Se afișează postările cu eticheta educatie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta educatie. Afișați toate postările

luni, 20 mai 2013

Babeș - Bolyai și Studenții

Ai strâns vreodată puternic din dinți, dând muzica mai tare și pregătindu-te să faci ceva ce știai că o să doară, o să te extenueze, o să dea cu tine de toți pereții dar era totuși singura cale prin care știai că o să ieși cu fruntea sus - sus față de tine însuți?

Cred că cel puțin în mișcarea studențească cine n-a trăit un astfel de moment nu a înțeles-o cu adevărat. Și da, poate că experiența ta are legătură cu mișcarea asta și poate că nu. Poate că zici și tu ca mulți alții că în organizațiile studențești și printre studenții reprezentanți e plin de fițoși care își văd doar de interesul propriu. Și știi ce? Nici măcar nu ai idee câtă dreptate ai. Dar nu ai idee nici cât de mult, imens de mult, te înșeli. Păi.. să mă hotărăsc și eu, nu?!

O să fiu cât de scurt pot. Toată societatea strigă, zbiară, tânjește după oameni care să spună în spațiul public lucrurilor pe nume. Cu toate astea stau și mă minunez cum cu un masochism extrem și exagerat chiar noi, această societate, fugim de acești oameni pe care i-am dori. I-am dori acolo dar dacă se poate în secret, în visurile noastre înainte de trezire, când citim un citat mișto de-al lor și zâmbim cu înțeles pe o bancă ascunsă din parc. Nu suntem conștienți că pentru fiecare vis pe care ni l-au cucerit, pentru ficare zâmbet cu înțeles și fiecare gând secret al nostru oamenii ăia supără, deranjează și sunt vruți plecați de câte 10 alții. Zece alții care MERG la vot. Care se cunosc. Care se sprijină unul pe altul.

Și nu e vorba doar de oameni. E vorba de identități care uneori sunt ale grupurilor. În Universitatea Babeș - Bolyai indiferent de circumstanțe, de provocări, de presiuni (și mi se face pielea de găină doar la câte știu eu că se întâmplau până la ultimele alegeri de Rector - nici nu vreau să îmi imaginez câte au fost în total!) și de riscuri este o organizație - Organizația Studenților din Universitatea Babeș - Bolyai din Cluj Napoca (OSUBB) care de când mă știu eu în mișcarea studențească a spus lucrurilor pe nume! Uneori mai tare decât ar fi trebuit, uneori cu părul zburlit, alteori întins, firav, solid, cu portavoce, cu un apropo fin.. cu nervi, cu încredere, cu lacrimi, cu deznădejde, cu speranță și uneori cu oboseală - oboseală de prea puțină solidaritate. Dar totuși pe nume și tot timpul cu sentimentul că următoarea zi va trebui să se uite la sine în oglindă și să țină fruntea sus. Cum altfel ar fi putut o facă?

OSUBB își susține Președintele la funcția de student senator din partea ONG-urilor - post pentru care votează toți studenții din universitate miercuri. O cunosc și eu pe Patricia și am avut ocazia să duc câteva bătălii alături de ea. Am luptat și luptăm cot la cot ca studenții din România să aibă un Statut al Studentului care să fie respectat. Cot la cot ca puterea noastră în deciziile din universitate să fie recâștigată după ce Ministrul Funeriu a ciopârțit-o. Luptăm azi cot la cot să anulăm permisul de trecere pe care l-a dat doamna Andronescu politicului în universități și pentru ca domnul Costoiu să asigure respectarea drepturilor studentilor. Suntem solidari și cu profesori și cu cercetători și cu medici - pentru că știm că societatea are nevoie de ei. Muncim împreună ca profesorii cu adevărat valoroși să fie cunoscuți și recunoscuți și ca elevii din România să nu mai intre la facultate „cum și unde dă Domnul”, ci unde se și potrivesc. Și eu și ea am trăit încercarea, reușita și eșecul în influențarea deciziilor și am înțeles că fără curaj și coloană vertebrală nu poți face nimic cu adevărat valoros și că deși de multe ori nu o să se vadă asta în presă, curajul și coloana vertebrală sunt condiții sine qua non pentru a reuși să schimbi ceva în bine fără a face un rău înzecit pe lângă.

Mă numesc Mihai Dragoș și sunt Președintele Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România. Votul meu de încredere merge către Patricia Couți pentru că este un om care merită să țină fruntea sus - un om care înainte să acționeze strânge din dinți, suspină adânc și face ceea ce este corect, indiferent cât de greu sau de dureros ar fi! Nu îi e ușor și dacă nu vrei să lași alți 10 oameni să îi ia mâine locul, strânge și tu din dinți și fă un efort - mergi la vot!

Dacă ai întrebări le aștept bucuros. Între timp profilul ei de candidat îl găsești aici.

V-am vorbit despre Patricia pentru că la ea am simțit cel mai mult că cei alți 10 oameni s-au mobilizat. Dar sunt și alți candidați valoroși pe care îi recomand cu încredere - La FPSE pe Bogdan Glăvan, la Facultatea de Biologie pe Daniel Cruceriu și pentru doctoranzi pe Daniela Dumulescu. Am colaborat cu toți în diferite etape ale implicării mele în mișcarea studențească și toți sunt oameni de coloană vertebrală și de valoare.

miercuri, 18 mai 2011

Dublajul sau de cand nu mai rad la Cartoon Network

Nu vreau să văd dublaj la televizor. Nu, nu e din cauză ca mă ocup de relații internaționale în ANOSR, și (Doamne ferește) nici pentru că aș avea ceva cu limba română - și nu, n-am nimic nici cu Victor Socaciu.. ba chiar din contră. Motivul e mult mai simplu și mai din copilărie. Mai exact, e de când Cartoon Network a început să fie dublat, și eu am pierdut orice plăcere în a mă uita la desene animate. Orice plăcere (da, recunosc că nu mai eram copil mic, dar totuși...). Prin urmare, sunt de acord cu toți cei care spun că se pierde toată arta din jocul actorilor prin dublaj. Să nu uităm că, atunci când vorbim despre comunicare, vorbim despre componenta verbală, paraverbală și non-verbală. Prin dublaj alterăm 2 din cele 3 - putem pretinde că însăși comunicarea rămâne nealterată?! Mmmm nuuu...

În altă ordine de idei, o parte interesantă a vizualizării filmului este surprinderea înțelesului frazelor care nu se pot traduce mot-a-mot, și care sunt responsabile pentru o parte importantă din competențele mele de comunicare în limba engleză. Dacă nu mai auzim frazele în limba originală, cum o să ne apropiem de modul de formulare al nativilor? (eventual descărcând filmele de pe net...)

Pe de altă parte, trebuie să recunosc că nu mă mai uit la televizor de vreo 4 ani, decât ocazional. Poate că așa vor scăpa cu totul de tinerii care încă o fac...

(Sau poate că totuși e o măsură prin care vor să determine și etnicii care studiază - mai nou - și istoria și geografia în limba natală să învețe lb. română...)

No further comment, (nici un comentariu mai departe...)
Mihai

P.S. Semneaza aici, daca esti de acord cu mine: http://www.petitieonline.ro/petitie/semneaza/stop_legii_dublarii_filmelor_victor_socaciu-p56028047.html

duminică, 21 noiembrie 2010

De ce politicienii nu se tin de promisiuni...

Uite ca am aflat si de ce politicienii nu se tin de promisiuni..

Studii psihologice arata ca atunci cand le spunem celorlalti ce avem de gand sa facem, creierul nostru reactioneaza (aproximativ) ca si cand am fi facut acel lucru deja, fapt ce reduce probabilitatea ca noi sa depunem efortul necesar pentru a chiar obtine rezultatele dorite.

Mai jos am atasat un video de pe ted.com pe aceasta tema.

Enjoy! :)

duminică, 24 octombrie 2010

joi, 1 aprilie 2010

Cultură generală?

Cred că trăim într-o lume „accelerată”. Se vede în viteza revoluțiilor din știință, tehnică, economie, politică și multe altele. Creația și creativitatea devin și un apanaj al laicului, iar lângă ele se alătură și o diversificare enormă a cunoașterii. Ce mă întreb eu este, în această mare vâlvă în care puține rămân lucrurile cu adevărat universal valabile, și nu pentru că nu ar fi universal valabile, ci pentru că (poate paradoxal) sunt prea multe pentru a fi cunoscute de o singură persoană, și viteza apariției lor este în plină ascensiune, ce va însemna cultură generală în mileniul trei.

Discutam cu un profesor al facultății la un moment dat și îmi spunea că nivelul culturii generale al studenților este adesea la pământ. Dincolo de adevărul că foarte mulți au ales ca scăpare din acest vârtej al cunoașterii ieșirea din el, cred că de fapt oricum „cultură generală” nu mai poate face referire la un „corp comun de cunoaștere” așa cum se întâmpla înainte de revoluția tehnologiei din ultimii ani. Astăzi, multă din cultura generală nu este împărtășită de toată lumea. De fapt, cultura este atât de vastă (putem lua ca exemplu doar toate videoclipurile de pe www.ted.com, ca să nu mai spun de situri documentare) încât putem accesa de fapt doar părți din ea.

În același timp în care cunoașterea devine prea vastă pentru a fi asimilată, noi ne transformăm tot mai mult în creatori „feroce” de cultură și schimbare. Putem lua de exemplu doar explozia de activități de voluntariat, numărul impresionant de bloguri, videoclipuri pe youtube sau cercetări din ultimii ani. De multe ori, devenim chiar atât de preocupați de a produce cultură, încât uităm să fim consumatori. Suntem atât de preocupați să evoluăm, să urcăm în ierarhie, să ne autoperfecționăm, încât depășim 8,10,12,16! ore pe zi de „preocupare”. Înțeleg prin „preocupare” faptul că ne „gândim”/acționăm în direcția în care producem noi cultură. Unii dintre noi ne-am eliberat într-o asemenea măsură creativitatea, încât am putea hrăni și alți oameni și organizații mulți ani, în sensul de idei la care ar putea lucra și care chiar ar avea potențialul de a aduce valoare! Centrarea excesivă pe producția noastră culturală (cumulată cu un interes centrat pe aspectele relevante din vârtejul cultural pentru propria producție culturală) ne îndepărtează de multe ori atât de momentele de liniște, cât și de evoluțiile culturale paralele din societate.

