciclu de dialog structurat (consultare realizată la nivel european, cogestionată de Consiliul Uniunii Europene și Forumul European de Tineret, structurată pe cicluri de 18 luni) este capacitarea tinerilor pentru participare politică m-am gândit la 2 lucruri

1. Vai, ce temă irelevantă. A explodat șomajul în rândul tinerilor, educația e vai de capul ei, nu suntem siguri că procesul de încălzire globală mai este reversibil în acest moment și noi ne batem capul cu participare la viața politică, taman în Uniunea Europeană. (și explicit politică, nu forme mai diluate ale expresiei)

2. Mamă, ce egoiști sunt cei din Consiliul Uniunii Europene (oameni politici și ei). Le-a scăzut credibilitatea (lor și/sau susținătorilor lor) și nu mai au destui activiști de partid tineri care să înghită fericiți orice mizerie, da' de prind și ei un oscior de funcție publică, dacă nu chiar un ciolan în toată regula și vor să găsească o scuză pentru viitoare finanțări de recrutări de activiști. Și pentru asta „ocupă” 18 luni de consultări cu organizațiile de tineret.

După care au venit alegerile, cu problemele lor și efervescența pe care au generat-o. A venit Politică fără Bariere. A venit (și încă ce-a mai venit!) DNA-ul cu arestări peste arestări de baroni mai mari sau mai mici. Prin alte părți au venit și UKIP, PVV, Front National, Zorii Aurii, Jobbik și alții. A venit studiul FES referitor la percepțiile tinerilor inclusiv în această problemă. A început să vină politica peste noi, mai repede decât am apucat să mergem noi (organizațiile de tineret) peste ea. Peste ea ca sistem, ca fenomen, ca parte a unei construcții democratice, că să fi intrat într-un partid și să ni se rezolve o ciorbă caldă undeva puteam oricând, dacă aveam stomacul suficient de „tare”, cum spunea un cunoscut (da, știu că unii au făcut asta, dar nu despre ei e vorba acum).

Există multe incertitudini în acest moment și e greu de prezis atât cum va evolua politica autohtonă cât și contextul internațional și mișcările ne (sau anti) democratice de prin vecini. Între timp, eu m-am convins că întrebarea „Cum susținem o participare (democratică) mai amplă a tinerilor în viața politică?” nu este nici irelevantă, nici un impuls egoist al politicienilor europeni. Este o întrebare crucială și acum e un moment excelent să o adresăm, pentru sănătatea democrațiilor noastre și pentru propriul nostru viitor. Și de răspunsuri depinde cum vor arăta sistemele noastre politice și societățile cel puțin câteva zeci de ani.

Așadar, mă întreb și vă întreb și pe voi - ce am schimba noi, tinerii, în sistemele de educație, în activitatea organizațiilor de tineret, în legislația actuală, astfel încât democrația în care trăim să fie mai mult a noastră și mai puțin a unor grupuri de interese de care am prefera să nici nu auzim și cu atât mai puțin să avem de face cu ele? 

Sper să găsim soluțiile printre răspunsurile date la acest chestionar: http://bit.ly/1D6I4UF

În urma consultărilor cu siguranță vom vedea o finalitate. E un proces European în care se investește mult și cel puțin la acel nivel vor exista măsuri luate, precum și recomandări pentru statele membre (undeva spre sfârșitul anului). Între timp, noi vom putea susține măsuri la nivel național și local. Gradul în care ambițiile noastre cele mai mari vor fi atinse depinde, ca întotdeauna, de cât de mulți și cât de hotărâți vom fi. Primul pas e să ne dăm o șansă :-)

Plin de curiozitate,

M.

Democrația și puterea fiecăruia din noi

În timp ce lucram la o analiză am dat peste un articol al unui profesor de la Stanford despre democrație. Articolul întreg îl găsiți aici. Titlul este edificator << The original meaning of „democracy” - Capacity to do things, not majority rule >>. Într-un fel, Josiah Ober spune ceva ce știam în mod intuitiv cel puțin din clasa a VI-a - democrația nu este în primul rând despre dreptul de vot, ci despre capacitatea (și responsabilitatea) noastră de a influența societatea în care trăim. Ober spune că „Democrația (...) definește un regim în care demosul dobândește o capacitate colectivă de a genera schimbări în spațiul public. Astfel nu e doar o problemă de control al unui spațiu public ci una referitoare la puterea și capacitatea colectivă de a acționa în cadrul respectivului spațiu și, într-adevăr, de a reconstitui spațiul public prin acțiune.” Pentru mine cel mai clar simptom al faptului că o majoritate a cetățenilor nu își asumă răspunderea pe care o au într-o democrație este tocmai polarizarea excesivă pe criterii de simpatii electorale. Prea mulți oameni cred că lumea se sfârștește nu atunci când ei nu se implică în „viața cetății” ci atunci când candidatul taberei opuse obține o funcție publică de autoritate. Cu alte cuvinte, votul nu este doar despre acordarea unui rol ci despre acordarea întregii puteri pe care omul respectiv o deține. După care urmează concediul din democrație...

Eric Liu (Citizen University) explică în clipul de mai jos că puterea are o conotație negativă, machiavelică, în conștiințele oamenilor. Când spunem putere parcă vorbim despre ceva rău și nu vrem să avem de-a face cu ea. Mai mult, când vorbim despre putere mulți dintre noi plasează responsabilitatea pentru exercițiul ei în afara noastră. „Cărțile sunt aruncate” / „Lumea merge înainte” / „Am încredere în cei de la putere” / „Forțe oculte controlează oricum totul, implicarea e inutilă”, etc. Ajungem astfel să cedăm puterea voluntar. Dacă ne gândim la ce am spus mai sus, prin cedarea voluntară a puterii ne situăm, de unii singuri și nesiliți de nimeni, în afara democrației. Nu politicienii „omoară” sau „denaturează” cel mai mult democrația. Ei profită de vidul lăsat de neimplicarea cetățenilor de rând.

Clipul lui Eric Liu l-am urmărit după ce a fost promovat de un amic pe facebook, conectat cu o postare în care vorbește despre cât de păcat este că tinerii nu se implică în politică. El se referea destul de direct la implicare în partidele politice. Sunt pe jumătate de acord cu el. Implicarea politică este necesară, dar implicarea politică referitoare la cauze, non-partizană (în societatea civilă) este cea mai importantă și nu căutarea unei funcții publice de autoritate. De altfel, foarte puțini dintre oamenii pe care îi cunosc și care au făcut pasul spre politică prin partide politice (tineri, oameni în vârstă, funcționari, directori, parlamentari...) au cu adevărat puterea de a schimba ceva semnificativ în spațiul public, fiind în general obligați să respecte constrângerile de partid controlate de facto de un cerc restrâns de oameni (și interese). O parte din ei au câștiguri mari pe plan personal, dar generează beneficii foarte mici la nivel de societate. Pe de altă parte, cunosc multe coaliții de oameni și organizații care au influențat probleme importante în spațiul public (legi, ordine de minsitru, elemente ale bugetului de stat sau ale bugetelor locale, măsuri de protecție a mediului, etc.) fără a avea acces direct la decizie. În plus, dacă până de curând „puterea corupe” era mai mult un proverb, acum au apărut și dovezi științifice care arată că deținerea unei poziții de autoritate scade empatia. Cu atât mai mult în aceste condiții este important ca cetățenii să-și asume (sau să creeze, după caz) mijloace de influențare a spațiului public și de responsabilizare a deținătorilor de poziții de autoritate mai mult decât să se „bată” între ei pentru respectivele poziții. 

Avem însă vreo șansă să readucem puterea în mâinile cetățenilor, acolo unde ar trebui să fie? Eric Liu e convins că da și mai are și câteva sugestii despre cum am putea să abordăm acest proces. Vizionare plăcută! :-)

http://www.ted.com/talks/eric_liu_why_ordinary_people_need_to_understand_power 

Babeș - Bolyai și Studenții

Ai strâns vreodată puternic din dinți, dând muzica mai tare și pregătindu-te să faci ceva ce știai că o să doară, o să te extenueze, o să dea cu tine de toți pereții dar era totuși singura cale prin care știai că o să ieși cu fruntea sus - sus față de tine însuți?

Cred că cel puțin în mișcarea studențească cine n-a trăit un astfel de moment nu a înțeles-o cu adevărat. Și da, poate că experiența ta are legătură cu mișcarea asta și poate că nu. Poate că zici și tu ca mulți alții că în organizațiile studențești și printre studenții reprezentanți e plin de fițoși care își văd doar de interesul propriu. Și știi ce? Nici măcar nu ai idee câtă dreptate ai. Dar nu ai idee nici cât de mult, imens de mult, te înșeli. Păi.. să mă hotărăsc și eu, nu?!

O să fiu cât de scurt pot. Toată societatea strigă, zbiară, tânjește după oameni care să spună în spațiul public lucrurilor pe nume. Cu toate astea stau și mă minunez cum cu un masochism extrem și exagerat chiar noi, această societate, fugim de acești oameni pe care i-am dori. I-am dori acolo dar dacă se poate în secret, în visurile noastre înainte de trezire, când citim un citat mișto de-al lor și zâmbim cu înțeles pe o bancă ascunsă din parc. Nu suntem conștienți că pentru fiecare vis pe care ni l-au cucerit, pentru ficare zâmbet cu înțeles și fiecare gând secret al nostru oamenii ăia supără, deranjează și sunt vruți plecați de câte 10 alții. Zece alții care MERG la vot. Care se cunosc. Care se sprijină unul pe altul.

Și nu e vorba doar de oameni. E vorba de identități care uneori sunt ale grupurilor. În Universitatea Babeș - Bolyai indiferent de circumstanțe, de provocări, de presiuni (și mi se face pielea de găină doar la câte știu eu că se întâmplau până la ultimele alegeri de Rector - nici nu vreau să îmi imaginez câte au fost în total!) și de riscuri este o organizație - Organizația Studenților din Universitatea Babeș - Bolyai din Cluj Napoca (OSUBB) care de când mă știu eu în mișcarea studențească a spus lucrurilor pe nume! Uneori mai tare decât ar fi trebuit, uneori cu părul zburlit, alteori întins, firav, solid, cu portavoce, cu un apropo fin.. cu nervi, cu încredere, cu lacrimi, cu deznădejde, cu speranță și uneori cu oboseală - oboseală de prea puțină solidaritate. Dar totuși pe nume și tot timpul cu sentimentul că următoarea zi va trebui să se uite la sine în oglindă și să țină fruntea sus. Cum altfel ar fi putut o facă?

OSUBB își susține Președintele la funcția de student senator din partea ONG-urilor - post pentru care votează toți studenții din universitate miercuri. O cunosc și eu pe Patricia și am avut ocazia să duc câteva bătălii alături de ea. Am luptat și luptăm cot la cot ca studenții din România să aibă un Statut al Studentului care să fie respectat. Cot la cot ca puterea noastră în deciziile din universitate să fie recâștigată după ce Ministrul Funeriu a ciopârțit-o. Luptăm azi cot la cot să anulăm permisul de trecere pe care l-a dat doamna Andronescu politicului în universități și pentru ca domnul Costoiu să asigure respectarea drepturilor studentilor. Suntem solidari și cu profesori și cu cercetători și cu medici - pentru că știm că societatea are nevoie de ei. Muncim împreună ca profesorii cu adevărat valoroși să fie cunoscuți și recunoscuți și ca elevii din România să nu mai intre la facultate „cum și unde dă Domnul”, ci unde se și potrivesc. Și eu și ea am trăit încercarea, reușita și eșecul în influențarea deciziilor și am înțeles că fără curaj și coloană vertebrală nu poți face nimic cu adevărat valoros și că deși de multe ori nu o să se vadă asta în presă, curajul și coloana vertebrală sunt condiții sine qua non pentru a reuși să schimbi ceva în bine fără a face un rău înzecit pe lângă.

Mă numesc Mihai Dragoș și sunt Președintele Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România. Votul meu de încredere merge către Patricia Couți pentru că este un om care merită să țină fruntea sus - un om care înainte să acționeze strânge din dinți, suspină adânc și face ceea ce este corect, indiferent cât de greu sau de dureros ar fi! Nu îi e ușor și dacă nu vrei să lași alți 10 oameni să îi ia mâine locul, strânge și tu din dinți și fă un efort - mergi la vot!

Dacă ai întrebări le aștept bucuros. Între timp profilul ei de candidat îl găsești aici.

V-am vorbit despre Patricia pentru că la ea am simțit cel mai mult că cei alți 10 oameni s-au mobilizat. Dar sunt și alți candidați valoroși pe care îi recomand cu încredere - La FPSE pe Bogdan Glăvan, la Facultatea de Biologie pe Daniel Cruceriu și pentru doctoranzi pe Daniela Dumulescu. Am colaborat cu toți în diferite etape ale implicării mele în mișcarea studențească și toți sunt oameni de coloană vertebrală și de valoare.

Ploaia care va veni... :)

Un cantec deosebit.. Multumesc Virgil (OSUBB).

Pasarea Colibri - Ploaia care va veni :)



Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.

Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.
Peste tot atârna greu
Teama de sinceritate...

Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare,
Când sperantele pareau înselatoare.
Când necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de câte ori, prieteni, le-am prins jocul.
Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si puterea sunt pericole morale
Circul vieti ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea târziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ploaia care va veni
Le va potopï pe toate.

Drepturile nu iti dau dreptate, dar nu trebuie sa ai dreptate pentru a avea drepturi

Ultimele zile au fost mai tumultoase. De fapt, după cum scriam în articolul anterior, au fost foarte foarte pline de tot felul de activități, unele mai stresante, altele mai puțin stresante, unele mai importante, altele mai puțin importante, unele care au mers conform planului și altele care au luat-o într-o cu totul altă direcție decât mă așteptam. Ca orice perioadă plină de experiențe mai intense, unele dintre ele destul de stresante - din varii motive, am avut ocazia să reflectez asupra unor lucruri.

Unul dintre ele este exact acesta „Drepturile nu îți dau dreptate, dar nu trebuie să ai dreptate ca să ai drepturi”. Legat de prima parte, aș putea spune că drepturile nu îți dau dreptate - pentru asta ai nevoie de educație și experiență (eventual intuiție - dacă ești printre norocoșii la care intuiția dă rezultate bune). Cu alte cuvinte, pentru simplul fapt că ai un drept nu înseamnă că a-l exercita este și cel mai recomandabil. Poate că un termen mai bun decât recomandabil ar fi eficient. Drepturile au fost create (si) pentru a le permite oamenilor să ajungă la anumite rezultate - fie că vorbim de liberă exprimare, participare la luarea deciziilor de la diferite niveluri, dreptul la contestație sau în cazuri mai extreme dreptul la grevă. Ma rog.. drepturile au fost create e oarecum impropriu spus - la noi a trebuit o revolutie pentru a redobandi o parte din ele, „confiscate” de comunisti. Bineînțeles, excercitarea drepturilor, pe lângă (posibila, mai mult sau mai puțin probabila) atingere a rezultatelor dorite, poate cauza și mult rău. Îmi amintesc că citeam sâmbătă în Funky Business despre modul în care face un sindicat japonez grevă - prin încetarea activității timp de o oră, programată în timpul pauzei de masă (compania e o familie, obiectivele angajatorului sunt și ale mele, prin urmare o grevă în timpul programului ar fi ca și cum aș face o grevă împotriva mea). Exemplul mi s-a părut extrem de revelator, mai ales întrucât ideea de „drepturile nu îți dau dreptate” era un insight recent.

Cu toate acestea, nu trebuie să ai dreptate ca să ai drepturi. Cu alte cuvinte, drepturile sunt drepturi și asta e. Bineînțeles, intervin anumite limite. De exemplu, în diferite instituții (cum ar fi universitatea) apar cerințe etice suplimentare, concordante cu spiritul instituției respective. De exemplu, puteti citi codul de etică al Universității din București aici. Cerințele etice cum sunt cele din codul de etică sunt făcute să se asigure că nu se exercită așa-zise „drepturi” într-o manieră care dăunează instituției, într-un mod abuziv. De exemplu, mai jos aveți prevederi referitoare la Responsabilitate în UB:
a. Responsabilitatea nu exclude dreptul membrilor universităţii de a formula critici publice – în şedinţe de catedră şi de Consiliu; în şedinţe ale Senatului Universităţii; în întruniri studenţeşti etc. – privitoare la încălcarea unor standarde legale etice, ştiinţifice sau pedagogice, dacă respectivele critici sunt întemeiate şi susţinute cu probe.
b. Responsabilitatea presupune abţinerea membrilor comunităţii academice de a formula public opinii care ar putea fi interpretate drept încercări de dezinformare, calomnii sau denigrări ale unor programe şi/sau persoane din propria instituţie.

