@ Home

Sunt acasă. Constat, fără uimire, că sunt cam depresiv și anxios...

Cred că mă enervează perioada sărbătorilor. Nu le asociez nici cu cadouri, nici cu pomi de crăciun, nici cu zăpadă, nici cu familie, nu mai zic de nașterea Domnului, ci cu bătut covoare și șters praful și certuri cu frate-mio din trecut. Mă mai enervează faptul că deși plănuisem (din nou) multe pentru această vacanță, sunt tot felul de lucruri care se pun pe „ordinea de zi” și care n-au nicio legătură cu ordinea mea de vacanță. Bine.. aș zice că nu se pun singure, dar în spiritul Skinnerian, îmi dau seama că se cam pun. Singure și cu ajutorul istoriei mele de viață. În fine.. mă mai enervează și că am din ce în ce mai puțin în comun cu „meleagurile natale” și cu oamenii de pe-aici.

Cred că sărbătorile sunt bune, ca și concept, dacă stau să mă gândesc mai bine. După toate nebuniile și stresul dintre ele, câteva zile ar trebui să ne pese doar de familie, de prieteni, de cântece și de Dumnezeu. Poate că pe viitor ar trebui să țin post înainte, și să nu-mi mai fac nicio ordine de vacanță, și să trăiesc experiența asta așa cum a fost ea gândită (că tot mă lăudam într-un articol anterior că așa am hotărât să fac)...