Hai la inundatii!

In sfarsit, dupa o perioada destul de lunga, am din nou acces la internet (si putin timp). Pentru ca nu am mai scris de mult pe blog, o sa revin cu un articol scurt legat de inundatiile de la Galati.

Nu stiu cati dintre voi stiti, insa ANOSR a avut initiativa de a apela la studenti pentru a participa la construirea digului de la Galati. Zis si facut. Peste 50 de studenti din tara s-au strans la Galati pentru a da o mana de ajutor. Si din facultatea noastra au participat intr-o forma sau alta 8 studenti (zic intr-o forma sau alta pentru ca nu toti au fost acolo pe toata perioada sederii noastre). Am avut si de lucru (umplut si carat saci cu nisip, sapat cu harletul/tarnacopul/lopata), dar si de petrecut :). Mancarea la cantina Universitatii din Galati a fost si ea foarte buna, locurile la camin unde am dormit OK... Daca primele doua zile am avut parte de munca fizica, dupa aceea am stat mai mult pregatiti pentru eventualitatea in care o sa fim chemati la evacuari. Dat fiind ca nivelul Dunarii a scazut, n-a mai fost cazul.

Ce mi s-a parut interesant a fost si ca am reusit sa mobilizam localnici. Vazandu-ne, o parte din ei s-au pus pe treaba serioasa. Unul din ei s-a si luat de noi ca lucrand ii facem de rusine pe galateni (vazuse el la stiri cu o seara inainte ca voluntari din toata tara vin sa le salveze orasul si ei stau la bere, pentru multi din ei lucru deloc fals...). Eh.. nu in ultimul rand, a fost foarte tare si ca am avut parte si de ajutor si din, si din afara ASPSE.

Una peste alta, cred ca e foarte important sa fim solidari, in miscarea studenteasca, si atunci cand trebuie sa dam o mana de ajutor acolo unde este nevoie, nu doar atunci cand ne cerem drepturile, si sper ca pe viitor aceasta solidaritate sa fie din ce in ce mai puternica.

Fotografii puteti gasi aici

In speranta unei mobilizari cat mai mari atunci cand situatii critice (cat mai rare) o cer,
Mihai

Calendar

Iată că se face o lună și ceva de program plin de ASPSE și reprezentare, și se apropie cu pași mari (de fapt a cam ajuns) o lună care va fi plină de învățat pentru sesiunea care se apropie și pentru licență (și care va mai avea și o excursie la Congresul EFPSA în Olanda, unde o să țin un workshop la care mai am încă puuuțin de lucru :D). Mă bucură și că martie se va încheia oarecum grandios, să spun așa, și anume (sper eu) cu un impact al ANOSR, și dacă o să răspundă la invitație, al studenților FPSE asupra Legii Educației Naționale, care necesită îmbunătățiri importante până să poata fi considerată soluția pe care o tot căutam de mult timp. Rămâne de văzut în ce masură ministrul va accepta amendamentale noastre (țineți și voi pumnii :P)

Mă uitam peste calendar si imi revizuiam toate activitatile (notate in calendar) din ultima perioada. Ma gandesc acum si la toate articolele pe care vreau sa le scriu, dar dupa cum se vede si pe blog, nu imi prea aloc timpul sa o fac. Ar fi drăguț să aibe ziua cam 40 de ore, dar deocamdată ne mulțumim cu ce avem.

Aa.. și am uitat să menționez ca am fost ieri la alergat, și mâine cred că merg din nou. După o pauză de vreo 3 sătpămâni în care numai de alergat nu mi-a venit, sănătatea se strecoară din nou printre priorități. Dar în legătură cu asta voi scrie sigur un nou entry curând :).

Re/Zit
Mihai

Ce se mai intampla in Iran

Eh, înainte să încep cu vorbăria, iată linkurile cu cele trei newslettere de până acum ale Iran Progressive Youth

http://issuu.com/irannews/docs/newsletter_01
http://issuu.com/irannews/docs/newsletter_02
http://issuu.com/irannews/docs/newsletter_03

Alte locații unde studenții și-au manifestat solidaritatea (cum au fost comunicate de ESU):
Amsterdam (Holland)
Århus (Denmark)
Berlin (Germany)
Brussels (Belgium)
Copenhagen (Denmark)
Eindhoven (Holland)
Florence (Italy)
Frankfurt (Germany)
Gotenberg (Sweden)
Groningen (Holland)
Hannover (Germany)
London (England)
Milan (Italy)
Nurembeg (Germany)
Oslo (Norway)
Paris (France)
Rome (Italy)
Stockholm (Sweden)
The Hague (Holland)

Pe 11 februarie, studenții din mai multe țări europene (prin organizațiile care îi reprezintă) s-au solidarizat cu colegii din Iran și cu alți cetățeni ai căror drepturi sunt grav încălcate acolo. În România, în Timișoara, Cluj și București studenții au aprins lumânări la biserică pentru cei arestați și condamnați la moarte în mod abuziv. Cred că se înțelege că mesajul nu a fost unul religios, ci unul spiritual, de solidaritate.

Numărul de participanți a fost destul de mic (10 în București, 20-30 în Cluj și Timișoara). Printre „absenți” m-am numărat și eu, pentru că eram la un eveniment al ANOSR în care am discutat perspective de reformă și creștere ale federației (de altfel, sub egida European Students'Union, din care face parte ANOSR, a fost organizat și meetingul). Cu toate acestea, sunt mulțumit că a fost creată o agitație, atât printre membrii organizațiilor din ANOSR, cât și printre alți studenți și în presă (voi reveni cu detalii mai complete când o sa le am).

Mă duc la somn :). Ne auzim în curând ;)
Mihai

Cand ma fac si eu ca mi-e greu...

Ma gandeam, sau tocmai ma gandeam cred ca e mai bine zis, ca de fapt am o viata foarte usoara. Ma plangeam eu in posturi mai vechi ca vai de mine ce greu e sa investesti in altii si sa ti se multumeasca uneori foarte tarziu, alteori deloc, alteori sa mai ai si de suferit. Si ma gandeam acum ca de fapt, sunt privilegiat ca pot sa investesc, ca pot sa aduc un beneficiu celorlalti fara recompense materiale. De ce sunt privilegiat? Pai pentru ca, daca pot fi voluntar (full-time) inseamna ca cineva ma intretine. Parintii mei imi dau suficienti bani incat sa n-am grija zilei de maine (nici pentru mine, nici pentru vreun frate mai mic sau 5 frati mai mici pe care i-as fi putut avea). Daca pot investi ca voluntar, inseamna ca am si resursele necesare - timp, vointa, motivatie, cadru in care sa ma exprim si sa aduc schimbari pe care mi le doresc in lume. Si aceste schimbari sunt poate unul din cele mai mari privilegii - am ocazia sa construiesc putin din lumea in care si eu voi trai maine. Wow!

Eh, si sunt multe alte privilegii de care ma bucur. Poate cea mai importanta e sanatatea. N-are sens sa le enumar acum.

Chiar si asa, cu toate privilegiile astea, uneori mi se pare si mie ca e greu. Si uneori, cand ma fac si eu ca mi-e greu, ascult piesa urmatoare: