Probleme de timp si de tot felul...

Lumea e prea complexa. Prea complexa pentru ce?

Ne sperie uneori complexitatea asta, dar se pare ca ne descurcam. Daca te-ai urcat vreodata pe un bloc inalt, mult mai inalt decat cele din jur, ai vazut probabil toata miscarea din jur. Toate masinile, constructiile, reclamele mai mult sau mai putin ostentative, ai ascultat poate bubuiturile din masini sau cluburi (bubuituri uneori placute, alteori neplacute). Ce n-ai putut vedea este ce fac toti oamenii de acolo. Unul merge sa-si ia nevasta de la servici, altul conduce cu 2 beri la bord si rade cu prietenii. Unul a oprit sa f**a si el ceva, si dup-aia s-a dus la prietena, fara sa stie vreunul din ei cu ce surprize se vor trezi a doua zi. Altul se plimba singur si se gandeste cat i-ar fi placut sa fie lumea altfel. Inca unul, saracul de el, sta singur in camera si scrie gandurile la calculator crezand ca ii pasa cuiva. Altul citeste ce a reusit sa exprime in cuvinte cel de mai sus. Si nu asta e ciudat. Ciudat e ca fiecare face in viata mult mai mult decat atat, si in toata miscarea aia pe care o vedem de la etajul 13 sunt oameni cu o viata. Hmm.. Si totusi merge. Mai bine, mai rau, dar merge.

In fine, problema de fond era ca nu am timp. De ce nu am timp? Pai nu am timp pentru ca, pe de o parte, vreau sa inteleg si sa ma integrez in toata complexitatea asta (de parca as avea de ales), si pentru ca vreau sa am si o viata personala. Si, poate mai mult decat atat, pentru ca am o groaza de idei. Si ce se intampla? Pai se intampla ca vreau sa merg si la bere, sa ies si in oras cu o fata, sa scriu si un proiect pentru facultate, sa scriu si unul pentru asociatie, sa citesc si ce ma intereseaza, sa imi si scriu activitatea de pana acum, sa imi planific atingerea life-purpose-ului, sa reactionez si la noutati, sa citesc si sute de mailuri saptamanal, sa scriu si pe blog si pe twitter si pe facebook, sa tin contactul si cu prietenii, si cu familia, sa merg si la cursuri, sa-mi fac si treaba la cursul de proiectare de soft educational, sa merg si la workshopuri si traininguri pe diverse teme de psihologie, sa ma intalnesc si cu lumea pentru a oferi sprijinul in diverse chestii, sa mai si pastrez tot timpul in minte obiectivele mele si ale ASPSE si sa urmaresc realizarea lor, sa mai si reflectez asupra experientelor pe care le am, sa si dorm, sa si mananc, sa afac si sport, sa pastrez si timp pentru mine insumi, sa ma interesez si ce mai vor de la noi sau ce ne mai zic candidatii la tot felul de functii, sa nu o iau razna in proces. Si problema nu e ca sunt ele multe, problema e ca fiecare, facuta bine, mananca o groaza de timp. Si uite-asa. Si multe din ele si apar pe ultima suta, si sunt prea tentante pentru a fi refuzate. :) Dar zambesc, pentru ca de fapt imi dau prea multa importanta, si lumea merge inainte, cu sau fara mine. Si fac cat pot si e omeneste posibil, si atat pentru moment. Ca acum ma duc la un party ;).

Sa auzim de bine ;).
Mi Shu

P.S. Apropo, tu cum stai cu timpul?