Hai la inundatii!

In sfarsit, dupa o perioada destul de lunga, am din nou acces la internet (si putin timp). Pentru ca nu am mai scris de mult pe blog, o sa revin cu un articol scurt legat de inundatiile de la Galati.

Nu stiu cati dintre voi stiti, insa ANOSR a avut initiativa de a apela la studenti pentru a participa la construirea digului de la Galati. Zis si facut. Peste 50 de studenti din tara s-au strans la Galati pentru a da o mana de ajutor. Si din facultatea noastra au participat intr-o forma sau alta 8 studenti (zic intr-o forma sau alta pentru ca nu toti au fost acolo pe toata perioada sederii noastre). Am avut si de lucru (umplut si carat saci cu nisip, sapat cu harletul/tarnacopul/lopata), dar si de petrecut :). Mancarea la cantina Universitatii din Galati a fost si ea foarte buna, locurile la camin unde am dormit OK... Daca primele doua zile am avut parte de munca fizica, dupa aceea am stat mai mult pregatiti pentru eventualitatea in care o sa fim chemati la evacuari. Dat fiind ca nivelul Dunarii a scazut, n-a mai fost cazul.

Ce mi s-a parut interesant a fost si ca am reusit sa mobilizam localnici. Vazandu-ne, o parte din ei s-au pus pe treaba serioasa. Unul din ei s-a si luat de noi ca lucrand ii facem de rusine pe galateni (vazuse el la stiri cu o seara inainte ca voluntari din toata tara vin sa le salveze orasul si ei stau la bere, pentru multi din ei lucru deloc fals...). Eh.. nu in ultimul rand, a fost foarte tare si ca am avut parte si de ajutor si din, si din afara ASPSE.

Una peste alta, cred ca e foarte important sa fim solidari, in miscarea studenteasca, si atunci cand trebuie sa dam o mana de ajutor acolo unde este nevoie, nu doar atunci cand ne cerem drepturile, si sper ca pe viitor aceasta solidaritate sa fie din ce in ce mai puternica.

Fotografii puteti gasi aici

In speranta unei mobilizari cat mai mari atunci cand situatii critice (cat mai rare) o cer,
Mihai

Marii profesori care ne inspiră

Anul trecut am participat la organizarea „Galei Profesorului Bologna”. Îmi amintesc cu multă placere de workshopurile la care studenți din organizații studențești din toata țara am lucrat la Profilul Profesorului Bologna, de workshopul cu profii tari din ediția anterioară, de trainingurile pentru evaluatori pe care le-am facilitat și de evaluatori, de rapoartele de evaluare pe care le-am citit, de gala de decernare...

Proiectul în sine e unul aparte pentru mișcarea studențească. Nu ne-am mulțumit să stăm deoparte și să criticăm sistemul, ci am ales să îi și premiem pe cei care îi fac cinste... Marii profesori care ne inspiră.

Dupa ce înscrii un profesor (pentru că apropo, e deschisă perioada de înscriere, până pe 22 martie - http://www.profitari.ro/ pentru detalii), el este evaluat. Vine cineva la tine la facultate, ia studenții la întrebări legate de proful respectiv, stă la curs/seminar și notează cu atenție ce vede (metode de predare, atmosferă, prezență), se uită peste CV-ul omului să vadă ce realizări are, ba îi mai ia și lui un interviu, în care e atent cum vede dânsul relația cu studenții și studenții în sine, învațământul centrat pe student și perfecționarea pedagogică. La sfârșit, o parte din profesorii înscriși primesc titlul de prof tare.

Gala de decernare a fost și ea un eveniment foarte emoționant. M-au trecut mulți fiori ascultând discursurile profilor... Stăteau în față și ne spuneau că e prima dată când văd și ei că fac studenții ceva pentru calitatea educației, și încă ce proiect! Ne spuneau unii că premiul acordat de studenți e cea mai importantă confirmare a calităților pedagogice. Unii au spus și că această recompensă e mult mai importanta decat mărirea de salariu pe care le-o promitea pe atunci Ministerul Educației. În orice caz, se simțea recunoașterea în discursurile lor - în gesturi, priviri, voce... Și nici locul în care s-a desfășurat Gala nu s-a lăsat mai prejos - La ateneul Român.

Asta ține de anul trecut. Motivul pentru care v-am scris e unul (chiar și mai) apropiat de mine. Anul acesta, la un moment dat, proful de Managementul Clasei (prof. dr. Ion Ovidiu Pânișoară) a făcut un sondaj să vadă cine va fi cel mai bun profesor în an (pe grupe) - sondaj la care am luat cel mai mare punctaj. Un timp după, la practică pedagogică, am predat (împreună cu o colegă) la o clasă de liceu. Am încercat să profit cât de mult am putut pe de o parte de experiența în facilitare, moderare, leadership, și pe de altă parte de cunoștințele privind construirea cunoașterii, competențe cognitive și centrare pe student (învățate cu ajutorul și bunăvoința prof. dr. Eugen Noveanu - și el profesor Bologna). Ce mi-a plăcut foarte mult a fost că au rămas puțin și după ce s-a sunat, și, când i-am întrebat ce notă mi-ar da, de la 1 la 5, mi-au dat toți 5 (unii 2 de 5). Mi-am pus, în acele momente, o întrebare - cu emoții și amintindu-mi că acea întrebare, apărută în mintea profesorilor și studenților, e unul din scopurile proiectului: Oare o să ajung și eu un „mare profesor care ne inspiră”?

Privind înainte,
Mihai

Ce se mai intampla in Iran

Eh, înainte să încep cu vorbăria, iată linkurile cu cele trei newslettere de până acum ale Iran Progressive Youth

http://issuu.com/irannews/docs/newsletter_01
http://issuu.com/irannews/docs/newsletter_02
http://issuu.com/irannews/docs/newsletter_03

Alte locații unde studenții și-au manifestat solidaritatea (cum au fost comunicate de ESU):
Amsterdam (Holland)
Århus (Denmark)
Berlin (Germany)
Brussels (Belgium)
Copenhagen (Denmark)
Eindhoven (Holland)
Florence (Italy)
Frankfurt (Germany)
Gotenberg (Sweden)
Groningen (Holland)
Hannover (Germany)
London (England)
Milan (Italy)
Nurembeg (Germany)
Oslo (Norway)
Paris (France)
Rome (Italy)
Stockholm (Sweden)
The Hague (Holland)

Pe 11 februarie, studenții din mai multe țări europene (prin organizațiile care îi reprezintă) s-au solidarizat cu colegii din Iran și cu alți cetățeni ai căror drepturi sunt grav încălcate acolo. În România, în Timișoara, Cluj și București studenții au aprins lumânări la biserică pentru cei arestați și condamnați la moarte în mod abuziv. Cred că se înțelege că mesajul nu a fost unul religios, ci unul spiritual, de solidaritate.

Numărul de participanți a fost destul de mic (10 în București, 20-30 în Cluj și Timișoara). Printre „absenți” m-am numărat și eu, pentru că eram la un eveniment al ANOSR în care am discutat perspective de reformă și creștere ale federației (de altfel, sub egida European Students'Union, din care face parte ANOSR, a fost organizat și meetingul). Cu toate acestea, sunt mulțumit că a fost creată o agitație, atât printre membrii organizațiilor din ANOSR, cât și printre alți studenți și în presă (voi reveni cu detalii mai complete când o sa le am).

Mă duc la somn :). Ne auzim în curând ;)
Mihai

Iran Pogressive Youth despre noi

Iran Progressive Yourh Newsletter

Studenții organizează, joi, în mai multe țări europene, meetinguri de solidaritate față de gravele încălcări ale drepturilor omului din Iran.

Și noi, în București, organizăm pe data de 11 februarie (Joi), începând cu ora 14:00 în Parcul Unirii un astfel de meeting. Dacă și tu crezi că merită să îți exprimi solidaritatea, îmbracă-te în negru și alătură-te!

Mai multe informații despre ceea ce se întâmplă găsești foarte ușor pe internet. Pe scurt, oamenii sunt condamnați la moarte și executați pentru proteste pașnice, iar lumea este revoltată, de la Președintele Obama și Cancelarul Germaniei, la ONG-urile internaționale relevante, la agențiile de presă, noi și în primul rând, la cetățenii iranieni.

M

P.S. Dacă vii, lasă-ne te rog numele și un mesaj pentru studenții iranieni aici.

Cand ma fac si eu ca mi-e greu...

Ma gandeam, sau tocmai ma gandeam cred ca e mai bine zis, ca de fapt am o viata foarte usoara. Ma plangeam eu in posturi mai vechi ca vai de mine ce greu e sa investesti in altii si sa ti se multumeasca uneori foarte tarziu, alteori deloc, alteori sa mai ai si de suferit. Si ma gandeam acum ca de fapt, sunt privilegiat ca pot sa investesc, ca pot sa aduc un beneficiu celorlalti fara recompense materiale. De ce sunt privilegiat? Pai pentru ca, daca pot fi voluntar (full-time) inseamna ca cineva ma intretine. Parintii mei imi dau suficienti bani incat sa n-am grija zilei de maine (nici pentru mine, nici pentru vreun frate mai mic sau 5 frati mai mici pe care i-as fi putut avea). Daca pot investi ca voluntar, inseamna ca am si resursele necesare - timp, vointa, motivatie, cadru in care sa ma exprim si sa aduc schimbari pe care mi le doresc in lume. Si aceste schimbari sunt poate unul din cele mai mari privilegii - am ocazia sa construiesc putin din lumea in care si eu voi trai maine. Wow!

Eh, si sunt multe alte privilegii de care ma bucur. Poate cea mai importanta e sanatatea. N-are sens sa le enumar acum.

Chiar si asa, cu toate privilegiile astea, uneori mi se pare si mie ca e greu. Si uneori, cand ma fac si eu ca mi-e greu, ascult piesa urmatoare:

La cantina cu dl. Rector UB, prof. dr. Ioan Panzaru - partea 3: finantarea ONGS-urilor

Salutare! (3.0, pe aceasta tema)

Buun. Iata ca am ajuns si la subiectul finantarea ONGS-urilor. L-am intrebat pe dl. Rector in ce masura Universitatea le poate finanta. N-are rost sa intru in toate detaliile, iar rezumatul suna cam asa: UB poate finanta prin servicii ale universitatii: cazare, masa, publicatii si materiale de promovare prin Editura Universitara.

Am vorbit si legat de FORS (Forumul Organizatiilor Studentesti din Romania, eveniment de referinta pentru miscarea studenteasca din Romania, organizat de ANOSR - Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania). Dansul a spus ca UB poate asigura materiale de promovare, masa (am vorbit de 200 de persoana) la cantine UB, materiale de promovare si logistice, poate si cazare, dar pentru un numar mai mic de oameni. O oferta foarte bogata si binevenita pentru respectivul eveniment. Urmeaza maine sa merg sa finalizez negocierile, impreuna cu coordonatorul forumului. FORS va si avea loc, de altfel, in spatiile UB (la Facultatea de Drept). Si pe langa FORS, am vorbit si de manualul bobocului ASPSE, care va fi si el printat in curand :). Daca primim toate acestea, sunt extra happy pe aceasta parte.

Bineinteles, dl. rector ne-a rugat sa anuntam de la inceputul anului universitar un buget, pentru ca universitatea sa poata planifica finantarea noastra.

Go go UB! :D
Mihai

Un nou drum :D muhahahaha :P

Hey!

N-am mai scris de mult.. asta pentru ca am fost bizi.. foarte bizi in ultimul timp. Abia ce am fost ales presedinte ASPSE (in data de 2 octombrie) si am de gand sa fac o treaba excelenta :D. Dupa cum ma asteptam, insa, de fapt mai mult decat ma asteptam, asta presupune si multa munca.

Intre timp, daca esti curios, poti da o geana pe siteul pe care mi-am scris candidatura si mi-am organizat (si inca imi mai organizez) ideile. Siteul e aici.

Revin de indata ce pot :).

M.

ONGS, by CROS

Salutare!

Am găsit un videoclip pe care nu puteam să nu-l pun și pe blog, referitor la ce sunt și ce fac ONGS-urile, și apoi legat de misiunea CROS. Felicitări autorilor ;)

Vizionare placută!

OSE - Sportul fără violență!

Am început ziua foarte frumos :). M-am trezit de dimineață (pe la 10), am trezit-o și pe colega mea, Iulia, ne-am întâlnit și am mers împreună la expoziția foto a Organizației Studenților din Electrotehnică (OSE) - eu din partea ASPSE, ea din partea ASPSE și COGNOSIS -, pe tema „Sportul fără violență”. Când am ajuns acolo, organizatorii începeau să lipească pozele și să aranjeze expoziția. Fiind foarte ocupați, nu m-au prea băgat ei în seamă, așa că m-am hotărât să îi bag eu :D. Și nu vă gândiți că le-am pozat:

Eh, de fapt, am făcut-o și pe asta... trebuie să recunosc... poate că de-asta unii, precum este IsPaul, s-au hotărât să facă ei mișto de mine... și uite-așa, m-am trezit cu un PostIt în cap (nu știu ce scria pe el, și cunoscându-l pe Paul, nici nu cred că mi-aș dori...). Na, spuneți și voi!


Oricum, mai trebuie să știți că eu și Paul am fost colegi de cameră anul trecut. De garsonieră, de fapt. Și mai trebuie să știți că la expoziție, am observat că e și el în zonă când, în timp ce filmam liniștit, a apărut dintr-o dată fața lui pe ecranul aparatului meu... Au urmat apoi lungi povești, legate de definiția femeii (carnea din jurul cuiva), a bărbatului (prelungire inutilă a ?), despre sesiunile de odinioară în care ne uitam la Batman, jucam șeptică pe bani, dormeam ca porcii și ne deranjam vecinii, luând sticlele semiumplute de 5 litri de apă drept saci de box (nefixați, după cum v-ați prins cu siguranță deja). Eh, lasă, când băteau în țeavă să facem liniște, băteam și noi... că de... suntem pro comunicare! (Paul ar zice probabil Pro altceva, referindu-se la meditația presupusă de aceste căi de acțiune). Iulia s-a distrat și ea copios (cred, o să comenteze ea pe blog dacă nu), sau cel puțin așa părea când a pus Paul ochii, ăăă aparatul pe ea :P (eu, din spate, mă feream de Paul... chiar mă gândeam.. e bine să fii apărat de fete, că de ele nu se ia nimeni - DISCRIMINARE!!!! - apropo, cum ar suna masculinul de la feminist? Mda, misogin, aveți dreptate... chiar credeam că ne-au luat-o înainte de data asta...).

Daaar, nu e momentul pentru discuții filosofice. Mai degrabă, e momentul să vă mai poze-stesc cum s-a petrecut organizarea expoziției. Mult mai interesant decât mă așteptam... recunosc... și, într-un mod interesant, cu mult mai multă interacțiune între om și natură. Dar mai întâi, vă transmit tuturor (la toți și la toate) un pupic mare din partea lui Paul:

Și acum că sunteți mai fericiți, să vă lămuresc care era povestea cu natura. Păi, ca să pună băjetzii pozele pe care le vedeți voi în spatele lui Paul (dacă nu e el prea orbit.or) și bannerul acela mare cu Organizația Studenților din Electrotehnică, și astea toate pentru Sport fără violență (violență post sport, între galerii și reprezentanți ai cluburilor, și uneori chiar sportivi, și pentru reabilitarea imaginii ușor pătate a sportului, în urma unor evenimente mediatizate din ultima vreme), unii oameni, precum acest superMishu (Mihai Iancu, de la OSE), a făcut cascadorii tarzaniene, în jungla urbană București, în care pe semne a reușit să se adapteze cu succes... precum se poate observa mai sus:

M-a bucurat faptul că lumea s-a strâns să se uite la poze, și, sper eu, OSEul s-a făcut auzit cu această ocazie. Iată și o poză cu lume și o poză cu câteva fotografii expuse:

Na, ce să mai zic... păcat că n-ați venit și voi, v-ați fi distrat de minute... Puteați să vedeți frumusețile de poze, să stați la o poveste cu frumusețile de oameni, să militați pentru o frumusețe de cauză, și toate astea... cu FERICIIIIIREE!!!! :D:D:D


Uite și o poză cu parte din oamenii care s-au învârtit să facă lucrurile posibile (și reprezentanții jandarmeriei), și cu câteva fețe vesele si muncitoare, apoi...

P.S. (chiar dacă mai e puțin din intrarea asta) Dacă ați fost acolo, și aveți poze cu voi, dați un comment sau un mail, și le punem și pe alea sus :P





























Și așa ca de final, felicitări Andreea! (președinta OSE), pentru că te-ai gândit la o astfel de acțiune, și pentru că ai și făcut-o să se întâmple!

Cu placere,
Mihai

P.S. Mulțumiri speciale lui IsPaul, care a fost destul de dragutz să îmi permită să șeruiesc și cu voi pozele făcute de el (multe din cele din acest blog entry)