Această schimbare îmi aduce tot mai mult aminte de o metaforă a autorilor „Funky Business” (sper să mi-o amintesc bine): e mai ușor să asiguri supraviețuirea unui banc de pești decât a unei balene.

În acest sens, cred că termenul de cultură generală încetează să facă referire la un corp de cunoștințe identificabil de către cineva. Cunoașterea ca ansamblu este din ce în ce mai mult un bun al societății, nu al persoanelor din societate. Cultura generală începe să facă mai degrabă referire la o atitudine. Atitudinea este una de curiozitate și deschidere, în care avem o „sete” de cunoaștere. Doi oameni de cultură generală nu vor mai fi aceia care discută despre aceleași lucruri, pe care doar ei (sau uneori nici ei nu) le înțeleg, ci aceia care vor discuta pasional despre diverse lucruri, învățând fiecare de la celălalt lucruri pe care nu le știa, și integrându-le în propria înțelegere a lumii în care trăiește. În societatea cunoașterii, cultura generală este o îmbogățire continuă a sensului și semnificației vieții pe parcursul întregii vieți, în moduri cel mai probabil unice pentru fiecare dintre noi...

marți, 9 martie 2010

Marii profesori care ne inspiră



Anul trecut am participat la organizarea „Galei Profesorului Bologna”. Îmi amintesc cu multă placere de workshopurile la care studenți din organizații studențești din toata țara am lucrat la Profilul Profesorului Bologna, de workshopul cu profii tari din ediția anterioară, de trainingurile pentru evaluatori pe care le-am facilitat și de evaluatori, de rapoartele de evaluare pe care le-am citit, de gala de decernare...

Proiectul în sine e unul aparte pentru mișcarea studențească. Nu ne-am mulțumit să stăm deoparte și să criticăm sistemul, ci am ales să îi și premiem pe cei care îi fac cinste... Marii profesori care ne inspiră.

Dupa ce înscrii un profesor (pentru că apropo, e deschisă perioada de înscriere, până pe 22 martie - http://www.profitari.ro/ pentru detalii), el este evaluat. Vine cineva la tine la facultate, ia studenții la întrebări legate de proful respectiv, stă la curs/seminar și notează cu atenție ce vede (metode de predare, atmosferă, prezență), se uită peste CV-ul omului să vadă ce realizări are, ba îi mai ia și lui un interviu, în care e atent cum vede dânsul relația cu studenții și studenții în sine, învațământul centrat pe student și perfecționarea pedagogică. La sfârșit, o parte din profesorii înscriși primesc titlul de prof tare.

Gala de decernare a fost și ea un eveniment foarte emoționant. M-au trecut mulți fiori ascultând discursurile profilor... Stăteau în față și ne spuneau că e prima dată când văd și ei că fac studenții ceva pentru calitatea educației, și încă ce proiect! Ne spuneau unii că premiul acordat de studenți e cea mai importantă confirmare a calităților pedagogice. Unii au spus și că această recompensă e mult mai importanta decat mărirea de salariu pe care le-o promitea pe atunci Ministerul Educației. În orice caz, se simțea recunoașterea în discursurile lor - în gesturi, priviri, voce... Și nici locul în care s-a desfășurat Gala nu s-a lăsat mai prejos - La ateneul Român.

Asta ține de anul trecut. Motivul pentru care v-am scris e unul (chiar și mai) apropiat de mine. Anul acesta, la un moment dat, proful de Managementul Clasei (prof. dr. Ion Ovidiu Pânișoară) a făcut un sondaj să vadă cine va fi cel mai bun profesor în an (pe grupe) - sondaj la care am luat cel mai mare punctaj. Un timp după, la practică pedagogică, am predat (împreună cu o colegă) la o clasă de liceu. Am încercat să profit cât de mult am putut pe de o parte de experiența în facilitare, moderare, leadership, și pe de altă parte de cunoștințele privind construirea cunoașterii, competențe cognitive și centrare pe student (învățate cu ajutorul și bunăvoința prof. dr. Eugen Noveanu - și el profesor Bologna). Ce mi-a plăcut foarte mult a fost că au rămas puțin și după ce s-a sunat, și, când i-am întrebat ce notă mi-ar da, de la 1 la 5, mi-au dat toți 5 (unii 2 de 5). Mi-am pus, în acele momente, o întrebare - cu emoții și amintindu-mi că acea întrebare, apărută în mintea profesorilor și studenților, e unul din scopurile proiectului: Oare o să ajung și eu un „mare profesor care ne inspiră”?

Privind înainte,
Mihai

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Una, alta :)

Douăzeci de minute de râs și insighturi despre educație :)



Și mai jos, un filmuleț despre schimbări tehnologice și demografice.



Tu cum te pregătești pentru viitor?

Cu riozitate,
Mihai