In sfarsit, dupa o perioada destul de lunga, am din nou acces la internet (si putin timp). Pentru ca nu am mai scris de mult pe blog, o sa revin cu un articol scurt legat de inundatiile de la Galati.
Nu stiu cati dintre voi stiti, insa ANOSR a avut initiativa de a apela la studenti pentru a participa la construirea digului de la Galati. Zis si facut. Peste 50 de studenti din tara s-au strans la Galati pentru a da o mana de ajutor. Si din facultatea noastra au participat intr-o forma sau alta 8 studenti (zic intr-o forma sau alta pentru ca nu toti au fost acolo pe toata perioada sederii noastre). Am avut si de lucru (umplut si carat saci cu nisip, sapat cu harletul/tarnacopul/lopata), dar si de petrecut :). Mancarea la cantina Universitatii din Galati a fost si ea foarte buna, locurile la camin unde am dormit OK... Daca primele doua zile am avut parte de munca fizica, dupa aceea am stat mai mult pregatiti pentru eventualitatea in care o sa fim chemati la evacuari. Dat fiind ca nivelul Dunarii a scazut, n-a mai fost cazul.
Ce mi s-a parut interesant a fost si ca am reusit sa mobilizam localnici. Vazandu-ne, o parte din ei s-au pus pe treaba serioasa. Unul din ei s-a si luat de noi ca lucrand ii facem de rusine pe galateni (vazuse el la stiri cu o seara inainte ca voluntari din toata tara vin sa le salveze orasul si ei stau la bere, pentru multi din ei lucru deloc fals...). Eh.. nu in ultimul rand, a fost foarte tare si ca am avut parte si de ajutor si din, si din afara ASPSE.
Una peste alta, cred ca e foarte important sa fim solidari, in miscarea studenteasca, si atunci cand trebuie sa dam o mana de ajutor acolo unde este nevoie, nu doar atunci cand ne cerem drepturile, si sper ca pe viitor aceasta solidaritate sa fie din ce in ce mai puternica.
Fotografii puteti gasi aici
In speranta unei mobilizari cat mai mari atunci cand situatii critice (cat mai rare) o cer,
Mihai
Se afișează postările cu eticheta voluntariat. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta voluntariat. Afișați toate postările
luni, 12 iulie 2010
marți, 8 decembrie 2009
Despre demnitate in dezvoltare internationala cu ASR Printul Mostenitor al Norvegiei, la Universitatea din Bucuresti
Ieri a avut loc un eveniment interesant pentru interesatii de politica internationala. Mai exact, ASR (Alteta Sa Regala) printul mostenitor Haakon al Norvegiei (United Nations Development Programme Goodwill Ambasador) a tinut o prelegere pe tema demnitatii in dezvoltare internationala, referindu-se cu precadere la contributiile tarilor dezvoltate in atingerea MDG (Millenium Development Goals) in tari mai putin dezvoltate (ca tari donatoare), dar si in efortul de a implementa local acele obiective. Evenimentul a fost organizat de Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Stiinte Politice. Eu am participat ca presedinte ASPSE.
Detalii despre eveniment, inclusiv despre surse de documentare cu privire la tema discutata gasiti aici.
ASR a inceput cu preconditii pentru dezvoltare, precum absenta razboiului, accesul la piete, institutii functionale, aplicarea legilor, si inca vreo 2 care mi-au scapat (probabil mancarea era una din ele). Oricum, ma gandisem, ma regandisem mai exact, ca suntem destul de norocosi ca avem toate aceste preconditii in Romania, si ca de fapt, ele nu sunt garantate de nimeni. Adica, desi ni se pare adesea ca "e normal" sa avem toate drepturile si privilegiile pe care le avem, e doar o stare actuala si nu e neaparat batuta in cuie.
Buun. Si a mai facut ASR o comparatie interesanta, vorbind despre Norvegia. Respectiv, arata cum acum 25 de ani, pe vremea mamei lui, tara era la fel de dezvoltata ca, sa zicem, Romania de azi. Acum inca 25 de ani, era comparabila cu Peru. Acum inca 50 de ani, cu Burundi (sub aspectul mortalitatii infantile). Legat de tarile subdezvoltate, ne-a sfatuit sa ne gandim la ele ca la bunici. Ele se dezvolta, insa au cadrul putin diferit. Tot el a aratat de altfel, ca dupa '90, Romania a avut o scadere a cazurilor de mortalitate infantila mai mare decat a avut Norvegia vreodata. (peste 68% in 25 de ani).