Cu alte cuvinte, drept la liberă exprimare, dar până la un punct. Oricum, citeam nu de mult timp despre modul în care parlamentele (și structurile legislative în general) tind să acționeze ca factori care restrâng drepturile mai degrabă decât le crează. Idee interesantă, dar care nu își are locul aici :). Revenind la drepturi și dreptate, dreptatea la care mă refeream nu se referea la tipul de dreptate despre care putem vorbi în prevederile de mai sus - care mai degrabă o dreptate situațională (am dreptate sau nu în respectiva privință). Ceea ce voiam eu să spun este că uneori exercitarea unor drepturi, fie ea și întemeiată (situațional) poate face mai mult rău decât bine unei instituții/societăți/persoane, uneori chiar și pe termen lung, și de multe ori acea situație ar putea fi prea puțin reprezentativă pentru aspectele generale.

Eh.. nu știu cât am fost de clar.. sunt fe fe obosit (cum zicea profu' de mate din liceu).. mă pun la somn și mâine poate scriu o variantă mai clară.

Calendar

Iată că se face o lună și ceva de program plin de ASPSE și reprezentare, și se apropie cu pași mari (de fapt a cam ajuns) o lună care va fi plină de învățat pentru sesiunea care se apropie și pentru licență (și care va mai avea și o excursie la Congresul EFPSA în Olanda, unde o să țin un workshop la care mai am încă puuuțin de lucru :D). Mă bucură și că martie se va încheia oarecum grandios, să spun așa, și anume (sper eu) cu un impact al ANOSR, și dacă o să răspundă la invitație, al studenților FPSE asupra Legii Educației Naționale, care necesită îmbunătățiri importante până să poata fi considerată soluția pe care o tot căutam de mult timp. Rămâne de văzut în ce masură ministrul va accepta amendamentale noastre (țineți și voi pumnii :P)

Mă uitam peste calendar si imi revizuiam toate activitatile (notate in calendar) din ultima perioada. Ma gandesc acum si la toate articolele pe care vreau sa le scriu, dar dupa cum se vede si pe blog, nu imi prea aloc timpul sa o fac. Ar fi drăguț să aibe ziua cam 40 de ore, dar deocamdată ne mulțumim cu ce avem.

Aa.. și am uitat să menționez ca am fost ieri la alergat, și mâine cred că merg din nou. După o pauză de vreo 3 sătpămâni în care numai de alergat nu mi-a venit, sănătatea se strecoară din nou printre priorități. Dar în legătură cu asta voi scrie sigur un nou entry curând :).

Re/Zit
Mihai

Noi si evolutia

Fie că te referi la revoluția din '89 sau la mult mai recenta revoluție din Iran, sau poate chiar la protestele mai recente din Austria, studenții au fost totdeauna principalii promotori ai reformelor importante. De ce noi, studenții? Pentru că, pe de o parte, suntem suficient de maturi încât să vedem bune și rele în jur, suntem suficient de naivi să credem că împreună putem reuși să schimbăm ceva, și avem o viață de pierdut dacă le permitem altora să decidă prost pentru noi. Fie că e vorba de nivelul internațional, național sau universitar, suntem datori să avem grijă de viitorul nostru (și nu mă refer la meetinguri de susținere politică de genul celor organizate recent de unii în România).

Citește și tu Ghidul Bologna pentru studenți, și asigură-te că reprezentanții tăi își fac treaba pe bune! Ai drepturi și merită să le cunoști.

Completare :D. ANOSR a relansat situl bologna. Informații detaliate despre procesul bologna gasiti aici..

Accesul studentilor in spatiile FSPE.. restrictionat?!? - not anymore

Scriam într-un post anterior că accesul studenților în spațiile FPSE fusese restricționat (chiar și în timpul zilei, în perioadele în care nu se făceau cursuri, se încuiau sălile). Scriam, în același post, că foaie verde de batistă, așa ceva nu se există (adică nu e regulamentar). Eh, iată că, după câteva zile de vorbit în stânga și în dreapta, problem solved, sălile vor rămâne deschise în timpul zilei, așa cum e normal și frumos, și cum, de altfel, mă și așteptam să se întâmple... Hurreeeeyyy!!! :) Nu de alta, dar spre deosebire de ceea ce aud că se întâmplă în alte universități (gen poli și ase), la noi se poate vorbi cu cadrele didactice din conducere, cu dl. administrator și cu secretariatul (mă rog, la partea cu secretariatul vorbesc mai ales în nume propriu, știu că unii din voi nu vă înțelegeți la fel de bine..) și se pot rezolva problemele prin dialog.

Acum, trecem la o altă fațetă a problemei. Vă rog (dacă sunteți în cauză) să nu mai încercați să faceți sex în facultate. Nu de altceva, dar s-ar putea să fiți foarte mediatizați dacă sunteți prinși >:)... și nu în sensul bun. Plus că, în ceea ce mă privește, voi vota, și poate chiar propune, fericit, exmatricularea voastră. Dacă nu sunteți în cauză, într-adevăr, ați ghicit: unele persoane au rămas noaptea în facultate „să se uite la film” sau „să stea singuri, după perdea (jenant) cu lumina stinsă, într-o sală de seminar”. Măcar de-ar fi avut puțin curaj, mai ziceam și eu. Dar după perdea?!?!! Cu lumina stinsă?!?! Come on, you gotta be more fun than that! Ca de, dacă e să te prindă, tot te prinde, măcar să zici că ai avut curaj până la capăt :))). Mă rog, au stat și au fost găsiți (nu făceau nimic foarte.. avansat la momentul respectiv) și rugați să plece, după care s-au încuiat sălile noaptea și restul poveștii îl știți și voi. Nu știu mai multe detalii.

Weekend minuat! (fără sex în facultate)
Mihai

Accesul studentilor in spatiile FPSE... restrictionat?!

// Situația despre care vorbesc în acest articol a fost rezolvată în câteva zile, mulțumită răspunsului prompt al persoanelor responsabile. Despre acest lucru și despre motivele pentru care a apărut această situație, găsiți în alt articol de pe blog.

Cred ca v-am terorizat in ultimul timp cu mailuri pe teme de reprezentare. Voiam ca acest post sa fie pe alta tema, dar iata ca atunci cand te astepti mai putin mai dai peste cate o noua situatie care nu poate ramane neexprimata.

De curand, in FPSE se incuie salile dupa terminarea cursurilor. Adica, daca de la ora 16:00 nu mai are nimeni curs/seminar intr-o sala, se incuie. Buun. De fapt, mai putin buuun. Nu de alta, dar Carta Universitatii din Bucuresti se mentioneaza ca exceptand cazurile de forta majora, accesul liber al membrilor comunitatii academice (inclusiv studenti, implicit) in spatiile universitatii (inclusiv sali de curs/seminar) nu poate fi restrans sub nicio forma si in nicio situatie. Exista cateva exceptii - senatul universitar si consiliul facultatii poate decide restrangerea accesului pe timpul noptii, in timpul vacantelor sau al activitatilor care au accesul reglementat.

Bineinteles, l-am informat pe dl. decan de aceasta prevedere regulamentara, si l-am rugat sa ridice aceasta restrictie. Dansul mi-a spus ca se va discuta in Biroul de Consiliu, si de-abia astept sa aflu rezultatele discutiilor.

Pentru a-ti cunoaste mai bine drepturile si indatoririle legate de facultate citeste Carta Universitatii din Bucuresti si Regulamentul privind activitatea profesionala a studentilor (le gasesti pe www.unibuc.ro).

Toate cele bune!
Mihai

----------------
Art. 8.(1). Spaţiul Universităţii cuprinde edificiile, terenurile şi dotările aflate în proprietatea sa ori puse la dispoziţia comunităţii academice pentru desfăşurarea procesului de învăţământ şi de cercetare, pentru locuinţă, masă şi studiu, pentru desfăşurarea de activităţi culturale şi sportive. Fac parte din spaţiul universitar şi clădirile destinate serviciilor de administraţie.
(2). Spaţiul universitar este inviolabil, cu excepţia cazurilor de forţă majoră şi flagrant delict. Organele de ordine publică pot interveni în spaţiul universitar numai cu permisiunea sau la cererea rectorului sau a Senatului, dacă există timpul necesar. Camerele de locuit din cămine beneficiază de aceeaşi protecţie legală ca şi locuinţele particulare. Organele de ordine nu pot organiza razii şi alte operaţiuni de rutină fără a cere permisiunea Rectorului sau Biroului Senatului. Circulaţia în spaţiul universitar nu poate fi împiedicată sub nici un pretext. Intervenţia ambulanţelor şi a pompierilor, în caz de urgenţă, nu poate fi stânjenită.
(3). Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, accesul liber al membrilor comunităţii academice în spaţiul universitar nu poate fi interzis sau limitat sub nici un motiv şi în nici o situaţie. Dreptul de grevă nu poate fi exercitat prin interzicerea sau limitarea accesului membrilor comunităţii academice în spaţiul universitar. Senatul şi conducerile facultăţilor pot reglementa limitarea accesului în timpul nopţii, al vacanţelor şcolare, al sărbătorilor legale sau pe durata organizării unor activităţi care au accesul reglementat.

Tendinte viitoare in Managementul Calitatii

Salutare!

Azi (ieri, de fapt, ca e trecut de 00:00) am participat la o sedinta a Consiliului Facultatii pe tema cercetarii in facultatea noastra, si a evaluarii SIMTEX prin care urmeaza sa treaca.

Unul din subiectele discutate a fost faptul ca este absurd ca facultatile socio-umane sa fie evaluate dupa aceleasi criterii ca facultatile din domeniul stiintelor naturale sau tehnic. S-a discutat de asemenea faptul ca sistemul de evaluare este exagerat de centrat pe cantitate vs. calitate.

De fata a fost si dl. prof. dr. Romiță Iucu, prorector al Universitatii din Bucuresti. Dansul a spus ca Thomson ISI (pe scurt, institutul care se ocupa de indexarea revistelor stiintifice internationale de standarde inalte) a creat, ca indidicator, un factor de impact al publicatiilor. Astfel, desi, de exemplu, Universitatea Babes Bolyai a avut mai multe publicatii ISI decat Universitatea din Bucuresti (nu stiu daca si anul trecut inclusiv, sau doar inainte), a doua are un factor de impact mult mai mare decat prima. Astfel, se incepe o trecere si catre evaluare calitativa.

La nivel international se pare ca (dl. prorector a participat la o conferinta si ne-a informat) la nivel international se va renunta la rankingul universitar si se va trece catre o forma de ranking pe domenii. Insusi autorul topului Shanghai si-a cerut scuze la respectiva conferinta pentru problemele create universitatilor, spunand ca scopul topului nu era unul comercial - ei voiau sa vada cam pe unde se situeaza universitatile chineze in lume :). De altfel, rectorul unei universitati din Malaezia se pare ca si-ar fi facut Harakiri dupa ce universitatea sa a scazut 25 de locuri intr-un an (pentru ca murisera cativa detinatori ai premiului Nobel intre timp) in top..

Exista deja, se pare, un proiect european numit „Mapping Diversity in European Higher Education”, menit sa faciliteze trecerea dinspre criteriile cantitative, comune tuturor domeniilor, catre criterii inclusiv calitative si mulate pe specificul acestora. Asta va permite o mult mai buna acceptare si valorificare a diferentelor dintre universitati si dintre misiunile universitatilor.

Si trecem la nivel national. Aici, se pare ca si ARACIS-ul va trece in cativa ani (2 probabil) la evaluari pe domenii, unde specialistii din aceste domenii vor participa la realizarea criteriilor de evaluare. Personal, ma gandeam ca si federatiile studentesti ar putea sa se implice in acest proces. Asta din doua motive: 1. Pentru a ne asigura ca formarea noastra ramane centrala invatamantului superior, si 2. Pentru a fi recunoscute facultatile care implica studentii in activitati stiintifice valoroase.

Cam asta ar fi tot pentru acum.

Weekend placut!
Mihai

La cantina cu dl. Rector UB, prof. dr. Ioan Panzaru - partea 4 (si ultima): mobilitati intre universitati din tara.

Salutare! (a patra)

Iata ca vine incet incet si finalul acestei serii de postari cu privire la aceasta discutie cu dl. Rector, pusa la cale de ASUB.

Au urmat discuții legate de mobilități*. Există un acord între Universitățile membre ale Consorțiului Universitaria (Universitatea de Vest, Universitatea Babes Bolyai, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Universitatea din București și Academia de Studii Economice). Mobilitățile pot fi rezolvate prin cereri semnate de decanii vizați la începutul anului. Pentru mobilități între centre universitare, e nevoie de un acord de tip Erasmus. Deocamdată nu se cere reciprocitate (să accepte toate părțile să trimită studenți). În unele cazuri, înțelegerile pot fi făcute și la începutul semestrului.

Acum, sunt tare curios cum o sa functioneze practic acest mecanism. Daca esti si tu curios, vrei sa faci o mobilitate sau faci una, te rog anunta-ma si pe mine :). (mihai.dragos@gmail.com). In sine, aceasta deschidere este foarte buna, si imi amintesc cat s-a chinuit ANOSR pana a obtinut prima mobilitate interna (adica intre universitati din romania).

Pe curand!

Ca la 20 si ceva de ani,
Mihai

P.S. Mobilitate = stagiu de formare (curs, semestru, an de studiu) la o alta institutie decat cea de baza, recunoscut si creditat ca atare.

La cantina cu dl. Rector UB, prof. dr. Ioan Panzaru - partea 3: finantarea ONGS-urilor

Salutare! (3.0, pe aceasta tema)

Buun. Iata ca am ajuns si la subiectul finantarea ONGS-urilor. L-am intrebat pe dl. Rector in ce masura Universitatea le poate finanta. N-are rost sa intru in toate detaliile, iar rezumatul suna cam asa: UB poate finanta prin servicii ale universitatii: cazare, masa, publicatii si materiale de promovare prin Editura Universitara.

Am vorbit si legat de FORS (Forumul Organizatiilor Studentesti din Romania, eveniment de referinta pentru miscarea studenteasca din Romania, organizat de ANOSR - Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania). Dansul a spus ca UB poate asigura materiale de promovare, masa (am vorbit de 200 de persoana) la cantine UB, materiale de promovare si logistice, poate si cazare, dar pentru un numar mai mic de oameni. O oferta foarte bogata si binevenita pentru respectivul eveniment. Urmeaza maine sa merg sa finalizez negocierile, impreuna cu coordonatorul forumului. FORS va si avea loc, de altfel, in spatiile UB (la Facultatea de Drept). Si pe langa FORS, am vorbit si de manualul bobocului ASPSE, care va fi si el printat in curand :). Daca primim toate acestea, sunt extra happy pe aceasta parte.

Bineinteles, dl. rector ne-a rugat sa anuntam de la inceputul anului universitar un buget, pentru ca universitatea sa poata planifica finantarea noastra.

Go go UB! :D
Mihai

La cantina cu dl. Rector UB, prof. dr. Ioan Panzaru - partea 2: cainii FPSE

Salutare! (2.0, via Blogger sau Facebook sau de unde citesti)

Iata ca trecem la o a doua problema - cainii din spatiul Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei si Facultatii de Chimie. Aparent, acestia nu pot fi alungați... (n.r. am ajuns să fim conduși de câini, ca noi nu ne lasam sa-i alungam, lor nu li se poate da amenda.. bine ca nu sunt si membri ai comunitatii academice), pentru că apar reacții foarte violente și virulente din partea apărătorilor drepturilor animalelor. Asa ca studentele sunt in continuare nevoite sa suporte riscuri (si unele si muscaturi, fie ele si relativ usoare).

Eh.. vom cauta solutii, speram sa poata fi „cazati” intr-un tarc in curtea facultatii. Alte solutii... sa ne luam pistoale cu bile si sa tragem in ei pana pleaca :)) [glumesc..?]. Asta e, tot timpul vor fi persoane sensibile, si persoane care vor suferi de pe urma sensibilitatii altora...

Eh, daca asta a fost o veste proasta, iti doresc numai vesti bune in urmatoarele zile ;)
Mihai

P.S. Daca esti animal right activist mi-ar placea sa te pun in contact cu cateva fete muscate de caini. Nu, nu am nimic cu cainii in general, doar cu cei care perturba invatamantul superior.

La cantina cu dl. Rector UB, prof. dr. Ioan Panzaru - partea 1: calitate in UB

Salutare!

Joi ASUB a organizat o intalnire a dlui. Rector al Universitatii din Bucuresti, prof. dr. Ioan Panzaru cu studentii la cantina de la drept. Discuțiile au fost relativ libere, inițiate mai mult de studenți.

