Richard St. John, despre succes, pe TED.
Personal, ce mai tare mi s-a părut partea cu „persistence: through failure and crap, which is:
Criticism
Rejection
Assholes
Pressure”
marți, 29 decembrie 2009
duminică, 27 decembrie 2009
Ain't no sunshine when she's gone
Ain't no sunshine when she's gone.
It's not warm when she's away.
Ain't no sunshine when she's gone
And she's always gone too long anytime she goes away.
Wonder this time where she's gone,
Wonder if she's gone to stay
Ain't no sunshine when she's gone
And this house just ain't no home anytime she goes away.
And I know, I know, I know, I know, I know,
I know, I know, I know, I know, I know, I know, I know,
I know, I know, I know, I know, I know, I know,
I know, I know, I know, I know, I know, I know, I know, I know
Hey, I ought to leave the young thing alone,
But ain't no sunshine when she's gone,
Ain't no sunshine when she's gone, only darkness everyday.
Ain't no sunshine when she's gone,
And this house just ain't no home anytime she goes away.
Anytime she goes away.
Anytime she goes away.
Anytime she goes away.
Anytime she goes away.
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Just the two of us...
I see the crystal raindrops fall
And see the beauty of it all
Is when the sun comes shining through
To make those rainbows in my mind
When I think of you some time
And I want to spend some time with you
Just the two of us
We can make it if we try
Just the two of us
Just the two of us
Building castles in the sky
Just the two of us
You and I
We look for love, no time for tears
Wasted water's all that is
And it don't make no flowers grow
Good things might come to those who wait
Not to those who wait too late
We got to go for all we know
Just the two of us
We can make it if we try
Just the two of us
Just the two of us
Building castles in the sky
Just the two of us
You and I
I hear the crystal raindrops fall
On the window down the hall
And it becomes the morning dew
Darling, when the morning comes
And I see the morning sun
I want to be the one with you
Just the two of us
We can make it if we try
Just the two of us
Just the two of us
Building big castles way on high
Just the two of us
You and I
duminică, 20 decembrie 2009
Era să uit...
Am tot văzut nemulțumiți și nemulțumite care nu cred în valoarea niciunui curs de acțiune, și care bagă de vină oricât te-ai strădui, ca și cum ai face mai mult rău dacât bine. Bineînțeles, sunt de acord cu ei/ele. Ce rost are să faci ceva, când oricum nu știi de fapt care o să fie rezultatul? Nu fă nimic!
//Go Go Happy Fish TV :)
//Go Go Happy Fish TV :)
'89
Prins de ale mele am ratat (în ceea ce privește scrisul despre) un subiect de o importanță maximă pentru societatea noastră, revoluția din '89. Nu vreau să vorbesc de dragul de a mai fi un blog cu povești pe această temă. Vă invit, cu voia voastră, să cântați alături de Timișoara.
Probabil că știți deja, însă vă mai spun și eu, că puteți intre pe eroiinumor.ro pentru mai multe materiale legate de revoluție.
Probabil că știți deja, însă vă mai spun și eu, că puteți intre pe eroiinumor.ro pentru mai multe materiale legate de revoluție.
@ Home 2.0
Stăteam aseară și mă gândeam oare de ce nu eram în cea mai bună formă, psihologic vorbind, și am făcut câteva asocieri interesante.
Pe CPI, scala Independence in Achievement (pe care sunt mai independent decât 97.5% din populație) și scala de masculinitate (pe care sunt mai feminin decât 80% din bărbați, if I am not wrong) dau rezultate interesante. Pe de o parte, îmi setez obiective înalte, proprii, adesea fără legătură cu obiectivele celor din jur, pe de altă parte, nu le urmăresc foarte agresiv. Sau, mai bine zis, când le urmăresc agresiv îmi consumă multă energie. Buun. La asta se adaugă locus of control, care la mine e foarte foarte intern, adică mă consider responsabil și pentru lucruri care țin, de fapt, într-o foarte mare măsură de alții sau alte lucruri. Prin urmare, când lucrurile nu merg cum ar fi bine să meargă, mă simt responsabil, în orice sistem în care am un rol și obiective. Nu doar că mă consider responsabil, dar mă și interesează fiecare nebunie care apare în aceste sisteme. OK!
În plus, flexibilitatea și insightfulness-ul meu sunt și ele la cote foarte mari. Asta înseamnă că pe lângă responsabilitatea asumată în modul descris mai sus, am curajul, sau poate chiar obieceiul, de a contesta modul în care fac anumite lucruri, modul în care se fac anumite lucruri de alții, dar și valorile și principiile care stau la baza acțiunilor. De aici rezultă că îmi e destul de greu să mențin un drum constant foarte mult timp. De altfel, tipul Gamma de personalitate e prin definiție mai instabil. Și toate astea în contextul în care unele lucruri (facultate, voluntariat) sunt relativ constante și independent de conflictele mele interioare, trebuiesc duse cu bine mai departe :).
Toate astea (și altele) au dus în primul rând la un open-mindedness foarte mare, dar și la o capacitate de învățare foarte mare. Poate că mă laud, dar adevărul e că nefiind setat pe anumite concepții, fiind flexibil, responsabilizându-mă foarte mult și căutând cele mai bune soluții pentru anumite probleme în locuri diverse, am ajuns să mă dezvolt foarte mult. Dar, tot astea (și altele..) duc din când în când la terminarea bateriilor, și la câte o perioadă mai depresivă, sau la câte o criză existențială în care destructurez convingerile create până atunci pentru a integra noi descoperiri științifice (de obicei), sau vechi descoperiri pe care abia le descopăr eu :). După care începe din nou nebunia și activitatea :).
Go go CPI :))
Pe CPI, scala Independence in Achievement (pe care sunt mai independent decât 97.5% din populație) și scala de masculinitate (pe care sunt mai feminin decât 80% din bărbați, if I am not wrong) dau rezultate interesante. Pe de o parte, îmi setez obiective înalte, proprii, adesea fără legătură cu obiectivele celor din jur, pe de altă parte, nu le urmăresc foarte agresiv. Sau, mai bine zis, când le urmăresc agresiv îmi consumă multă energie. Buun. La asta se adaugă locus of control, care la mine e foarte foarte intern, adică mă consider responsabil și pentru lucruri care țin, de fapt, într-o foarte mare măsură de alții sau alte lucruri. Prin urmare, când lucrurile nu merg cum ar fi bine să meargă, mă simt responsabil, în orice sistem în care am un rol și obiective. Nu doar că mă consider responsabil, dar mă și interesează fiecare nebunie care apare în aceste sisteme. OK!
În plus, flexibilitatea și insightfulness-ul meu sunt și ele la cote foarte mari. Asta înseamnă că pe lângă responsabilitatea asumată în modul descris mai sus, am curajul, sau poate chiar obieceiul, de a contesta modul în care fac anumite lucruri, modul în care se fac anumite lucruri de alții, dar și valorile și principiile care stau la baza acțiunilor. De aici rezultă că îmi e destul de greu să mențin un drum constant foarte mult timp. De altfel, tipul Gamma de personalitate e prin definiție mai instabil. Și toate astea în contextul în care unele lucruri (facultate, voluntariat) sunt relativ constante și independent de conflictele mele interioare, trebuiesc duse cu bine mai departe :).
Toate astea (și altele) au dus în primul rând la un open-mindedness foarte mare, dar și la o capacitate de învățare foarte mare. Poate că mă laud, dar adevărul e că nefiind setat pe anumite concepții, fiind flexibil, responsabilizându-mă foarte mult și căutând cele mai bune soluții pentru anumite probleme în locuri diverse, am ajuns să mă dezvolt foarte mult. Dar, tot astea (și altele..) duc din când în când la terminarea bateriilor, și la câte o perioadă mai depresivă, sau la câte o criză existențială în care destructurez convingerile create până atunci pentru a integra noi descoperiri științifice (de obicei), sau vechi descoperiri pe care abia le descopăr eu :). După care începe din nou nebunia și activitatea :).
Go go CPI :))
sâmbătă, 19 decembrie 2009
@ Home
Sunt acasă. Constat, fără uimire, că sunt cam depresiv și anxios...
Cred că mă enervează perioada sărbătorilor. Nu le asociez nici cu cadouri, nici cu pomi de crăciun, nici cu zăpadă, nici cu familie, nu mai zic de nașterea Domnului, ci cu bătut covoare și șters praful și certuri cu frate-mio din trecut. Mă mai enervează faptul că deși plănuisem (din nou) multe pentru această vacanță, sunt tot felul de lucruri care se pun pe „ordinea de zi” și care n-au nicio legătură cu ordinea mea de vacanță. Bine.. aș zice că nu se pun singure, dar în spiritul Skinnerian, îmi dau seama că se cam pun. Singure și cu ajutorul istoriei mele de viață. În fine.. mă mai enervează și că am din ce în ce mai puțin în comun cu „meleagurile natale” și cu oamenii de pe-aici.
Cred că sărbătorile sunt bune, ca și concept, dacă stau să mă gândesc mai bine. După toate nebuniile și stresul dintre ele, câteva zile ar trebui să ne pese doar de familie, de prieteni, de cântece și de Dumnezeu. Poate că pe viitor ar trebui să țin post înainte, și să nu-mi mai fac nicio ordine de vacanță, și să trăiesc experiența asta așa cum a fost ea gândită (că tot mă lăudam într-un articol anterior că așa am hotărât să fac)...
Cred că mă enervează perioada sărbătorilor. Nu le asociez nici cu cadouri, nici cu pomi de crăciun, nici cu zăpadă, nici cu familie, nu mai zic de nașterea Domnului, ci cu bătut covoare și șters praful și certuri cu frate-mio din trecut. Mă mai enervează faptul că deși plănuisem (din nou) multe pentru această vacanță, sunt tot felul de lucruri care se pun pe „ordinea de zi” și care n-au nicio legătură cu ordinea mea de vacanță. Bine.. aș zice că nu se pun singure, dar în spiritul Skinnerian, îmi dau seama că se cam pun. Singure și cu ajutorul istoriei mele de viață. În fine.. mă mai enervează și că am din ce în ce mai puțin în comun cu „meleagurile natale” și cu oamenii de pe-aici.
Cred că sărbătorile sunt bune, ca și concept, dacă stau să mă gândesc mai bine. După toate nebuniile și stresul dintre ele, câteva zile ar trebui să ne pese doar de familie, de prieteni, de cântece și de Dumnezeu. Poate că pe viitor ar trebui să țin post înainte, și să nu-mi mai fac nicio ordine de vacanță, și să trăiesc experiența asta așa cum a fost ea gândită (că tot mă lăudam într-un articol anterior că așa am hotărât să fac)...
vineri, 18 decembrie 2009
Merită testat :)
Cum se face pop-corn cu telefonul mobil, sau de ce nu e bine să-ți iei oferte cu prea multe minute incluse...
luni, 14 decembrie 2009
Noi si evolutia
Fie că te referi la revoluția din '89 sau la mult mai recenta revoluție din Iran, sau poate chiar la protestele mai recente din Austria, studenții au fost totdeauna principalii promotori ai reformelor importante. De ce noi, studenții? Pentru că, pe de o parte, suntem suficient de maturi încât să vedem bune și rele în jur, suntem suficient de naivi să credem că împreună putem reuși să schimbăm ceva, și avem o viață de pierdut dacă le permitem altora să decidă prost pentru noi. Fie că e vorba de nivelul internațional, național sau universitar, suntem datori să avem grijă de viitorul nostru (și nu mă refer la meetinguri de susținere politică de genul celor organizate recent de unii în România).
Citește și tu Ghidul Bologna pentru studenți, și asigură-te că reprezentanții tăi își fac treaba pe bune! Ai drepturi și merită să le cunoști.
Completare :D. ANOSR a relansat situl bologna. Informații detaliate despre procesul bologna gasiti aici..
Citește și tu Ghidul Bologna pentru studenți, și asigură-te că reprezentanții tăi își fac treaba pe bune! Ai drepturi și merită să le cunoști.
Completare :D. ANOSR a relansat situl bologna. Informații detaliate despre procesul bologna gasiti aici..
duminică, 13 decembrie 2009
IT-ish stuff
Din când în când mai dau de câte o aplicație/site/resursă online care cred că merită anunțată. De data aceasta, este rândul Google Goggles. Despre ce e vorba, în clipul de mai jos:
(Oare cum va arăta searchul peste 10 ani?)
(Oare cum va arăta searchul peste 10 ani?)
Let go and live...
De mult am tot încercat să iau o decizie în legătură cu modul în care ar trebui să reacționăm la experiențele pe care ni le pregătesc alții. Într-un final, am hotărât (pentru mine) ca dacă intru într-o experiență, să încerc să „let go” și să trăiesc ceea ce mi-a fost pregătit, așa cum mi-a fost pregătit. Ce înseamnă asta? Înseamnă că las evaluarea pentru după experiență, altfel voi altera, într-o formă sau alta, experiența pe care o trăiesc. Și asta aplic mai ales la experiențe care se leagă de artă sau care se leagă de trăiri emoționale (dezvoltare personală, fie ea în cadru terapeutic sau extra-terapeutic).
Oh well... ascultam recent pe deezer un radio, și a început, la un moment dat, să cânte black eyed peas - meet me halfway. Nu știu exact de ce, dar mi-a plăcut foarte mult. Am căutat-o pe Youtube, însă acolo varianta care se și auzea bine nu putea fi integrată într-un articol pe blog (avea opțiunea embed video dezactivată), așa că am căutat-o și pe Daily Motion, și iată! :)
Oh well... ascultam recent pe deezer un radio, și a început, la un moment dat, să cânte black eyed peas - meet me halfway. Nu știu exact de ce, dar mi-a plăcut foarte mult. Am căutat-o pe Youtube, însă acolo varianta care se și auzea bine nu putea fi integrată într-un articol pe blog (avea opțiunea embed video dezactivată), așa că am căutat-o și pe Daily Motion, și iată! :)
sâmbătă, 12 decembrie 2009
Herta Muller - Discursul rostit la decernarea premiului nobel pentru literatură
Hey!
Tocmai am citit discursul Hertei Muller, care face, într-un mod demn de statutul său de laureat al premiului Nobel pentru literatură, referire la perioada comunistă și la dictaturi în general.
Dacă ești curios/curioasă, găsești discursul aici. Comentariile mele sunt de prisos. Pot însă să-ți mai spun că după ce o să dorm, o să-l recitesc și eu :).
Duminică plăcută!
Tocmai am citit discursul Hertei Muller, care face, într-un mod demn de statutul său de laureat al premiului Nobel pentru literatură, referire la perioada comunistă și la dictaturi în general.
Dacă ești curios/curioasă, găsești discursul aici. Comentariile mele sunt de prisos. Pot însă să-ți mai spun că după ce o să dorm, o să-l recitesc și eu :).
Duminică plăcută!
Radio/line
Scriu de data aceasta pentru a face reclamă unui site de muzică.
www.deezer.com - pe numele lui.
Si pun mai jos si unul (din multele) radiouri si playlisturi pe care le gasiti acolo. Vă las să descoperiți voi restul (dacă vă interesează).
Dancing,
Queen
?
www.deezer.com - pe numele lui.
Si pun mai jos si unul (din multele) radiouri si playlisturi pe care le gasiti acolo. Vă las să descoperiți voi restul (dacă vă interesează).
Discover the Radio Hits
Dancing,
Queen
?
joi, 10 decembrie 2009
Vaccin anti AH1N1 (adica anti gripa porcina) gratis pentru studentii UB
Salutare!
Dacă ești student(ă) UB, poți să te vaccinezi pentru a preveni contactarea gripei porcine.
Detalii aici (pe situl UB).
BTW: e puțin probabil să mori dacă faci gripă porcină - la 20, 22, 25 de ani. Riscul e că s-ar putea să dai mai departe unui bătrân din autobuz în drum spre casă, sau nepoatei tale de 4 ani, înainte să ai simptome, și la ei e mai probabil să nu mai scape.
Multa sănătate!
Mihai
P.S. Am auzit că mai multe persoane (nu studenți, alte categorii) au răcit foarte tare după ce au făcut vaccinul, ceea ce mi se pare cam suspect. Interesați-vă și voi, consultați medicul de familie, și după aceea decideți dacă vă vaccinați sau nu.
Dacă ești student(ă) UB, poți să te vaccinezi pentru a preveni contactarea gripei porcine.
Detalii aici (pe situl UB).
BTW: e puțin probabil să mori dacă faci gripă porcină - la 20, 22, 25 de ani. Riscul e că s-ar putea să dai mai departe unui bătrân din autobuz în drum spre casă, sau nepoatei tale de 4 ani, înainte să ai simptome, și la ei e mai probabil să nu mai scape.
Multa sănătate!
Mihai
P.S. Am auzit că mai multe persoane (nu studenți, alte categorii) au răcit foarte tare după ce au făcut vaccinul, ceea ce mi se pare cam suspect. Interesați-vă și voi, consultați medicul de familie, și după aceea decideți dacă vă vaccinați sau nu.
Accesul studentilor in spatiile FSPE.. restrictionat?!? - not anymore
Scriam într-un post anterior că accesul studenților în spațiile FPSE fusese restricționat (chiar și în timpul zilei, în perioadele în care nu se făceau cursuri, se încuiau sălile). Scriam, în același post, că foaie verde de batistă, așa ceva nu se există (adică nu e regulamentar). Eh, iată că, după câteva zile de vorbit în stânga și în dreapta, problem solved, sălile vor rămâne deschise în timpul zilei, așa cum e normal și frumos, și cum, de altfel, mă și așteptam să se întâmple... Hurreeeeyyy!!! :) Nu de alta, dar spre deosebire de ceea ce aud că se întâmplă în alte universități (gen poli și ase), la noi se poate vorbi cu cadrele didactice din conducere, cu dl. administrator și cu secretariatul (mă rog, la partea cu secretariatul vorbesc mai ales în nume propriu, știu că unii din voi nu vă înțelegeți la fel de bine..) și se pot rezolva problemele prin dialog.
Acum, trecem la o altă fațetă a problemei. Vă rog (dacă sunteți în cauză) să nu mai încercați să faceți sex în facultate. Nu de altceva, dar s-ar putea să fiți foarte mediatizați dacă sunteți prinși >:)... și nu în sensul bun. Plus că, în ceea ce mă privește, voi vota, și poate chiar propune, fericit, exmatricularea voastră. Dacă nu sunteți în cauză, într-adevăr, ați ghicit: unele persoane au rămas noaptea în facultate „să se uite la film” sau „să stea singuri, după perdea (jenant) cu lumina stinsă, într-o sală de seminar”. Măcar de-ar fi avut puțin curaj, mai ziceam și eu. Dar după perdea?!?!! Cu lumina stinsă?!?! Come on, you gotta be more fun than that! Ca de, dacă e să te prindă, tot te prinde, măcar să zici că ai avut curaj până la capăt :))). Mă rog, au stat și au fost găsiți (nu făceau nimic foarte.. avansat la momentul respectiv) și rugați să plece, după care s-au încuiat sălile noaptea și restul poveștii îl știți și voi. Nu știu mai multe detalii.
Weekend minuat! (fără sex în facultate)
Mihai
miercuri, 9 decembrie 2009
Gogule, probleme bă?
„Gogule, probleme bă?”, sau „Huston, we have a problem”, ar putea amândouă fi mascotele unei descoperiri pe care am facut-o azi la cursul prof. dr. Ovidiu Pânișoară. De ce?
Păi e simplu. La un moment dat, în curs, profu' (scuzați-mi prescurtarea, dacă sunteți printre cei 2% din cititori - care nu o folosesc) ne-a întrebat dacă știm vreunul, clar și sigur, ce vrem să facem în viață, ca profesie. Eu am ridicat frumos și hotărât mânuța sus, am spus că vreau să fac dezvoltare personală, ceva între psihoterapie, coaching și training. Acum, el s-a amuzat, a zis că știu cam încotro vreau să merg, dar că nu știu de fapt ce vreau să fac. Inițial n-am fost de acord cu el (destul de mult timp), și am încercat să-i argumentez că eu de fapt știu. Mda.. oarecum știu. Adică - vreau să ajut oamenii să devină fericiți și să-și găsească, urmărească și atingă scopul în viață. Cum? Asta întreba el de fapt. Păi, încă nu știu cum.
Într-adevăr, scopul pentru care ar trebui să știm (în viziunea sa) era pentru a începe deja să mergem încolo, înainte să depindem financiar de munca pe care o facem. Ideea e că fac deja (curricular și extracurricular) asta, atât prin ceea ce studiez, cât și prin experiențele prin care trec. Fără a merge către psihoterapie foarte hotărât, de exemplu, caut să văd cum ajung oamenii să fie inspirați, motivați, să se accepte pe sine, să aibă succes, cum se conduce bine, cum se leagă diverse aspecte ale vieții, grupurilor și societății, etc. Fac asta prin experiența în ASPSE, prin traingurile la care particip, prin conversațiile pe care le port, prin ceea ce citesc, scriu, etc. etc. Bun. Ce înseamnă asta? Înseamnă că îmi caut cel mai bun drum pentru a realiza, prin o serie de tipuri de activități, scopul. That's good enough for me, for now :)
Buttom line: Știu ce vreau să fac, nu știu încă prea bine cum, deși am niște idei :). Adevărul în povestea „știu sau nu ce vreau să fac când voi fi mare” e unde e el de obicei.
Ar fi drăguț să se termine totul aici. A urmat însă o altă întrebare. Gândindu-mă de fapt ce înseamnă ce am zis/gândit, mi-am dat seama că ceea ce vreau să dezvolt în oameni e de fapt un fel de stil de viață (fericit, având un scop și urmărindu-l), și că s-ar putea ca de fapt nu coaching, terapie sau training să fie răspunsul intențiilor mele, ci leadership în respectiva direcție, fie el (și) prin acest tip de activități. Nu de alta, dar mi-am dat seama că și proiecte care conduc în direcțiile respective îmi surâd, și că nu e neapărat să fiu „trainer” ca să îmi ating scopul. Și asta mă face să mă gândesc puțin mai mult la cum se traduce life purpose-ul meu în practică. Esența nu se schimbă, mijloacele și direcțiile de manifestare, s-ar putea...
Cu întrebări,
întrebătoare
Păi e simplu. La un moment dat, în curs, profu' (scuzați-mi prescurtarea, dacă sunteți printre cei 2% din cititori - care nu o folosesc) ne-a întrebat dacă știm vreunul, clar și sigur, ce vrem să facem în viață, ca profesie. Eu am ridicat frumos și hotărât mânuța sus, am spus că vreau să fac dezvoltare personală, ceva între psihoterapie, coaching și training. Acum, el s-a amuzat, a zis că știu cam încotro vreau să merg, dar că nu știu de fapt ce vreau să fac. Inițial n-am fost de acord cu el (destul de mult timp), și am încercat să-i argumentez că eu de fapt știu. Mda.. oarecum știu. Adică - vreau să ajut oamenii să devină fericiți și să-și găsească, urmărească și atingă scopul în viață. Cum? Asta întreba el de fapt. Păi, încă nu știu cum.
Într-adevăr, scopul pentru care ar trebui să știm (în viziunea sa) era pentru a începe deja să mergem încolo, înainte să depindem financiar de munca pe care o facem. Ideea e că fac deja (curricular și extracurricular) asta, atât prin ceea ce studiez, cât și prin experiențele prin care trec. Fără a merge către psihoterapie foarte hotărât, de exemplu, caut să văd cum ajung oamenii să fie inspirați, motivați, să se accepte pe sine, să aibă succes, cum se conduce bine, cum se leagă diverse aspecte ale vieții, grupurilor și societății, etc. Fac asta prin experiența în ASPSE, prin traingurile la care particip, prin conversațiile pe care le port, prin ceea ce citesc, scriu, etc. etc. Bun. Ce înseamnă asta? Înseamnă că îmi caut cel mai bun drum pentru a realiza, prin o serie de tipuri de activități, scopul. That's good enough for me, for now :)
Buttom line: Știu ce vreau să fac, nu știu încă prea bine cum, deși am niște idei :). Adevărul în povestea „știu sau nu ce vreau să fac când voi fi mare” e unde e el de obicei.
Ar fi drăguț să se termine totul aici. A urmat însă o altă întrebare. Gândindu-mă de fapt ce înseamnă ce am zis/gândit, mi-am dat seama că ceea ce vreau să dezvolt în oameni e de fapt un fel de stil de viață (fericit, având un scop și urmărindu-l), și că s-ar putea ca de fapt nu coaching, terapie sau training să fie răspunsul intențiilor mele, ci leadership în respectiva direcție, fie el (și) prin acest tip de activități. Nu de alta, dar mi-am dat seama că și proiecte care conduc în direcțiile respective îmi surâd, și că nu e neapărat să fiu „trainer” ca să îmi ating scopul. Și asta mă face să mă gândesc puțin mai mult la cum se traduce life purpose-ul meu în practică. Esența nu se schimbă, mijloacele și direcțiile de manifestare, s-ar putea...
Cu întrebări,
întrebătoare
marți, 8 decembrie 2009
Fericiiiiiree!!!!
Ce alt titlu sa-i dau poate celei mai legate de "fericire" intrari pe blog de pana acum? Hmm. Niciun alt titlu - ca de, e blogul meu :P.
Spuneam mai devreme ca o sa pun o prezentare legata de faptul ca fericirea coreleaza foarte puternic cu a avea un scop in viata. Mai jos aveti indeplinirea promisiunii, respectiv un TED Talk al lui Martin Seligman legat de psihologia pozitiva.
Si ca sa nu las lucrurile in aer, va voi vorbi putin si despre scopul meu in viata. Mai exact, sa devin un agent de dezvoltare personala si profesionala de cele mai inalte standarde, capabil sa asist oamenii in a deveni fericiti si in a-si descoperi, urma si atinge scopul in viata. Cum? Prin terapie, coaching, mentoring, educatie si alte proiecte, care urmeaza sa fie gandite (sau aplicate). Nu a fost foarte usor sa decid sa merg in aceasta directie, la fel cum nu a fost usor sa delimitez "ce vreau sa fac?" de "cum vreau sa fac?". Cu alte cuvinte, "terapie" nu este un scop in sine, ci este un mijloc prin care aduci o anumita contributie. Contributia poate fi cunoastere, dezvoltare personala, fericire, implinire, etc. Nu zic ca demersul "trebuie" sa fie dinspre ce spre cum sau invers. De fapt, cred ca ele se impletesc la un moment dat, dar niciuna nu poate fi lasata pe dinafara. Cu ce vrei sa contribui (astfel incat sa raspunzi unei nevoi a celorlalti)? Cum vrei sa contribui (astfel incat sa-ti faca placere, sa o faci bine si sa fie in acord cu valorile/convingerile tale)?
Well.. si acest life purpose mi l-am terminat de definit in cadrul FIT, un training international pe leadership, training si facilitare. Apropo, daca ai experienta, mai ales nationala si internationala in acest tip de activitati, iti recomand sa fii pe faza si sa te inscrii. Siteul organizatiei care tine trainingurile este acesta, iar situl FIT09 (la care am participat), este acesta. Siturile nu zic insa nici pe departe cat de tareee e trainingul :D. Ideea e ca de atunci incoace, cam tot ceea ce fac si am facut merge in directia respectiva, vad valoarea si ma simt motivat sa merg mai departe :), plus ca am si invatat sa folosesc cateva instrumente care s-au dovedit si se dovedesc in continuare foarte utile.
Destula fericire pentru o zi :).
Sa ai o zi plina de inspiratie!
Me
Spuneam mai devreme ca o sa pun o prezentare legata de faptul ca fericirea coreleaza foarte puternic cu a avea un scop in viata. Mai jos aveti indeplinirea promisiunii, respectiv un TED Talk al lui Martin Seligman legat de psihologia pozitiva.
Si ca sa nu las lucrurile in aer, va voi vorbi putin si despre scopul meu in viata. Mai exact, sa devin un agent de dezvoltare personala si profesionala de cele mai inalte standarde, capabil sa asist oamenii in a deveni fericiti si in a-si descoperi, urma si atinge scopul in viata. Cum? Prin terapie, coaching, mentoring, educatie si alte proiecte, care urmeaza sa fie gandite (sau aplicate). Nu a fost foarte usor sa decid sa merg in aceasta directie, la fel cum nu a fost usor sa delimitez "ce vreau sa fac?" de "cum vreau sa fac?". Cu alte cuvinte, "terapie" nu este un scop in sine, ci este un mijloc prin care aduci o anumita contributie. Contributia poate fi cunoastere, dezvoltare personala, fericire, implinire, etc. Nu zic ca demersul "trebuie" sa fie dinspre ce spre cum sau invers. De fapt, cred ca ele se impletesc la un moment dat, dar niciuna nu poate fi lasata pe dinafara. Cu ce vrei sa contribui (astfel incat sa raspunzi unei nevoi a celorlalti)? Cum vrei sa contribui (astfel incat sa-ti faca placere, sa o faci bine si sa fie in acord cu valorile/convingerile tale)?
Well.. si acest life purpose mi l-am terminat de definit in cadrul FIT, un training international pe leadership, training si facilitare. Apropo, daca ai experienta, mai ales nationala si internationala in acest tip de activitati, iti recomand sa fii pe faza si sa te inscrii. Siteul organizatiei care tine trainingurile este acesta, iar situl FIT09 (la care am participat), este acesta. Siturile nu zic insa nici pe departe cat de tareee e trainingul :D. Ideea e ca de atunci incoace, cam tot ceea ce fac si am facut merge in directia respectiva, vad valoarea si ma simt motivat sa merg mai departe :), plus ca am si invatat sa folosesc cateva instrumente care s-au dovedit si se dovedesc in continuare foarte utile.
Destula fericire pentru o zi :).
Sa ai o zi plina de inspiratie!
Me
Despre demnitate in dezvoltare internationala cu ASR Printul Mostenitor al Norvegiei, la Universitatea din Bucuresti
Ieri a avut loc un eveniment interesant pentru interesatii de politica internationala. Mai exact, ASR (Alteta Sa Regala) printul mostenitor Haakon al Norvegiei (United Nations Development Programme Goodwill Ambasador) a tinut o prelegere pe tema demnitatii in dezvoltare internationala, referindu-se cu precadere la contributiile tarilor dezvoltate in atingerea MDG (Millenium Development Goals) in tari mai putin dezvoltate (ca tari donatoare), dar si in efortul de a implementa local acele obiective. Evenimentul a fost organizat de Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Stiinte Politice. Eu am participat ca presedinte ASPSE.
Detalii despre eveniment, inclusiv despre surse de documentare cu privire la tema discutata gasiti aici.
ASR a inceput cu preconditii pentru dezvoltare, precum absenta razboiului, accesul la piete, institutii functionale, aplicarea legilor, si inca vreo 2 care mi-au scapat (probabil mancarea era una din ele). Oricum, ma gandisem, ma regandisem mai exact, ca suntem destul de norocosi ca avem toate aceste preconditii in Romania, si ca de fapt, ele nu sunt garantate de nimeni. Adica, desi ni se pare adesea ca "e normal" sa avem toate drepturile si privilegiile pe care le avem, e doar o stare actuala si nu e neaparat batuta in cuie.
Buun. Si a mai facut ASR o comparatie interesanta, vorbind despre Norvegia. Respectiv, arata cum acum 25 de ani, pe vremea mamei lui, tara era la fel de dezvoltata ca, sa zicem, Romania de azi. Acum inca 25 de ani, era comparabila cu Peru. Acum inca 50 de ani, cu Burundi (sub aspectul mortalitatii infantile). Legat de tarile subdezvoltate, ne-a sfatuit sa ne gandim la ele ca la bunici. Ele se dezvolta, insa au cadrul putin diferit. Tot el a aratat de altfel, ca dupa '90, Romania a avut o scadere a cazurilor de mortalitate infantila mai mare decat a avut Norvegia vreodata. (peste 68% in 25 de ani).
Acum, nu stiu in ce masura stiti, dar Natiunile Unite au 8 obiective mari de dezvoltare la care se lucreaza acum (Millenium Development Goales) [fara ca asta sa insemne ca ONU nu se ocupa si cu altceva]. O sa le enumar mai jos, impreuna cu starea in care se pare ca se afla [raportat la evolutia necesara pentru a fi atinse in 2015]
1. Eradicarea foametei si saraciei extreme (stam bine la nivel mondial)
[desi, vorbind cu cativa amici dupa conferinta, am constatat ca s-ar putea ca unele tari - precum China, cel mai mare producator de orice in lume, si India sa fi contribuit cam mult la statusul bun al obiectivului, fara interventia ONU]
2. Educatie primara universala (stam relativ OK)
3. Nediscriminarea pe baza de sex (stam relativ OK)
4. Sanatate infantila (stam relativ OK)
5. Sanatate materna (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
6. Combaterea HIV/SIDA si a malariei (stam relativ OK)
7. Sustenabilitatea mediului (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
8. Parteneriatul global - inclusiv acces la piete, acorduri comerciale etc (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
Raportul United Nations Development Programme vis-a-vis de evolutia spre Millenium Development Goals pe 2009 il gasiti aici.
Iata ca sansele sunt sa nu ne chiar atingem obiectivele (vorbesc la persoana 1 plural pentru ca si Romania e implicata ca tara donatoare si si-a asumat obiectivele) pana in 2015 sunt cam mici, cu exceptia saraciei extreme si a foametei. Cu atat mai mult acestea sunt puse in pericol acum, in vreme de criza economica mondiala.
Bineinteles ca nu m-am putut abtine sa nu fac si cateva remarci filosofice, chiar si pentru mine. Mai exact, unul din vorbitori (ca au fost mai multi, ii gasiti pe situl evenimentului) spunea ca nu e suficient sa privim problemele din perspectiva unei singure discipline pentru a putea intelege fenomenele, si nici nu e suficient sa abordam interdisciplinar, ci mai mult decat interdisciplinar, intr-un mod.. anume :). N-am inteles acolo foarte bine. Ma gandeam insa ca de fapt, din perspectiva unei discipline, putem intelege foarte mult si profund o problema, dar nefiind conectati la viziunile si valorile/convingerile celorlalti, nu vom putea de fapt sa implementam rapid si eficient solutiile gasite - ma gandeam aici la Skinner, de exemplu [ca tot mi-a dat un coleg cartea lui, Beyond Dignity], si la cum ar relationa el cu problemele globale si oamenii care incearca sa le rezolve. Mai mult, va fi destul de greu sa ne transpunem in "pielea" celorlalti actori relevanti si implicati, intr-un mod cu adevarat empatic, si nu doar abstract/formal.
Si am mai observat ceva, si anume ca unii vorbitori (vreo 2) nu au scos microfonul din suportul in care fusese pus, desi se vedea ca si-ar fi dorit mobilitatea pe care ar fi castigat-o, si asta m-a amuzat putin (apropo de framing).
Aveti mai jos un filmuletz destul de asemanator cu prelegerea tinuta in Bucuresti.
Bun. Dincolo de toate informatiile si motivatia pentru a fi o parte din miscarea asta mondiala, ASR ne-a rugat sa scriem pe o hartie ce vrem sa facem pentru lumea asta si ce o sa facem in acest sens in urmatorul an. Apoi, ne-a rugat sa si spunem ce am scris (doritorii). Bineinteles ca nu m-am putut abtine :D, si impreuna cu un african venit la studii, m-am exprimat. Nu doar ca m-am exprimat, dar mi-am si definit mai bine purpose-ul. Mai exact, sa ajut oamenii sa fie fericiti si sa-si atinga scopul lor in viata. (Happiness and accomplishment of purpose). E foarte interesant, pentru ca stiam si inainte (si cred ca am si spus asta) ca vreau sa ajut oamenii sa devina fericiti si performativi (cu tot ce presupune asta), dar nu-mi venise formula cu purpose - destul de ciudat, avand in vedere ideile, oamenii si lumea in care ma invart. Asa (cine zice ca pe blog nu poti folosi elemente de oralitate a invatat prea multa - sau prea putina - romana >:P). Si legat de ce o sa fac in urmatorul an, am spus ca o sa sustin crearea unei viziuni de interconectare printre membrii ASPSE, precum si o perceptie crescuta a controlului fata de lumea de maine.
Si apropo de asta, se pare ca un scop in viata coreleaza pozitiv cu fericirea. Credeam ca am scris deja despre asta. Se pare ca nu, dar nu e nicio problema, aveti filmuletzul cu aceasta problema in urmatorul entry ;).
Cu entuziasm,
Mihai
P.S. Tu ce o sa faci pentru lumea in care traiesti?
Detalii despre eveniment, inclusiv despre surse de documentare cu privire la tema discutata gasiti aici.
ASR a inceput cu preconditii pentru dezvoltare, precum absenta razboiului, accesul la piete, institutii functionale, aplicarea legilor, si inca vreo 2 care mi-au scapat (probabil mancarea era una din ele). Oricum, ma gandisem, ma regandisem mai exact, ca suntem destul de norocosi ca avem toate aceste preconditii in Romania, si ca de fapt, ele nu sunt garantate de nimeni. Adica, desi ni se pare adesea ca "e normal" sa avem toate drepturile si privilegiile pe care le avem, e doar o stare actuala si nu e neaparat batuta in cuie.
Buun. Si a mai facut ASR o comparatie interesanta, vorbind despre Norvegia. Respectiv, arata cum acum 25 de ani, pe vremea mamei lui, tara era la fel de dezvoltata ca, sa zicem, Romania de azi. Acum inca 25 de ani, era comparabila cu Peru. Acum inca 50 de ani, cu Burundi (sub aspectul mortalitatii infantile). Legat de tarile subdezvoltate, ne-a sfatuit sa ne gandim la ele ca la bunici. Ele se dezvolta, insa au cadrul putin diferit. Tot el a aratat de altfel, ca dupa '90, Romania a avut o scadere a cazurilor de mortalitate infantila mai mare decat a avut Norvegia vreodata. (peste 68% in 25 de ani).
Acum, nu stiu in ce masura stiti, dar Natiunile Unite au 8 obiective mari de dezvoltare la care se lucreaza acum (Millenium Development Goales) [fara ca asta sa insemne ca ONU nu se ocupa si cu altceva]. O sa le enumar mai jos, impreuna cu starea in care se pare ca se afla [raportat la evolutia necesara pentru a fi atinse in 2015]
1. Eradicarea foametei si saraciei extreme (stam bine la nivel mondial)
[desi, vorbind cu cativa amici dupa conferinta, am constatat ca s-ar putea ca unele tari - precum China, cel mai mare producator de orice in lume, si India sa fi contribuit cam mult la statusul bun al obiectivului, fara interventia ONU]
2. Educatie primara universala (stam relativ OK)
3. Nediscriminarea pe baza de sex (stam relativ OK)
4. Sanatate infantila (stam relativ OK)
5. Sanatate materna (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
6. Combaterea HIV/SIDA si a malariei (stam relativ OK)
7. Sustenabilitatea mediului (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
8. Parteneriatul global - inclusiv acces la piete, acorduri comerciale etc (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
Raportul United Nations Development Programme vis-a-vis de evolutia spre Millenium Development Goals pe 2009 il gasiti aici.
Iata ca sansele sunt sa nu ne chiar atingem obiectivele (vorbesc la persoana 1 plural pentru ca si Romania e implicata ca tara donatoare si si-a asumat obiectivele) pana in 2015 sunt cam mici, cu exceptia saraciei extreme si a foametei. Cu atat mai mult acestea sunt puse in pericol acum, in vreme de criza economica mondiala.
Bineinteles ca nu m-am putut abtine sa nu fac si cateva remarci filosofice, chiar si pentru mine. Mai exact, unul din vorbitori (ca au fost mai multi, ii gasiti pe situl evenimentului) spunea ca nu e suficient sa privim problemele din perspectiva unei singure discipline pentru a putea intelege fenomenele, si nici nu e suficient sa abordam interdisciplinar, ci mai mult decat interdisciplinar, intr-un mod.. anume :). N-am inteles acolo foarte bine. Ma gandeam insa ca de fapt, din perspectiva unei discipline, putem intelege foarte mult si profund o problema, dar nefiind conectati la viziunile si valorile/convingerile celorlalti, nu vom putea de fapt sa implementam rapid si eficient solutiile gasite - ma gandeam aici la Skinner, de exemplu [ca tot mi-a dat un coleg cartea lui, Beyond Dignity], si la cum ar relationa el cu problemele globale si oamenii care incearca sa le rezolve. Mai mult, va fi destul de greu sa ne transpunem in "pielea" celorlalti actori relevanti si implicati, intr-un mod cu adevarat empatic, si nu doar abstract/formal.
Si am mai observat ceva, si anume ca unii vorbitori (vreo 2) nu au scos microfonul din suportul in care fusese pus, desi se vedea ca si-ar fi dorit mobilitatea pe care ar fi castigat-o, si asta m-a amuzat putin (apropo de framing).
Aveti mai jos un filmuletz destul de asemanator cu prelegerea tinuta in Bucuresti.
Bun. Dincolo de toate informatiile si motivatia pentru a fi o parte din miscarea asta mondiala, ASR ne-a rugat sa scriem pe o hartie ce vrem sa facem pentru lumea asta si ce o sa facem in acest sens in urmatorul an. Apoi, ne-a rugat sa si spunem ce am scris (doritorii). Bineinteles ca nu m-am putut abtine :D, si impreuna cu un african venit la studii, m-am exprimat. Nu doar ca m-am exprimat, dar mi-am si definit mai bine purpose-ul. Mai exact, sa ajut oamenii sa fie fericiti si sa-si atinga scopul lor in viata. (Happiness and accomplishment of purpose). E foarte interesant, pentru ca stiam si inainte (si cred ca am si spus asta) ca vreau sa ajut oamenii sa devina fericiti si performativi (cu tot ce presupune asta), dar nu-mi venise formula cu purpose - destul de ciudat, avand in vedere ideile, oamenii si lumea in care ma invart. Asa (cine zice ca pe blog nu poti folosi elemente de oralitate a invatat prea multa - sau prea putina - romana >:P). Si legat de ce o sa fac in urmatorul an, am spus ca o sa sustin crearea unei viziuni de interconectare printre membrii ASPSE, precum si o perceptie crescuta a controlului fata de lumea de maine.
Si apropo de asta, se pare ca un scop in viata coreleaza pozitiv cu fericirea. Credeam ca am scris deja despre asta. Se pare ca nu, dar nu e nicio problema, aveti filmuletzul cu aceasta problema in urmatorul entry ;).
Cu entuziasm,
Mihai
P.S. Tu ce o sa faci pentru lumea in care traiesti?
sâmbătă, 5 decembrie 2009
Merita 2 minute din viata ;)
Acum cateva minute Anthony Robbins a trimis un link prin contul lui de Twitter (ca l-a trimis personal sau nu, nu ma intereseaza :P) cu un clip foarte tare :)). Il aveti mai jos, impreuna cu inca 1 clip pe masura :).
How to avoid being broke and stupid:
Unprecedented opportunity and competition
O zi excelenta!
Mihai
P.S. Se pare ca tipul a murit pe 5 decembrie, in ziua in care am pus acest post. Odihneasca-se in pace!
How to avoid being broke and stupid:
Unprecedented opportunity and competition
O zi excelenta!
Mihai
P.S. Se pare ca tipul a murit pe 5 decembrie, in ziua in care am pus acest post. Odihneasca-se in pace!
Cand ma fac si eu ca mi-e greu...
Ma gandeam, sau tocmai ma gandeam cred ca e mai bine zis, ca de fapt am o viata foarte usoara. Ma plangeam eu in posturi mai vechi ca vai de mine ce greu e sa investesti in altii si sa ti se multumeasca uneori foarte tarziu, alteori deloc, alteori sa mai ai si de suferit. Si ma gandeam acum ca de fapt, sunt privilegiat ca pot sa investesc, ca pot sa aduc un beneficiu celorlalti fara recompense materiale. De ce sunt privilegiat? Pai pentru ca, daca pot fi voluntar (full-time) inseamna ca cineva ma intretine. Parintii mei imi dau suficienti bani incat sa n-am grija zilei de maine (nici pentru mine, nici pentru vreun frate mai mic sau 5 frati mai mici pe care i-as fi putut avea). Daca pot investi ca voluntar, inseamna ca am si resursele necesare - timp, vointa, motivatie, cadru in care sa ma exprim si sa aduc schimbari pe care mi le doresc in lume. Si aceste schimbari sunt poate unul din cele mai mari privilegii - am ocazia sa construiesc putin din lumea in care si eu voi trai maine. Wow!
Eh, si sunt multe alte privilegii de care ma bucur. Poate cea mai importanta e sanatatea. N-are sens sa le enumar acum.
Chiar si asa, cu toate privilegiile astea, uneori mi se pare si mie ca e greu. Si uneori, cand ma fac si eu ca mi-e greu, ascult piesa urmatoare:
Eh, si sunt multe alte privilegii de care ma bucur. Poate cea mai importanta e sanatatea. N-are sens sa le enumar acum.
Chiar si asa, cu toate privilegiile astea, uneori mi se pare si mie ca e greu. Si uneori, cand ma fac si eu ca mi-e greu, ascult piesa urmatoare:
Accesul studentilor in spatiile FPSE... restrictionat?!
// Situația despre care vorbesc în acest articol a fost rezolvată în câteva zile, mulțumită răspunsului prompt al persoanelor responsabile. Despre acest lucru și despre motivele pentru care a apărut această situație, găsiți în alt articol de pe blog.
Cred ca v-am terorizat in ultimul timp cu mailuri pe teme de reprezentare. Voiam ca acest post sa fie pe alta tema, dar iata ca atunci cand te astepti mai putin mai dai peste cate o noua situatie care nu poate ramane neexprimata.
De curand, in FPSE se incuie salile dupa terminarea cursurilor. Adica, daca de la ora 16:00 nu mai are nimeni curs/seminar intr-o sala, se incuie. Buun. De fapt, mai putin buuun. Nu de alta, dar Carta Universitatii din Bucuresti se mentioneaza ca exceptand cazurile de forta majora, accesul liber al membrilor comunitatii academice (inclusiv studenti, implicit) in spatiile universitatii (inclusiv sali de curs/seminar) nu poate fi restrans sub nicio forma si in nicio situatie. Exista cateva exceptii - senatul universitar si consiliul facultatii poate decide restrangerea accesului pe timpul noptii, in timpul vacantelor sau al activitatilor care au accesul reglementat.
Bineinteles, l-am informat pe dl. decan de aceasta prevedere regulamentara, si l-am rugat sa ridice aceasta restrictie. Dansul mi-a spus ca se va discuta in Biroul de Consiliu, si de-abia astept sa aflu rezultatele discutiilor.
Pentru a-ti cunoaste mai bine drepturile si indatoririle legate de facultate citeste Carta Universitatii din Bucuresti si Regulamentul privind activitatea profesionala a studentilor (le gasesti pe www.unibuc.ro).
Toate cele bune!
Mihai
----------------
Art. 8.(1). Spaţiul Universităţii cuprinde edificiile, terenurile şi dotările aflate în proprietatea sa ori puse la dispoziţia comunităţii academice pentru desfăşurarea procesului de învăţământ şi de cercetare, pentru locuinţă, masă şi studiu, pentru desfăşurarea de activităţi culturale şi sportive. Fac parte din spaţiul universitar şi clădirile destinate serviciilor de administraţie.
(2). Spaţiul universitar este inviolabil, cu excepţia cazurilor de forţă majoră şi flagrant delict. Organele de ordine publică pot interveni în spaţiul universitar numai cu permisiunea sau la cererea rectorului sau a Senatului, dacă există timpul necesar. Camerele de locuit din cămine beneficiază de aceeaşi protecţie legală ca şi locuinţele particulare. Organele de ordine nu pot organiza razii şi alte operaţiuni de rutină fără a cere permisiunea Rectorului sau Biroului Senatului. Circulaţia în spaţiul universitar nu poate fi împiedicată sub nici un pretext. Intervenţia ambulanţelor şi a pompierilor, în caz de urgenţă, nu poate fi stânjenită.
(3). Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, accesul liber al membrilor comunităţii academice în spaţiul universitar nu poate fi interzis sau limitat sub nici un motiv şi în nici o situaţie. Dreptul de grevă nu poate fi exercitat prin interzicerea sau limitarea accesului membrilor comunităţii academice în spaţiul universitar. Senatul şi conducerile facultăţilor pot reglementa limitarea accesului în timpul nopţii, al vacanţelor şcolare, al sărbătorilor legale sau pe durata organizării unor activităţi care au accesul reglementat.
Cred ca v-am terorizat in ultimul timp cu mailuri pe teme de reprezentare. Voiam ca acest post sa fie pe alta tema, dar iata ca atunci cand te astepti mai putin mai dai peste cate o noua situatie care nu poate ramane neexprimata.
De curand, in FPSE se incuie salile dupa terminarea cursurilor. Adica, daca de la ora 16:00 nu mai are nimeni curs/seminar intr-o sala, se incuie. Buun. De fapt, mai putin buuun. Nu de alta, dar Carta Universitatii din Bucuresti se mentioneaza ca exceptand cazurile de forta majora, accesul liber al membrilor comunitatii academice (inclusiv studenti, implicit) in spatiile universitatii (inclusiv sali de curs/seminar) nu poate fi restrans sub nicio forma si in nicio situatie. Exista cateva exceptii - senatul universitar si consiliul facultatii poate decide restrangerea accesului pe timpul noptii, in timpul vacantelor sau al activitatilor care au accesul reglementat.
Bineinteles, l-am informat pe dl. decan de aceasta prevedere regulamentara, si l-am rugat sa ridice aceasta restrictie. Dansul mi-a spus ca se va discuta in Biroul de Consiliu, si de-abia astept sa aflu rezultatele discutiilor.
Pentru a-ti cunoaste mai bine drepturile si indatoririle legate de facultate citeste Carta Universitatii din Bucuresti si Regulamentul privind activitatea profesionala a studentilor (le gasesti pe www.unibuc.ro).
Toate cele bune!
Mihai
----------------
Art. 8.(1). Spaţiul Universităţii cuprinde edificiile, terenurile şi dotările aflate în proprietatea sa ori puse la dispoziţia comunităţii academice pentru desfăşurarea procesului de învăţământ şi de cercetare, pentru locuinţă, masă şi studiu, pentru desfăşurarea de activităţi culturale şi sportive. Fac parte din spaţiul universitar şi clădirile destinate serviciilor de administraţie.
(2). Spaţiul universitar este inviolabil, cu excepţia cazurilor de forţă majoră şi flagrant delict. Organele de ordine publică pot interveni în spaţiul universitar numai cu permisiunea sau la cererea rectorului sau a Senatului, dacă există timpul necesar. Camerele de locuit din cămine beneficiază de aceeaşi protecţie legală ca şi locuinţele particulare. Organele de ordine nu pot organiza razii şi alte operaţiuni de rutină fără a cere permisiunea Rectorului sau Biroului Senatului. Circulaţia în spaţiul universitar nu poate fi împiedicată sub nici un pretext. Intervenţia ambulanţelor şi a pompierilor, în caz de urgenţă, nu poate fi stânjenită.
(3). Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, accesul liber al membrilor comunităţii academice în spaţiul universitar nu poate fi interzis sau limitat sub nici un motiv şi în nici o situaţie. Dreptul de grevă nu poate fi exercitat prin interzicerea sau limitarea accesului membrilor comunităţii academice în spaţiul universitar. Senatul şi conducerile facultăţilor pot reglementa limitarea accesului în timpul nopţii, al vacanţelor şcolare, al sărbătorilor legale sau pe durata organizării unor activităţi care au accesul reglementat.
vineri, 4 decembrie 2009
Probleme de timp si de tot felul...
Lumea e prea complexa. Prea complexa pentru ce?
Ne sperie uneori complexitatea asta, dar se pare ca ne descurcam. Daca te-ai urcat vreodata pe un bloc inalt, mult mai inalt decat cele din jur, ai vazut probabil toata miscarea din jur. Toate masinile, constructiile, reclamele mai mult sau mai putin ostentative, ai ascultat poate bubuiturile din masini sau cluburi (bubuituri uneori placute, alteori neplacute). Ce n-ai putut vedea este ce fac toti oamenii de acolo. Unul merge sa-si ia nevasta de la servici, altul conduce cu 2 beri la bord si rade cu prietenii. Unul a oprit sa f**a si el ceva, si dup-aia s-a dus la prietena, fara sa stie vreunul din ei cu ce surprize se vor trezi a doua zi. Altul se plimba singur si se gandeste cat i-ar fi placut sa fie lumea altfel. Inca unul, saracul de el, sta singur in camera si scrie gandurile la calculator crezand ca ii pasa cuiva. Altul citeste ce a reusit sa exprime in cuvinte cel de mai sus. Si nu asta e ciudat. Ciudat e ca fiecare face in viata mult mai mult decat atat, si in toata miscarea aia pe care o vedem de la etajul 13 sunt oameni cu o viata. Hmm.. Si totusi merge. Mai bine, mai rau, dar merge.
In fine, problema de fond era ca nu am timp. De ce nu am timp? Pai nu am timp pentru ca, pe de o parte, vreau sa inteleg si sa ma integrez in toata complexitatea asta (de parca as avea de ales), si pentru ca vreau sa am si o viata personala. Si, poate mai mult decat atat, pentru ca am o groaza de idei. Si ce se intampla? Pai se intampla ca vreau sa merg si la bere, sa ies si in oras cu o fata, sa scriu si un proiect pentru facultate, sa scriu si unul pentru asociatie, sa citesc si ce ma intereseaza, sa imi si scriu activitatea de pana acum, sa imi planific atingerea life-purpose-ului, sa reactionez si la noutati, sa citesc si sute de mailuri saptamanal, sa scriu si pe blog si pe twitter si pe facebook, sa tin contactul si cu prietenii, si cu familia, sa merg si la cursuri, sa-mi fac si treaba la cursul de proiectare de soft educational, sa merg si la workshopuri si traininguri pe diverse teme de psihologie, sa ma intalnesc si cu lumea pentru a oferi sprijinul in diverse chestii, sa mai si pastrez tot timpul in minte obiectivele mele si ale ASPSE si sa urmaresc realizarea lor, sa mai si reflectez asupra experientelor pe care le am, sa si dorm, sa si mananc, sa afac si sport, sa pastrez si timp pentru mine insumi, sa ma interesez si ce mai vor de la noi sau ce ne mai zic candidatii la tot felul de functii, sa nu o iau razna in proces. Si problema nu e ca sunt ele multe, problema e ca fiecare, facuta bine, mananca o groaza de timp. Si uite-asa. Si multe din ele si apar pe ultima suta, si sunt prea tentante pentru a fi refuzate. :) Dar zambesc, pentru ca de fapt imi dau prea multa importanta, si lumea merge inainte, cu sau fara mine. Si fac cat pot si e omeneste posibil, si atat pentru moment. Ca acum ma duc la un party ;).
Sa auzim de bine ;).
Mi Shu
P.S. Apropo, tu cum stai cu timpul?
Ne sperie uneori complexitatea asta, dar se pare ca ne descurcam. Daca te-ai urcat vreodata pe un bloc inalt, mult mai inalt decat cele din jur, ai vazut probabil toata miscarea din jur. Toate masinile, constructiile, reclamele mai mult sau mai putin ostentative, ai ascultat poate bubuiturile din masini sau cluburi (bubuituri uneori placute, alteori neplacute). Ce n-ai putut vedea este ce fac toti oamenii de acolo. Unul merge sa-si ia nevasta de la servici, altul conduce cu 2 beri la bord si rade cu prietenii. Unul a oprit sa f**a si el ceva, si dup-aia s-a dus la prietena, fara sa stie vreunul din ei cu ce surprize se vor trezi a doua zi. Altul se plimba singur si se gandeste cat i-ar fi placut sa fie lumea altfel. Inca unul, saracul de el, sta singur in camera si scrie gandurile la calculator crezand ca ii pasa cuiva. Altul citeste ce a reusit sa exprime in cuvinte cel de mai sus. Si nu asta e ciudat. Ciudat e ca fiecare face in viata mult mai mult decat atat, si in toata miscarea aia pe care o vedem de la etajul 13 sunt oameni cu o viata. Hmm.. Si totusi merge. Mai bine, mai rau, dar merge.
In fine, problema de fond era ca nu am timp. De ce nu am timp? Pai nu am timp pentru ca, pe de o parte, vreau sa inteleg si sa ma integrez in toata complexitatea asta (de parca as avea de ales), si pentru ca vreau sa am si o viata personala. Si, poate mai mult decat atat, pentru ca am o groaza de idei. Si ce se intampla? Pai se intampla ca vreau sa merg si la bere, sa ies si in oras cu o fata, sa scriu si un proiect pentru facultate, sa scriu si unul pentru asociatie, sa citesc si ce ma intereseaza, sa imi si scriu activitatea de pana acum, sa imi planific atingerea life-purpose-ului, sa reactionez si la noutati, sa citesc si sute de mailuri saptamanal, sa scriu si pe blog si pe twitter si pe facebook, sa tin contactul si cu prietenii, si cu familia, sa merg si la cursuri, sa-mi fac si treaba la cursul de proiectare de soft educational, sa merg si la workshopuri si traininguri pe diverse teme de psihologie, sa ma intalnesc si cu lumea pentru a oferi sprijinul in diverse chestii, sa mai si pastrez tot timpul in minte obiectivele mele si ale ASPSE si sa urmaresc realizarea lor, sa mai si reflectez asupra experientelor pe care le am, sa si dorm, sa si mananc, sa afac si sport, sa pastrez si timp pentru mine insumi, sa ma interesez si ce mai vor de la noi sau ce ne mai zic candidatii la tot felul de functii, sa nu o iau razna in proces. Si problema nu e ca sunt ele multe, problema e ca fiecare, facuta bine, mananca o groaza de timp. Si uite-asa. Si multe din ele si apar pe ultima suta, si sunt prea tentante pentru a fi refuzate. :) Dar zambesc, pentru ca de fapt imi dau prea multa importanta, si lumea merge inainte, cu sau fara mine. Si fac cat pot si e omeneste posibil, si atat pentru moment. Ca acum ma duc la un party ;).
Sa auzim de bine ;).
Mi Shu
P.S. Apropo, tu cum stai cu timpul?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