Acum, nu stiu in ce masura stiti, dar Natiunile Unite au 8 obiective mari de dezvoltare la care se lucreaza acum (Millenium Development Goales) [fara ca asta sa insemne ca ONU nu se ocupa si cu altceva]. O sa le enumar mai jos, impreuna cu starea in care se pare ca se afla [raportat la evolutia necesara pentru a fi atinse in 2015]
1. Eradicarea foametei si saraciei extreme (stam bine la nivel mondial)
[desi, vorbind cu cativa amici dupa conferinta, am constatat ca s-ar putea ca unele tari - precum China, cel mai mare producator de orice in lume, si India sa fi contribuit cam mult la statusul bun al obiectivului, fara interventia ONU]
2. Educatie primara universala (stam relativ OK)
3. Nediscriminarea pe baza de sex (stam relativ OK)
4. Sanatate infantila (stam relativ OK)
5. Sanatate materna (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
6. Combaterea HIV/SIDA si a malariei (stam relativ OK)
7. Sustenabilitatea mediului (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
8. Parteneriatul global - inclusiv acces la piete, acorduri comerciale etc (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
Raportul United Nations Development Programme vis-a-vis de evolutia spre Millenium Development Goals pe 2009 il gasiti aici.
Iata ca sansele sunt sa nu ne chiar atingem obiectivele (vorbesc la persoana 1 plural pentru ca si Romania e implicata ca tara donatoare si si-a asumat obiectivele) pana in 2015 sunt cam mici, cu exceptia saraciei extreme si a foametei. Cu atat mai mult acestea sunt puse in pericol acum, in vreme de criza economica mondiala.
Bineinteles ca nu m-am putut abtine sa nu fac si cateva remarci filosofice, chiar si pentru mine. Mai exact, unul din vorbitori (ca au fost mai multi, ii gasiti pe situl evenimentului) spunea ca nu e suficient sa privim problemele din perspectiva unei singure discipline pentru a putea intelege fenomenele, si nici nu e suficient sa abordam interdisciplinar, ci mai mult decat interdisciplinar, intr-un mod.. anume :). N-am inteles acolo foarte bine. Ma gandeam insa ca de fapt, din perspectiva unei discipline, putem intelege foarte mult si profund o problema, dar nefiind conectati la viziunile si valorile/convingerile celorlalti, nu vom putea de fapt sa implementam rapid si eficient solutiile gasite - ma gandeam aici la Skinner, de exemplu [ca tot mi-a dat un coleg cartea lui, Beyond Dignity], si la cum ar relationa el cu problemele globale si oamenii care incearca sa le rezolve. Mai mult, va fi destul de greu sa ne transpunem in "pielea" celorlalti actori relevanti si implicati, intr-un mod cu adevarat empatic, si nu doar abstract/formal.
Si am mai observat ceva, si anume ca unii vorbitori (vreo 2) nu au scos microfonul din suportul in care fusese pus, desi se vedea ca si-ar fi dorit mobilitatea pe care ar fi castigat-o, si asta m-a amuzat putin (apropo de framing).
Aveti mai jos un filmuletz destul de asemanator cu prelegerea tinuta in Bucuresti.
Bun. Dincolo de toate informatiile si motivatia pentru a fi o parte din miscarea asta mondiala, ASR ne-a rugat sa scriem pe o hartie ce vrem sa facem pentru lumea asta si ce o sa facem in acest sens in urmatorul an. Apoi, ne-a rugat sa si spunem ce am scris (doritorii). Bineinteles ca nu m-am putut abtine :D, si impreuna cu un african venit la studii, m-am exprimat. Nu doar ca m-am exprimat, dar mi-am si definit mai bine purpose-ul. Mai exact, sa ajut oamenii sa fie fericiti si sa-si atinga scopul lor in viata. (Happiness and accomplishment of purpose). E foarte interesant, pentru ca stiam si inainte (si cred ca am si spus asta) ca vreau sa ajut oamenii sa devina fericiti si performativi (cu tot ce presupune asta), dar nu-mi venise formula cu purpose - destul de ciudat, avand in vedere ideile, oamenii si lumea in care ma invart. Asa (cine zice ca pe blog nu poti folosi elemente de oralitate a invatat prea multa - sau prea putina - romana >:P). Si legat de ce o sa fac in urmatorul an, am spus ca o sa sustin crearea unei viziuni de interconectare printre membrii ASPSE, precum si o perceptie crescuta a controlului fata de lumea de maine.
Si apropo de asta, se pare ca un scop in viata coreleaza pozitiv cu fericirea. Credeam ca am scris deja despre asta. Se pare ca nu, dar nu e nicio problema, aveti filmuletzul cu aceasta problema in urmatorul entry ;).
Cu entuziasm,
Mihai
P.S. Tu ce o sa faci pentru lumea in care traiesti?
Detalii despre eveniment, inclusiv despre surse de documentare cu privire la tema discutata gasiti aici.
ASR a inceput cu preconditii pentru dezvoltare, precum absenta razboiului, accesul la piete, institutii functionale, aplicarea legilor, si inca vreo 2 care mi-au scapat (probabil mancarea era una din ele). Oricum, ma gandisem, ma regandisem mai exact, ca suntem destul de norocosi ca avem toate aceste preconditii in Romania, si ca de fapt, ele nu sunt garantate de nimeni. Adica, desi ni se pare adesea ca "e normal" sa avem toate drepturile si privilegiile pe care le avem, e doar o stare actuala si nu e neaparat batuta in cuie.
Buun. Si a mai facut ASR o comparatie interesanta, vorbind despre Norvegia. Respectiv, arata cum acum 25 de ani, pe vremea mamei lui, tara era la fel de dezvoltata ca, sa zicem, Romania de azi. Acum inca 25 de ani, era comparabila cu Peru. Acum inca 50 de ani, cu Burundi (sub aspectul mortalitatii infantile). Legat de tarile subdezvoltate, ne-a sfatuit sa ne gandim la ele ca la bunici. Ele se dezvolta, insa au cadrul putin diferit. Tot el a aratat de altfel, ca dupa '90, Romania a avut o scadere a cazurilor de mortalitate infantila mai mare decat a avut Norvegia vreodata. (peste 68% in 25 de ani).
Acum, nu stiu in ce masura stiti, dar Natiunile Unite au 8 obiective mari de dezvoltare la care se lucreaza acum (Millenium Development Goales) [fara ca asta sa insemne ca ONU nu se ocupa si cu altceva]. O sa le enumar mai jos, impreuna cu starea in care se pare ca se afla [raportat la evolutia necesara pentru a fi atinse in 2015]
1. Eradicarea foametei si saraciei extreme (stam bine la nivel mondial)
[desi, vorbind cu cativa amici dupa conferinta, am constatat ca s-ar putea ca unele tari - precum China, cel mai mare producator de orice in lume, si India sa fi contribuit cam mult la statusul bun al obiectivului, fara interventia ONU]
2. Educatie primara universala (stam relativ OK)
3. Nediscriminarea pe baza de sex (stam relativ OK)
4. Sanatate infantila (stam relativ OK)
5. Sanatate materna (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
6. Combaterea HIV/SIDA si a malariei (stam relativ OK)
7. Sustenabilitatea mediului (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
8. Parteneriatul global - inclusiv acces la piete, acorduri comerciale etc (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
Raportul United Nations Development Programme vis-a-vis de evolutia spre Millenium Development Goals pe 2009 il gasiti aici.
Iata ca sansele sunt sa nu ne chiar atingem obiectivele (vorbesc la persoana 1 plural pentru ca si Romania e implicata ca tara donatoare si si-a asumat obiectivele) pana in 2015 sunt cam mici, cu exceptia saraciei extreme si a foametei. Cu atat mai mult acestea sunt puse in pericol acum, in vreme de criza economica mondiala.
Bineinteles ca nu m-am putut abtine sa nu fac si cateva remarci filosofice, chiar si pentru mine. Mai exact, unul din vorbitori (ca au fost mai multi, ii gasiti pe situl evenimentului) spunea ca nu e suficient sa privim problemele din perspectiva unei singure discipline pentru a putea intelege fenomenele, si nici nu e suficient sa abordam interdisciplinar, ci mai mult decat interdisciplinar, intr-un mod.. anume :). N-am inteles acolo foarte bine. Ma gandeam insa ca de fapt, din perspectiva unei discipline, putem intelege foarte mult si profund o problema, dar nefiind conectati la viziunile si valorile/convingerile celorlalti, nu vom putea de fapt sa implementam rapid si eficient solutiile gasite - ma gandeam aici la Skinner, de exemplu [ca tot mi-a dat un coleg cartea lui, Beyond Dignity], si la cum ar relationa el cu problemele globale si oamenii care incearca sa le rezolve. Mai mult, va fi destul de greu sa ne transpunem in "pielea" celorlalti actori relevanti si implicati, intr-un mod cu adevarat empatic, si nu doar abstract/formal.
Si am mai observat ceva, si anume ca unii vorbitori (vreo 2) nu au scos microfonul din suportul in care fusese pus, desi se vedea ca si-ar fi dorit mobilitatea pe care ar fi castigat-o, si asta m-a amuzat putin (apropo de framing).
Aveti mai jos un filmuletz destul de asemanator cu prelegerea tinuta in Bucuresti.
Bun. Dincolo de toate informatiile si motivatia pentru a fi o parte din miscarea asta mondiala, ASR ne-a rugat sa scriem pe o hartie ce vrem sa facem pentru lumea asta si ce o sa facem in acest sens in urmatorul an. Apoi, ne-a rugat sa si spunem ce am scris (doritorii). Bineinteles ca nu m-am putut abtine :D, si impreuna cu un african venit la studii, m-am exprimat. Nu doar ca m-am exprimat, dar mi-am si definit mai bine purpose-ul. Mai exact, sa ajut oamenii sa fie fericiti si sa-si atinga scopul lor in viata. (Happiness and accomplishment of purpose). E foarte interesant, pentru ca stiam si inainte (si cred ca am si spus asta) ca vreau sa ajut oamenii sa devina fericiti si performativi (cu tot ce presupune asta), dar nu-mi venise formula cu purpose - destul de ciudat, avand in vedere ideile, oamenii si lumea in care ma invart. Asa (cine zice ca pe blog nu poti folosi elemente de oralitate a invatat prea multa - sau prea putina - romana >:P). Si legat de ce o sa fac in urmatorul an, am spus ca o sa sustin crearea unei viziuni de interconectare printre membrii ASPSE, precum si o perceptie crescuta a controlului fata de lumea de maine.
Si apropo de asta, se pare ca un scop in viata coreleaza pozitiv cu fericirea. Credeam ca am scris deja despre asta. Se pare ca nu, dar nu e nicio problema, aveti filmuletzul cu aceasta problema in urmatorul entry ;).
Cu entuziasm,
Mihai
P.S. Tu ce o sa faci pentru lumea in care traiesti?
sâmbătă, 5 decembrie 2009
Cand ma fac si eu ca mi-e greu...
Ma gandeam, sau tocmai ma gandeam cred ca e mai bine zis, ca de fapt am o viata foarte usoara. Ma plangeam eu in posturi mai vechi ca vai de mine ce greu e sa investesti in altii si sa ti se multumeasca uneori foarte tarziu, alteori deloc, alteori sa mai ai si de suferit. Si ma gandeam acum ca de fapt, sunt privilegiat ca pot sa investesc, ca pot sa aduc un beneficiu celorlalti fara recompense materiale. De ce sunt privilegiat? Pai pentru ca, daca pot fi voluntar (full-time) inseamna ca cineva ma intretine. Parintii mei imi dau suficienti bani incat sa n-am grija zilei de maine (nici pentru mine, nici pentru vreun frate mai mic sau 5 frati mai mici pe care i-as fi putut avea). Daca pot investi ca voluntar, inseamna ca am si resursele necesare - timp, vointa, motivatie, cadru in care sa ma exprim si sa aduc schimbari pe care mi le doresc in lume. Si aceste schimbari sunt poate unul din cele mai mari privilegii - am ocazia sa construiesc putin din lumea in care si eu voi trai maine. Wow!
Eh, si sunt multe alte privilegii de care ma bucur. Poate cea mai importanta e sanatatea. N-are sens sa le enumar acum.
Chiar si asa, cu toate privilegiile astea, uneori mi se pare si mie ca e greu. Si uneori, cand ma fac si eu ca mi-e greu, ascult piesa urmatoare:
Eh, si sunt multe alte privilegii de care ma bucur. Poate cea mai importanta e sanatatea. N-are sens sa le enumar acum.
Chiar si asa, cu toate privilegiile astea, uneori mi se pare si mie ca e greu. Si uneori, cand ma fac si eu ca mi-e greu, ascult piesa urmatoare:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