Initial, acesta a vorbit puțin despre procesul îmbunătățirii universității și despre conflictele care apar. A spus ca cele mai importante conflicte apar, pe de o parte, datorita persoanelor revolutionare si visatoare intr-un mod utopic, nerealist, care mai devreme sau mai tarziu aterizeaza pe pamant si, pe de alta parte, datorita persoanelor care abuzeaza de pozitia in care se afla (aici a dat exemplul cadre didactice care au picat cel mai probabil nejustificat, li s-a facut comisie, iar cadrul didactic a contestat dreptul Universitatii de a face Comisie pana la minister). De asemenea, a scos in evidenta faptul ca intre conducatori si condusi trebuie sa existe un consens, si ca din pacate multe conflicte sunt intretinute de o relatie tip „triunghi dramatic”, in care in loc sa colaboreze, salvatorii, persecutorii si victimele isi asuma si joaca rolurile la nesfarsit. Mi-a placut aceasta introducere si am apreciat-o, mai ales intrucat am vazut, pana acum, foarte mult si pregnant acest tip de relatii intre diversii membri ai sistemului numit „facultate”.

Urmatorul punct discutat a constat in mecanismele prin care studentii isi pot face auzita parerea. Dl. rector ne-a sugerat implicarea in Comisiile de Evaluare si Asigurare a Calitatii, ne-a spus sa profitam de organizarea pe program de studiu* vs. catedra (implementata la master si doctorat, in pregatire pentru licenta), unde avem legimitatea necesara implicarii in luarea deciziilor. A atras de asemenea atentia asupra faptului ca prima Agentie de Asigurare a Calitatii s-a infiintat abia de 12 ani, in 1997 in Marea Britanie (QAA), si ca ARACIS-ul (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământ Superior) nostru a aparut abia in 2005. Implicit, si Comisiile de Asigurare si Evaluare a Calitatii din Universitati (CEAC)au aparut recent. Partea frumoasa e ca ne putem implica in respectivele Comisii, si prin urmare influenta procesul, mai ales la nivel de facultate (n.r. din punctul meu de vedere, si cel mai important).

Unul dintre noi l-a intrebat „de ce nu s-au facut mai devreme?” toate acestea (QAA, ENQAR, ARACIS). Dl. Rector a remarcat ca vinovati se pot gasi, desi nu e tocmai profitabil sa ne cramponam in vina, si a mai zis ca bineinteles, putem sa ne intrebam si de neanderthali ce faceau ei acolo.. de ce nu s-au gandit sa inventeze mai repede roata?

Vorbind despre calitate, discutia a avansat catre evaluarea profesorilor de catre studenti. Si aici, exista multe variabile de luat in calcul:
- exista programe cu pana la 300 de cadre didactice angajate cu cel putin norma de baza pe program de studiu, ceea ce implica un volum de munca foarte mare (nr si din experienta va zic ca nu sunt atat de multe persoane implicate in aceste comisii), si unele facultati se pare ca au renuntat la proces „ca urmare” a acestui volum de munca - ceea ce personal mi se pare un pretext, dar din fericire FPSE a implementat procesul, deci nu-mi bat capul cu ceilalti.
- am atras atentia asupra faptului ca pentru responsabilizarea studentilor cu privire la aceste evaluari e nevoie de o informare si publicare a rezultatelor evaluarilor si consecintelor (chiar si nenominal), si ca noi, studentii reprezentanti, avem nevoie de statistici pentru a putea consulta studentii cu privire la rezultate.
- Dl. Rector a atras atentia asupra faptului ca impactul direct de la student la profesor nu este și nu poate fi evident, uneori nici nu există, deoarece evaluările studenților diferă mult între ele. De altfel, un mare procent din studenți completează la toți itemii nota maximă. Cu toate acestea, având în vedere prelucrările statistice care se pot face, dl. Rector este de părere că datele relevă totuși diferențe. De asemenea, a remarcat faptul că e puțin probabil ca studenții care completează cu punctaje foarte mici pentru a se răzbuna pe un profesor să influențeze statistic semnificativ rezultatele (n.r. cum mai sustin unii si altii..)
- O alta problema ar fi cea a disciplinelor detestate, evaluate mai prost, cum ar fi Dreptul Roman. A povestit si despre cum in Franta, urmare a protestelor studentesti, acesta a fost scos din programele de studiu, iar acum, in constructia legislatiei europene, juristii francezi sunt dezavantajati, pentru ca tot dreptul roman e la baza, fiind singurul care contine principii. Bineinteles, asta nu inseamna ca toate materiile detestate sunt bune, dar inseamna ca e bine sa fim atenti la astfel de situatii exceptionale.

Oh well.. trecand mai departe, a venit vorba despre faptul ca profesorii sunt obligati, conform unei decizii a senatului, sa puna pe siteuri fisele disciplinelor. Am apreciat aceasta decizie. De ce? Pentru ca de anul acesta studentii UB pot urma cursuri optionale la alte facultati decat cea la care sunt inmatriculati (Yes! :D), si am primit feedback de la cei care au vrut sa profite de aceasta oportunitate ca nu aveau nicio informatie despre respectivele materii, in afara de nume din informatiile de pe siteurile facultatilor. La noi situatia e cat de cat ok, pentru ca avem fisele disciplinelor pe site, la altii insa, e ca la ei...

*Organizarea pe program de studiu presupune existenta unui coordonator pe program, plus a coordonatorilor pe an de studiu (tutorele anului 1,2,3, deasupra coordonatorul pentru psihologie licenta, responsabil inclusiv pentru planul de invatamant). Avantajul e ca acest coordonator nu are mai multe programe in subordine, si e deci mai usor de mentinut o relatie si o buna comunicare. Evident, in organizarea pe program de studiu studentii din respectivul program de studiu vor putea avea o influenta crescuta in luarea deciziilor, cf. celor discutate.

Pe data viitoare ;)
Mi Shu

Bune si rele... despre reprezentare si altele

Hello, hello!

Mi-am dorit de mult sa scriu... dar n-am avut timp pentru asta. Mi-am dorit sa va scriu despre de ce fac ceea ce fac, despre cat de usor, sau greu e, despre multe. Apoi m-am gandit ca poate e mai bine sa vorbesc mai incolo, mai tarziu. M-am razgandit.

Despre mine. Ce sa va zic despre mine? Pai eu sunt in viata, apoi sunt om, apoi, un cetatean al Romaniei (inclusiv al Europei, in aceasta ordine). Sunt, apoi, psiholog si pedagog in devenire, si sunt si presedinte al Asociatiei Studentilor la Psihologie si Stiintele Educatiei. Si multe altele... Ce inseamna toate astea?

Inseamna ca imi doresc o lume mai buna. Poate ca ati auzit des asta. Poate ca unii dintre voi ati inteles cam cum ar trebui sa arate, poate ca mult mai multi.. mult mai multi. Punct. Ce sa zic? Ca v-ati pierdut increderea? Ca n-aveti curaj? Ca nu stiti care e diferenta dintre "nu pot" si "nu se poate"? Nu stiu. Prefer sa zic ca.. asa ati fost invatati, asa ati vazut, asa stiti. Despre ce vorbesc? O sa va zic mai pe ocolite, asa ca sper sa aveti rabdare. Tineti minte ca daca existati, probabil va iubesc, si deci nu vreau sa va fac vreun rau. Doamne fereste!

Pai hai sa va zic ce inseamna pentru mine. Pentru voi, daca va insemna ceva, va insemna altceva. Pentru mine... Eu am fost toata viata un visator. Am facut multe lucruri, de la sah, teatru, karate, fotbal, inot, olimpiade de matematica, religie, chimie, engleza, psihologie, voluntariat, reprezentare locala, nationala... Tot felul. De ce? Unii veti zice "Frustrat". Hmm... da.. Ar merge aici piesa lui Cumicu "Toate trec". Dati un search pe youtube... Revenind la frustrare, am fost. Am iubit de cand am fost mic. M-am mirat si minunat cum reusesc oamenii astia din jurul meu sa se certe, sa se inteleaga atat de prost unii pe altii. Cam asa a inceput. Ma uitam la colegii de clasa cum se acuza reciproc de te miri ce tampenii, si apoi, cand vorbeam cu ceilalti [apropo, n-am tinut niciodata parti], vedeam cat de diferita e intentia sau interpretarea alora. Unde e greseala? In.. off.. mai tarziu o sa revin si la greseala.. daca o exista..

Dar sa revenim la frustrari. Am vazut o lume atat de frumoasa, impacata, pornind de la comunicare. Probabil ca nu intelegi ce inseamna comunicare. Si nu ma lua cu definitia din dictionar, ca nu-mi arata decat ca nu intelegi nimic. Dar cu ce sa ma iei sa vad ca ai inteles? In primul rand, nu e important sa vad eu. In al doilea rand, mai ai putina rabdare..

La inceput a fost in capul meu aceasta comunicare. Apoi, pe masura ce am continuat sa vad in oameni potential, vise, bunatate, am inceput sa patrund, poate mai bine, poate mai rau (cine stie?), dar in orice caz mai profund, toata nebunia asta cu rau si bine.

