Astept, acum, ca si in intalnirile reprezentantilor de an sa incepem sa ne contrazicem, ca sa putem lua deciziile cele mai bune, ca sa putem sa ni le asumam, si sa putem sa ne ducem obiectivele la capat.
Mai e un aspect care tine de democratie - maturitatea emotionala. Astazi, am asistat la un curs foarte tare de psihoterapie. Am inteles ca persoanele mature sunt capabile sa aiba o pozitie, sa poata suporta, uneori, respingerea sociala pentru ele, sa poata suporta frustrarea (neimplinirea dorintelor), si sa accepte ca nu pot controla realitatea. Ce inseamna toate astea? Pai, sa zicem ca nu iti place un curs. Sa zicem ca asta genereaza o frustrare. O persoana matura incearca sa imbunatateasca situatia - se adreseaza profesorului si ii spune ce nu ii place (respectuos, politicos). Una imatura barfeste la o cafea. Persoana matura isi asuma faptul ca s-ar putea ca cererea sa nu ii fie implinita (sa sufere un esec in tentativa de a controla realitatea - si deci sa sufere), si e capabila sa suporte faptul ca nu poate controla realitatea (reactia cadrului didactic, eventual a celorlalti studenti). Apoi, va putea cauta noi mijloace de a creste calitatea educatiei de care beneficiaza (va pleca la alta facultate, de exemplu), sau se va impaca realmente cu realitatea, si va trai, impacat!, cu o frustrare, cautand sa obtina cat mai mult din experienta respectiva. Adultii au capacitatea de a gestiona frustrarile, si de a accepta ca realitatea ofera si suferinte si frustrari. O persoana care isi asuma maturizarea, va intelege si accepta potentiale suferinte, dar va intelege beneficiile pe terment lung pe care le aduce angajarea in activitati "democratice" - va fi mai integra, se va simti impacata cu realitatea si in armonie cu ea, va produce modificari in mediu, atunci cand este posibil, va putea accepta ca altii au alte pareri, pe care nu le controleaza!, fara ca acest lucru sa o faca mai putin fericita (tineti minte ca evolutia necesita, uneori, suferinta - iesirea din zona de confort actuala). Acesta va ajunge un cetatean al societatii - ceilalti vor fi prizonieri ai ei.
Cu alte cuvinte, pledez pentru exercitiul drepturilor - chiar cu riscul unor consecinte negative. Exercitiul lor ne permite sa fim parte a miscarii din jurul nostru. Neexercitarea ne permite sa fim spectatori. Exercitiul ne permite sa fim responsabili pentru actiunile noastre. Neexercitarea ne permite sa fim iresponsabili, fara a fi macar constienti de asta (vom da vina pe altii, fara a ne recunoaste rolul in sistem, si vom perpetua, astfel, starea lucrurilor). Exercitiul duce la respect reciproc (dupa mult timp). Neexercitarea drepturilor duce la agresivitate.
Cam atat cu pledoaria mea. M-as bucura sa vad niste reactii :).
Cu drag,
Mihai
