OSE - Sportul fără violență!

Am început ziua foarte frumos :). M-am trezit de dimineață (pe la 10), am trezit-o și pe colega mea, Iulia, ne-am întâlnit și am mers împreună la expoziția foto a Organizației Studenților din Electrotehnică (OSE) - eu din partea ASPSE, ea din partea ASPSE și COGNOSIS -, pe tema „Sportul fără violență”. Când am ajuns acolo, organizatorii începeau să lipească pozele și să aranjeze expoziția. Fiind foarte ocupați, nu m-au prea băgat ei în seamă, așa că m-am hotărât să îi bag eu :D. Și nu vă gândiți că le-am pozat:

Eh, de fapt, am făcut-o și pe asta... trebuie să recunosc... poate că de-asta unii, precum este IsPaul, s-au hotărât să facă ei mișto de mine... și uite-așa, m-am trezit cu un PostIt în cap (nu știu ce scria pe el, și cunoscându-l pe Paul, nici nu cred că mi-aș dori...). Na, spuneți și voi!


Oricum, mai trebuie să știți că eu și Paul am fost colegi de cameră anul trecut. De garsonieră, de fapt. Și mai trebuie să știți că la expoziție, am observat că e și el în zonă când, în timp ce filmam liniștit, a apărut dintr-o dată fața lui pe ecranul aparatului meu... Au urmat apoi lungi povești, legate de definiția femeii (carnea din jurul cuiva), a bărbatului (prelungire inutilă a ?), despre sesiunile de odinioară în care ne uitam la Batman, jucam șeptică pe bani, dormeam ca porcii și ne deranjam vecinii, luând sticlele semiumplute de 5 litri de apă drept saci de box (nefixați, după cum v-ați prins cu siguranță deja). Eh, lasă, când băteau în țeavă să facem liniște, băteam și noi... că de... suntem pro comunicare! (Paul ar zice probabil Pro altceva, referindu-se la meditația presupusă de aceste căi de acțiune). Iulia s-a distrat și ea copios (cred, o să comenteze ea pe blog dacă nu), sau cel puțin așa părea când a pus Paul ochii, ăăă aparatul pe ea :P (eu, din spate, mă feream de Paul... chiar mă gândeam.. e bine să fii apărat de fete, că de ele nu se ia nimeni - DISCRIMINARE!!!! - apropo, cum ar suna masculinul de la feminist? Mda, misogin, aveți dreptate... chiar credeam că ne-au luat-o înainte de data asta...).

Daaar, nu e momentul pentru discuții filosofice. Mai degrabă, e momentul să vă mai poze-stesc cum s-a petrecut organizarea expoziției. Mult mai interesant decât mă așteptam... recunosc... și, într-un mod interesant, cu mult mai multă interacțiune între om și natură. Dar mai întâi, vă transmit tuturor (la toți și la toate) un pupic mare din partea lui Paul:

Și acum că sunteți mai fericiți, să vă lămuresc care era povestea cu natura. Păi, ca să pună băjetzii pozele pe care le vedeți voi în spatele lui Paul (dacă nu e el prea orbit.or) și bannerul acela mare cu Organizația Studenților din Electrotehnică, și astea toate pentru Sport fără violență (violență post sport, între galerii și reprezentanți ai cluburilor, și uneori chiar sportivi, și pentru reabilitarea imaginii ușor pătate a sportului, în urma unor evenimente mediatizate din ultima vreme), unii oameni, precum acest superMishu (Mihai Iancu, de la OSE), a făcut cascadorii tarzaniene, în jungla urbană București, în care pe semne a reușit să se adapteze cu succes... precum se poate observa mai sus:

M-a bucurat faptul că lumea s-a strâns să se uite la poze, și, sper eu, OSEul s-a făcut auzit cu această ocazie. Iată și o poză cu lume și o poză cu câteva fotografii expuse:

Na, ce să mai zic... păcat că n-ați venit și voi, v-ați fi distrat de minute... Puteați să vedeți frumusețile de poze, să stați la o poveste cu frumusețile de oameni, să militați pentru o frumusețe de cauză, și toate astea... cu FERICIIIIIREE!!!! :D:D:D


Uite și o poză cu parte din oamenii care s-au învârtit să facă lucrurile posibile (și reprezentanții jandarmeriei), și cu câteva fețe vesele si muncitoare, apoi...

P.S. (chiar dacă mai e puțin din intrarea asta) Dacă ați fost acolo, și aveți poze cu voi, dați un comment sau un mail, și le punem și pe alea sus :P





























Și așa ca de final, felicitări Andreea! (președinta OSE), pentru că te-ai gândit la o astfel de acțiune, și pentru că ai și făcut-o să se întâmple!

Cu placere,
Mihai

P.S. Mulțumiri speciale lui IsPaul, care a fost destul de dragutz să îmi permită să șeruiesc și cu voi pozele făcute de el (multe din cele din acest blog entry)