Am ajuns sa ma invart intre tot felul de oameni. De la spuma la pleava societatii. M-am invartit mai mult in spuma, pentru ca am fost binecuvantat. Dar nu va intereseaza pe voi toate astea, asa ca schimb acushica subiectul.. putina rabdare.

Hai sa va zic ce am vazut. Am vazut oameni, care vorbeau despre alti oameni, si despre cum ei sunt indreptatiti sa raneasca pentru ca si ei au fost raniti. Off! De fiecare data, de fiecare data cand unii se urau pe altii se vedeau indreptatiti sa urasca! Si incepusem si eu sa-i urasc pe cei care judecau. Si atunci, am ascultat Richard Bandler "The adventures of anybody". Si (da, ma gandesc si eu ca n-ai citit-o) atunci am scos din ea o idee, sau mai bine zis un proces. Si anume, cum devenim ceea ce observam si poate uram mai devreme. Cum cei mai anti-judecata pot ajunge mari "judecatori", cum cei mai pudici pot ajunge cei mai mari depravati, cum cei mai increzatori pot deveni marii dezamagiti de oameni, si uneori marii inselatori. Si nu doar asta e problema. Ci problema e ca ei ajung deseori sa-i raneasca, provoace, schimbe pe cei care inca nu judeca, inca nu sunt libertini, inca nu simt dezamagirea. Ca sa ii "invete".. vorba-vine. Si uite-asa. Acum, dincolo de problema lantului vicios, ca sa nu-i zic cerc, ca de.. sa fiu si eu special si sa mai ai rabdare cu mine, mai e o observatie de facut. In adancul lor, "raii" astia sunt de fapt buni, dar niste buni dezamagiti si frustrati. Dar tu poate nu le mai vezi bunatatea aia dinainte de frustrare. Si in loc sa le provoci bunatatea, le provoci in continuare frustrarea. Dar de ce zic de tine? Deseori am facut si eu la fel... Oricum, eram in liceu cand descopeream toata nebunia asta. Deci, te voi ruga sa mai ai putina, ai ghicit, rabdare.

Am ajuns la facultate. Eram un tanar virgin, religios, pasionat de oameni si de bunatatea care exista de fapt in ei. Am intrat si in asociatie, stiind ca vreau sa ma implic si sa le revelez si altora din lucrurile invatate. Primul an a trecut usor, am participat si eu la intalniri cu Consiliul Facultatii, cu studenti, cu ASPSE, cu fosti membri ai Consiliului Copiilor Spune!, am fost si la primele intalniri in Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania. Daca am invatat ceva, a fost sa nu mai judec unele lucruri considerate "tare", sa vad ca sexul nu e ceva deosebit (cum mi se parea atunci), ca nu trebuie sa fii frustrat sau rau sau altceva sa refuzi, ca e fun sa fumezi o tigara "eco" si ca nu moare lumea din asta. Mai apoi m-am prins ca e marfa si sa faci sex, si ca din nou nu trebuie sa moara lumea pentru asta. Dar a fost costisitor. Am renuntat la un cod moral, pentru a-l relativiza. Au ramas principii, dar au capatat cu totul alta forma, mult mai ancorata in efectele reale ale actiunilor decat in povesti spuse de "batrani". O invatatura? Daca eu ar trebui sa fiu frustrat/ sa proiectez/ sa activez un mecanism de aparare sau sa depasesc unul ca sa fac o chestie, nu inseamna ca toata lumea activeaza aceleasi procese pentru a face acel lucru. Deci, faza cu "trebuie sa faci ceva ca sa intelegi ce simte/gandeste persoana care o face", largely bullshit. Eh, si prin urmare am ajuns sa devalorizez multe din asa-zisele "obligatii, norme". Fara sa ma intind prea tare.

Buun, si viata a continuat. Dupa cum iti imaginezi, cu rabdare. Dar s-a si complicat. Oameni care "stiu despre ce vorbesc". Nu, pe bune, chiar stiu despre ce vorbesc, au inceput sa ma convinga pe mine ca cine e vinovat pentru ce. Ca oamenii din conducerea facultatii au gresit cu x si y, ba ca studentii nu si-au facut treaba, ca trebuie sa fie totul stiintific si fara echivoc, ca de fapt trebuie sa ne dam seama ca nu totul poate fi masurat cu cantarul si alte paradoxuri de la diversi si diverse. Nu vreau sa o zic ironic. Parerile sunt "profunde", in sensul ca fiecare persoana care imi zicea lucrurile astea avea un sistem foarte complex de argumente si experiente care l-au invatzat ceva. Eh, si in perioada asta, dincolo de framantarile astea filosofice, in care ma gandeam de la daca va trebui sa fac o greva in facultate sau daca studentii trebuie educati mai bine, sau daca e mai bine sa ma apuc de altceva, am avut o viata foarte interesanta. Pentru ca la un moment dat mi-am luat mai multe pe cap decat putem duce.

De ce? Pentru ca dincolo de toate gandurile astea, vedeam valoarea multor lucruri care puteau sa se intample, si din moment ce le vedeam valoarea si posibilitatea sa se intample (de la baza de date cu absolventi, la un sistem de reprezentare fiabil, la chestionarea intereselor studentilor si integrarea lor in activitatea ASPSE, la multe altele) consideram ca trebuie sa se intample, si din moment ce nimeni altcineva nu le facea, consideram ca EU trebuie sa le fac. Ti se pare normal? Ti se pare o prostie? Inainte sa ti se para, te-as intreba daca ai inteles. Si daca zici da, nu stiu ce sa zic, ma indoiesc. Stii de ce? Pentru ca s-a intamplat ca din februarie pana in iunie de diminieata pana noaptea tarziu sa fac doar activitati de voluntariat. Pentru ca mergeam si la cate trei, chiar patru sedinte pe zi. Pentru ca mancam deseori la 8 seara prima data. Pentru ca o fata aveam langa mine doar la telefon, in 20 din 23 de zile. Pentru ca din februarie pana in iunie am tusit toata perioada. Doctorita nu stia ce am, imi zicea sa stau in pat, eu ii ziceam ca nu am timp, ea imi dadea medicamente, eu le luam, dar cu acelasi regim. Mi-a trecut cand n-am mai luat medicamente, dupa ce m-am speriat ca s-ar putea sa le iau toata viata. Eh.. dar au trecut. Cu ce emotii? Cu ce ganduri? Cu ce sacrificii? Cu atatea cate am fost pregatit sa fac.. cu toate cate am fost pregatit sa le fac...

Aaaa.. dar am uitat sa-ti zic ceva. Ce? Am dat-o in bara. Da, cu regimul ala de dimineata pana noaptea, am dat-o in bara. Am subperformat la majoritatea chestiilor pe care am vrut sa le fac. Ma judeci? Ai tot dreptul. Mi-am asumat mai mult decat puteam duce, si n-am putut duce la nivel inalt. Ma judeci? Ai tot dreptul. Am gresit. Sunt un om rau? Sunt un om rau pentru ca am vazut mai multe lucruri care trebuiau si erau atat de important sa fie facute decat erau oameni dispusi, constienti si competenti sa le faca? Ma judeci? Nu, ma judeci pentru ca am gresit. Sau nu ma judeci. Nu stii ce am simtit, ce am trait, cata speranta, cata amagire, dezamagire si fericire pentru ce a mers fie rau, fie bine. Intelegi mai mult? Nu stiu... Aaa, am uitat sa-ti spun. M-am bagat in conflicte din care uneori am iesit lovit din ambele directii, nu m-am bagat in altele din care am iesit la fel. Si da, m-am bagat doar pentru lucruri in care am crezut, si nu ca am crezut eu, ca erau declarate formal ca fiind necesitati de.. o lume.. sau ma rog, macar o Europa. Din fericire, n-am avut persoane suficient de frustrate in jur, la niciun nivel, incat sa imi puna betze in roate prea tare. Nici eu n-am facut atat de mult tam-tam. Ma judeci? Inteleg, poate ai dreptate.

Si apoi am invatzat, ca scopul nu e sa castig eu bataliile tuturor, si ca nici macar nu pot sa le castig. Mi-au trebuit luni de raceala, un atac de panica, abstinenta.. nu mai zic, bani cheltuiti, socuri de tot felul date mai multora, ganduri si rasganduri, a trebuit sa indur opozitia si judecata, ca tot vorbim de judecata, negativa, a celor pentru care luptam, indoiala, altele. Si sunt doar unul din cei care am indurat toate astea, si carora ni s-a spus, uneori multumesc. Mi s-a spus mai mult mai tarziu, dar nu la inceput. Am acum 4 ani intregi de reprezentare serioasa, 2 in facultate, cand am inceput sa mai primesc si aprecieri. Modeste, moderate. De ce? Ca din nimic sa faci ceva, e mai greu.. Dar in fine, nu te mai tin la povesti cu asta, ca poate nu mai ai rabdare. Revin la lectie.

Pai lectia e ca nu pot, nu trebuie si nu e treaba mea sa salvez pe toata lumea. Dar e o lectie invatata intr-un mod foarte ciudatzel. Am dezamagit, am sacrificat, am esuat, am suferit, am facut, poate, uneori pe altii sa sufere, fara ca macar sa stiu sau si stiind, ca sa invat ca povara lumii nu e treaba mea. Zic ca am invatat lectia foarte ciudatzel pentru ca nu simt de fapt ca povara lumii nu e treaba mea. Pentru lucrurile la care am solutii, ma simt mai mult decat responsabil sa aduc o contributie, dar ca aceasta contributie e cea mai valoroasa atunci cand ii inveti pe altii (pe beneficiari, pe cei pentru care e contributia) sa-si creeze beneficiul respectiv de unii singuri. E mai valoroasa cand nu ii faci dependenti de tine. Eh, suna usor. Da stii ce? Nu, chiar nu e usor deloc! E foarte foarte greu! Cand ai lucruri, insigturi, competente pentru care ai trecut prin multe sa le castigi (poate nu sunt nimic pentru tine, dar pentru mine au fost multe), e greu sa ii lasi pe altii sa-si ia credit, laude, pentru ele mai tarziu. Si nu e din egoism. Daca asa m-ai judecat, ca egoist, eh, poate ai dreptate, dar pentru mine nu e. E mai degraba pentru ca unele lucruri devin atat de atasate de noi, ne identificam atat de mult cu ele, incat ne e greu sa le dam drumul. Cand le vedem in jur, le vedem ca parte din noi, si ni se pare normal sa fie recunoscute ca atare. Mai ales daca n-am primit prea mult ajutor in castigarea lor, dar, de fapt, indiferent de cat ajutor am primit, le simtim ca tot ale noastre.

Buuun, si, dupa toata agitatia, transpiratia si inspiratia, am trecut mai departe. De ce? Pentru ca in primul rand am hotarat ca daca vreau sa aduc valoare, atunci valoarea adusa e cea mai importanta. Pe locul 2,3,4,5,6.... vine si recunoasterea aducatorului de valoare, propriul viitor, etc. Am avut si norocul de a ma hotara ce vreau sa fie viata mea - sursa de dezvoltare pentru altii. Si am inceput ca, uneori, sa nu mai spun ideile mele, sa nu le pun in fatza, sa cer parerea altora si cand stiam solutii foarte bune pentru unele probleme. Sa mai cedez din ownership, sa facilitez realizarea unor lucruri de catre altii. Mai esti aici?

Mai esti, altfel nu stiai ce scriu acum. Pai mai esti, pentru ca asta nu e tot. Dupa toata povestea asta (care dupa cum iti dai seama e inca mult incompleta), dupa povesti cu "batranii" si extras invataminte importante (ma refer aici mai ales la alumni), a inceput un nou an, in care am devenit si mai implicat in toata nebunia asta numita miscare studenteasca.

De data asta, insa, am intrat cu niste lectii:
- Oamenii gandesc, adica o discutie reala cu ei chiar poate da rezultate
- Oamenii gandesc diferit
- Oamenii ar vrea binele, dar uneori nu mai cred in el
- Daca vrei sa obtii ceva, atunci te gandesti cum poti obtine acel ceva, nu cine e de vina pentru ca nu-l obtii.
- Ca cetatean, daca investesti in unele aspecte, in timp ce faci rau in altele / le neglijezi pe altele, n-ai rezolvat mare branza
- Sunt responsabil pentru propriul destin
- Nu sunt Dumnezeu sa decid cum trebuie sa arate lumea, dar pot avea preferinte
- Multe altele.

Si am inceput acest nou an cu multe lucruri, idei, planuri. Si stii ce? Lumea, chiar dupa multe sacrificii, dovezi de loialitate, competenta, tot se indoieste de ele. Si stii ce? Asta e! Da, e greu, sa ai idei bune, sa stii ca lumea stie ca esti serios, si totusi sa se indoiasca de unele din ele. Si aceasta indoiala e ceva mai complexa decat pare la prima vedere. Ea vine adesea din cauza ca uneori persoanele respective pleaca de la alte idei, principii, convingeri. Si nu ca n-ar avea incredere in tine, dar au mai multa incredere in ei insisi, in lucrurile pe care le-au vazut in jur, in modul in care le-au interpretat. Si la fel faci si tu, egoistule! Si la fel fac si eu, egoist. Cred mai mult in ale mele. Ei mai mult in ale lor. Unde e adevarul? Inca o serie de intrebari, tocmai pe cand lucrurile incepeau sa fie clare...

Intrebarile nu se termina niciodata. Cand ti se pare ca ai scapat, mai vezi o tura. Dar stai! Asta vorbeam si cu un coleg de liceu la balul de absolvire... Ca, daca ar fi cunoasterea un cerc, si am vedea cerul, cand ajungem la cer, vedem inca un cer... si tot asa... Dar parca acum o stiu mai bine.. parca acum, am inceput [inceput!] sa inteleg si eu ce e cu intelesul. Intelegeam si atunci cum vine un cer dupa alt cer, dar acum, e cu totul altceva. Sau nu cu totul, dar e altceva. Mi-a trebuit cam mult...

Multe ar mai fi de zis, mai ales acum. Dar ce rost are sa ma mai bagi pe mine in seama? Iesi in lume, incearca s-o schimbi, vezi cum e sa simti succesul si esecul, vezi cum e sa nu mearga lucrurile ca la carte, nu da vina pe ce merge prost, pe cine merge prost, asuma-ti responsabilitatea pentru ceea ce faci, fii constient ca nimeni nu e dator sa-ti impartaseasca viziunea, chiar daca ar fi bine, lupta pentru ea fara sa ranesti, invata si dezvolta-te din fiecare experienta, nu uita sa-ti traiesti si viata, ca nu ti-o da nimeni inapoi, aminteste-ti de parinti, care te iubesc, indiferent ce faci, pretuieste oamenii din jur care n-au ajuns atat de departe cat aspiri tu sa ajungi, iubeste totul, totul, ai rabdare, lasa-i pe altii sa descopere, daca iti dai seama ca le face rau sa le zici in fata, aminteste-ti ca cea mai sigura cale de a impinge pe cineva la o catastrofa e sa-l aperi prea tare de mai micile accidente, si daca-ti iese bine, da-mi si mie un email si zi-mi cum ai reusit.

Daca ai avut rabdare, iti multumesc. Sper ca a meritat si pentru tine.

Cu drag,
Mi Shu

Back again.. about dignity

Salutare!

Scriu din nou, dupa mult timp de absenta. Scriu pentru ca, pe langa cele doua beri pe care le-am baut cu un prieten vechi, am dat peste un videoclip cu o fata care le spune liderilor mondiali cate ceva despre demnitate, despre de ce sunt ei acolo, si le aminteste ca ar fi bine sa investeasca in viitor, nu in prostii...



Salutare again!

M.D.

Pana la ziua!

"Pana la ziua!" era o expresie des folosita de colegul meu de banca din liceu la petreceri. Intr-adevar, reuseam uneori (nu foarte des, e adevarat) sa petrecem pana incepea sa se lumineze afara. Ei, vineri, "Pana la ziua" a insemnat pentru mine altceva. A insemnat ca am stat, pentru a introduce datele unui studiu pe calculator (studiu al departamentului Research din ASPSE legat de perceptia studentilor asupra facultatii si asociatiei), pana la 5 dimineata. Si, nu din proprie initiativa, ci pentru ca sistemul meu reticulat activator ascendent nu mai facea fatza, pe la 5 a trebuit sa ma opresc. Asta pentru ca, dupa ce cu o clipa inainte o colega imi dicta raspunsul la intrebarea 4, urmatorul lucru pe care l-am sesizat era ca spunea "Mihaaai.... Mihaaaaiii" si ca se hilizea putin cu cealalta colega prezenta :). Bineinteles, dupa 3-4 saptamani de activitate intensa zi si uneori si noapte, adormisem... M-am pus la somn, si colegele mele au terminat treaba pana dimineata.

M-am trezit pe la 9, sunat fiind la telefon. M-am dus acasa, am atipit putin, apoi i-am dus inapoi cateva carti dlui. prof. Eugen Noveanu (mi le imprumutase pentru tema pe care am facut-o la psihologia invatarii). De la dansul, am mers la facultate, unde a trebuit sa le mai ajut pe colege (cele de azi-dimineata si inca 2) sa puna la punct sala pentru Conferinta Studentilor la Psihologie si Stiintele Educatiei, in cadrul careia am fost si prezentator (si care ma bucur ca a iesit bine). Dupa conferinta, echipa organizatoare a ramas la o sedinta de feed-back, in care am pus cap la cap muuulte idei de imbunatatire pentru anul viitor (desi Duminica urmau inca 2 sectiuni ale Conferintei). Atat de multe, incat am ajuns dupa 10 acasa, in conditiile in care mancasem un lapte batut toata ziua. M-am intors acasa, mi-am facut repede 3 ochiuri si mi-am incalzit putin spanac, mi-am scos de pe internet Office, cursurile la PAI (pentru ca marti am examen), drivere pentru wireless (calculatorul fiind proaspat scos din service). Am mai intrat pe platforma de comunicare a profesorilor tari (www.profitari.ro pentru detalii), apoi m-am pus la somn. Era deja in jur de 12-1 (AM).

Putin dupa 4 m-am trezit, am facut un dus, mi-am facut bagajul si am plecat spre casa, cu trenul de 5:50. Am dormit pe tren, in toate pozitiile posibile si imposibile (in care nu as fi crezut vreodata ca as putea sa adorm). Pe la 11 m-am trezit, am vrut sa citesc la PAI dar nu am putut (cursurile erau in format PDF, nu word), asa ca am centralizat ideile de imbunatatire de la conferinta, feedbackurile primite de la profesorii din juriu si inca o serie de idei pe care as vrea sa le implementez anul viitor in asociatie. Am ajuns in jur de ora 13 in alba, a venit taica-meu dupa mine, am luat-o si pe prietena mea de acasa si am mers la mine acasa, am mancat, am povestit putin, apoi m-am dus la un prieten care o sa se opereze in Franta si cu care s-ar putea sa nu ma mai vad pana atunci, dupa care am mers la o plimbare cu prietena. Plimbare nu tocmai fericita pentru ca mi-a dat papucii :). Ma rog, e un pic reductionista formularea. Ideea e ca ea o sa lucreze in jur de 2-3 luni la vara, si, avand in vedere nevoile fiecaruia, e prea mult. M-am intors acasa, am mai povestit cu maica-mea despre reprezentare, si ce inseamna parteneriat student-profesor, am citit putin la PAI, si acum in loc sa dorm sau sa citesc, scriu pe blog despre weekendul meu interesant si plin.

Si maine, e o noua zi...

Cu cearcane,

Mihai

Vine Galaaaaa :D:D:D

Gala Profesorului Bologna e pe ultima suta (sambata se desfasoara Gala in sine, Duminica se continua cu o serie de activitati). O puteti urmari sambata, de la 16:00 (sau 16:30) pe Realitatea TV. Printre vorbitori se numara Presedintele Romaniei, dna. Ministru al Educatiei, Marian Stas si Traian Bruma. Va fi, speram noi, evenimentul educational al anului. Cu siguranta, impactul sau asupra educatiei va fi unul de durata.

Din pacate, nu mai pot sta acum sa va vorbesc. Am treabaaaa!!!

Cu entuziasm,

Mihai

Democratia

Intotdeauna am fost pro democratie. Niciodata nu am stiut insa ca voi ajunge sa ma bucur cand o sa vad ca sunt persoane cu o alta parere decat mine. Ei, am ajuns si acolo. Va spuneam mai devreme ca fac alegeri pentru studentii reprezentanti. La unul din ani, desi a fost un singur candidat, au existat cateva voturi contra si cateva abtineri. Motivul pentru care m-am bucurat se datoreaza experientei de pana acum in diferite structuri in care se voteaza. Din pacate, am constatat ca de multe ori unanimitatea arata de fapt fie indiferenta, fie tensiuni, conflicte si pareri contrare neexprimate, fapt ce poate duce doar la frustrare, iar frustrarea duce la agresivitate - activa sau pasiva (de genul barfelor, al atacurilor "pe la spate", al neasumarii deciziilor si neimplicarii reale si autentice).

Astept, acum, ca si in intalnirile reprezentantilor de an sa incepem sa ne contrazicem, ca sa putem lua deciziile cele mai bune, ca sa putem sa ni le asumam, si sa putem sa ne ducem obiectivele la capat.

Mai e un aspect care tine de democratie - maturitatea emotionala. Astazi, am asistat la un curs foarte tare de psihoterapie. Am inteles ca persoanele mature sunt capabile sa aiba o pozitie, sa poata suporta, uneori, respingerea sociala pentru ele, sa poata suporta frustrarea (neimplinirea dorintelor), si sa accepte ca nu pot controla realitatea. Ce inseamna toate astea? Pai, sa zicem ca nu iti place un curs. Sa zicem ca asta genereaza o frustrare. O persoana matura incearca sa imbunatateasca situatia - se adreseaza profesorului si ii spune ce nu ii place (respectuos, politicos). Una imatura barfeste la o cafea. Persoana matura isi asuma faptul ca s-ar putea ca cererea sa nu ii fie implinita (sa sufere un esec in tentativa de a controla realitatea - si deci sa sufere), si e capabila sa suporte faptul ca nu poate controla realitatea (reactia cadrului didactic, eventual a celorlalti studenti). Apoi, va putea cauta noi mijloace de a creste calitatea educatiei de care beneficiaza (va pleca la alta facultate, de exemplu), sau se va impaca realmente cu realitatea, si va trai, impacat!, cu o frustrare, cautand sa obtina cat mai mult din experienta respectiva. Adultii au capacitatea de a gestiona frustrarile, si de a accepta ca realitatea ofera si suferinte si frustrari. O persoana care isi asuma maturizarea, va intelege si accepta potentiale suferinte, dar va intelege beneficiile pe terment lung pe care le aduce angajarea in activitati "democratice" - va fi mai integra, se va simti impacata cu realitatea si in armonie cu ea, va produce modificari in mediu, atunci cand este posibil, va putea accepta ca altii au alte pareri, pe care nu le controleaza!, fara ca acest lucru sa o faca mai putin fericita (tineti minte ca evolutia necesita, uneori, suferinta - iesirea din zona de confort actuala). Acesta va ajunge un cetatean al societatii - ceilalti vor fi prizonieri ai ei.

Cu alte cuvinte, pledez pentru exercitiul drepturilor - chiar cu riscul unor consecinte negative. Exercitiul lor ne permite sa fim parte a miscarii din jurul nostru. Neexercitarea ne permite sa fim spectatori. Exercitiul ne permite sa fim responsabili pentru actiunile noastre. Neexercitarea ne permite sa fim iresponsabili, fara a fi macar constienti de asta (vom da vina pe altii, fara a ne recunoaste rolul in sistem, si vom perpetua, astfel, starea lucrurilor). Exercitiul duce la respect reciproc (dupa mult timp). Neexercitarea drepturilor duce la agresivitate.

Cam atat cu pledoaria mea. M-as bucura sa vad niste reactii :).

Cu drag, 

Mihai

Ne-am intalnit miercuri... dupa aproape un an

Studentii reprezentanti si candidatii pentru o astfel de functie, care au putut si au vrut sa raspunda chemarii mele, s-au intalnit miercuri, in sediul nou al Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei (e vorba de studenti ai acestei facultati).

Dupa cum le-am promis, ne-am cunoscut putin, am povestit despre liniile de actiune ale procesului Bologna, despre drepturile studentilor, si am apucat sa povestim un pic si despre ce se intampla prin facultate (ce merge bine, ce ar putea sa mearga mai bine, si ce e necesar sa mearga mai bine). Intalnirea a fost una destul de lunga, insa parca prea scurta totusi, avand in vedere obiectivele ei, si s-a desfasurat fara probleme in sediul Asociatiei Studentilor la Psihologie si Stiintele Educatiei (ASPSE).

Prezenta m-a nemultumit putin, dar asta e doar un semnal ca trebuie sa gasesc si alte metode de a anunta si atrage atat reprezentantii, cat si studentii simpli la acest gen de intalniri.

In rest, astept cu nerabdare sa vad stabilita noua echipa de studenti membri in Consiliul Facultatii, si sa incepem lucrul!

Bucuria mea vine nu neaparat datorita simplei ocazii a intalnirii noastre, cat faptului ca pana acum, in acest an, nu am reusit sa ne intalnim :(. Insa privesc inainte...

... cu fericiiiiireee!!!

Mihai