Nu stiu daca e o urare pentru tine (ar fi cam tarziu), stiu insa sigur ca e experienta mea in ultimele cateva zile...
De ce? Poate ca te intrebi, poate ca te doare-n cot (e rau sa te doara-n cot, cel putin la propriu), in orice caz, eu iti spun:
Pai in primul rand, am fost cu familia, din pacate fara prietena de data asta :(, dar totusi, m-am simtit foarte bine. Am luat mai multa bataie decat oricand altcandva - la table si la remi (daca nu asa se scrie, asta e... oricum am luat bataie), de la maica-mea. Recunosc insa ca m-am simtit foarte bine :D. Am mancat cea mai buna friptura de miel la ceaun care a fost facuta vreodata - reteta a la toto (bunicul meu de la Ocna Mures). V-as descrie gustul, dar n-ati avea cum sa intelegeti. E ca si cum ati incerca sa intelegeti un calugar, de oricare ar fi el, mentinandu-va la stadiul de "cred ca e ceva acolo...". Nu se poate. Prea buna friptura...
Si apropo de calugari, taica-meu s-a crestinat brusc (era teoretic crestin, dar frecventa doar din cand in cand biserica), si pune o pasiune deosebita pe aceasta latura. Poate ca unii din voi va muscati limba sa nu faceti misto... Altii mai incercati in de-ale credintei vor intui, poate, schimbarea pozitiva. Fara sa exagerez, pot spune ca s-a schimbat destul de mult - e mult mai calm, intelegator, saritor (nu ma refer neaparat la bani). Ma chiar bucur pentru el, chiar avea nevoie de o sursa de armonie interioara. Astept cu mare interes sa vad continuarea... (sper ca nu vede blog entryul asta :-").
Si apropo de tehnologie, le-am cumparat bunicilor (pe banii lor bineinteles) webcam si boxe la calculator, si au putut vorbi cu frate-mio, care e in franta (cu bursa erasmus), si sa se vada unii pe altii. Imi pare rau ca nu am o poza la indemana, sa vedeti si voi cum stateau cu totii claie peste gramada, sau ciorchine, pe langa calculator, si nu stiau care sa mai vorbeasca pe Skype. (va vine sau nu sa credeti, unii invata si dupa 70 de ani sa foloseasca calculatorul). Oricum, vazandu-i cat de bucurosi sunt ca acum sunt conectati audio-video cu rudele, a fost poate unul din cele mai frumoase momente ale acestor sarbatori.
In rest, m-am mai jucat cu pisica, "mimi" pe numele ei. Poate nu a fost cel mai frumos lucru de Pasti, dar m-am jucat, recunosc, de-a soarecele si pisica. Da, v-ati prins, ea era soarecele de data asta. A tras o sperietura pe cinste... Sa va descriu insa mai detaliat: Bucataria are o usa catre exterior - terasa, si una catre dormitor (mai are una catre hol, care era inchisa, deci nu conteaza). Eu am intrat de pe terasa (da, eram putin amenintator... mai mult >:) ). Ea, dupa vreo doua incercari de iesit din bucatarie, in care am blocat-o, fugind la usa dinspre terasa, a mers in dormitor. Am inchis usa dinspre terasa, dupa care am mers dupa ea. Am vazut-o sub pat, si dupa ce, asemeni dinozaurilor din filmele mai vechi, facute cu jucarii de cauciuc, am bagat mana in "pestera" (da da, sub pat), fara prea mult succes, am luat un slap (papuc, pentru mitici), si cand a vazut ca nu-i de saga (şagă) cu mine, a taiat-o in bucatarie, sperand sa poata iesi din casa. Ghinion, usa era inchisa >:)))))). am intrat inapoi in bucatarie, am inchis usa dinspre dormitor, dupa care, in patru labe, am inceput sa o fugaresc (era interesant sa studiezi schimbarea vitezei de reactie sub influenta fricii, psihologic vorbind). Spre marea mea surprindere, insa, dupa ce a ajuns sub un coltar, iar eu sub masa din fata coltarului, viteza de reactie de care va vorbeam nu a mai existat. Nu stiu daca gandea cu viteza luminii, si mi se parea mie ca de fapt sta pe loc, sau statea pur si simplu pe loc. Cert e ca a mieunat de cateva ori (n-am mai auzit-o mieunand pana atunci), dupa care s-a lasat prinsa. Initial, am intins acelasi slap (cred ca era acelasi), si, vazand ca nu-l ataca, am intins si mana. Studiul de caz fiind finalizat, timpul de reactie masurat, am lasat animalul in pace (poate v-ati facut alta parere, dar nu-mi place sa chinuiesc animale...). Prin urmare, viteza de reactie creste sub influenta fricii pana la o valoare maxima a fricii f max, dupa care ia valoarea 0 (la mimi cel putin).
Si apropo de valoarea 0, recunosc ca stresul nu a scazut pana acolo. Nu am resit sa ma desprind cu totul de toate proiectele, obiectivele si planurile legate de facultate si ONGS (http://www.aspse.ro/, http://www.profitari.ro/, http://groups.yahoo.com/group/studenti_fpse pentru detalii). E normal insa... Am citit undeva ca pentru un concediu reusit trebuie sa fii plecat mai mult de 6 zile. 3 zile iti ia sa te deconectezi de probleme, sarcini, etc., iar cu 3 zile inainte sa termini concediul incepi sa te gandesti, anticipativ, la ce o sa ai de facut. A little piece of wisdom care sper sa-ti foloseasca si tie...
Am cam terminat (poate mai editez cateva chestii daca ma supar sau ma entuziasmez prea tare..).
Te las la alte tale. Iti doresc, ca tot e Pastele, o liniste sufleteasca care sa te acompanieze in tot ceea ce faci.
Cu drag (si somnoros, trebuie sa recunosc),
Mihai
luni, 20 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu