Ai vrut vreodată să îți faci un blog anonim, în care să poți să scrii tot ce visai de fapt să scrii când ți-ai făcut blogul? Și totuși, de ce să scrii? De ce să nu spui? Oare ne e chiar atât de teamă de răspunsul spus, „privit” sau gesticulat de altcineva? Oare chiar credem că suntem singuri, și că ceilalți nu ne înțeleg? Oare chiar credem că experiența noastră e atât de importantă încât nu putem risca să fie cunoscută doar de încă două, trei persoane apropiate?
Mă gândeam, înainte să încep să scriu acest articol, că pentru cei mai mulți dintre noi, pentru cele mai multe din postările noastre, noi rămânem cei mai fideli și siguri cititori ai noștri. În rest, multă lume citește în treacăt, își face (sau nu) o părere, ne-o spune, nu ne-o spune sau ne-o spune distorsionat.
Nici noi nu suntem chiar sfinți: scriem lucrurile uneori cum sunt, alteori cum am vrea să fie, de cele mai multe ori parțial, aproape întotdeauna DIN PUNCTUL NOSTRU DE VEDERE. Normal că atunci când citim, ca și atunci când scriem, tot punctul nostru de vedere e cel mai important. Dar asta funcționează și în cazul cititorilor noștri.
Și totuși, încerc să îmi dau seama ce simt când scriu. Știu că va citi ceva lume articolul (că de.. apare până și pe Facebook :) și acolo am mulți friends). Oare mă simt mai uman? Mai înțeles? Oare dacă îmi dai like chiar înseamnă că mă înțelegi? Sau că îți pasă de mine? Sau că știi despre ce vorbesc?
Și totuși, scriu pe blog.. O să pun etichetele pe care le consider cele mai relevante, o să mă uit cu interes care vor fi reacțiile pe facebook și următorul articol îl voi scrie ca și cum acest articol „nu s-a întâmplat niciodată”.
Poate că totuși primele întrebări au un răspuns mult mai simplu. Dacă ne izbește inspirația la 3:30 (cam cât e acum „ceasul”), doar n-o să ne apucăm de dat telefoane și nici n-o să ținem în noi revelațiile până la următoarea întâlnire.. oricum.. ne-am pierdut de mult obiceiul de a împărtăși (prin contact direct) bucuriile și necazurile cu cei dragi.
Gata! Destulă vorbărie.. Apropo.. tu ce te faci că faci când scrii pe blog/facebook/twitter și altele?
sâmbătă, 22 ianuarie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereda, din pacate ai dreptate, ne-am cam pierdut obiceiul de a impartasi. parerea mea este ca pe de o parte e vina tehnologiei, suntem inconjurati de twitter, facebook etc, astfel incat e mult mai simplu sa postezi ceva, iar oamenii sa raspunda cu varii pareri. pe de alta parte este si vina noastra ca lasam sa se intample asta. am descoperit pe mina insami ca uneori imi este mult mai simplu, mai la indemana sa scriu despre ceva, mai ales daca e ceva foarte personal decat sa sun un prieten sa incep sa-i povestesc. pe de o parte de vorba de teama de a fi judecat pentru ceea ce gandesc in acel moment, chiar daca stiu ca persoana pe care as suna-o nu ar face asta, e o parte din mine care se intreaba totusi: "dar oare ce-o sa spuna despre mine daca-i zic asta?" pe de alta parte e vorba de a-ti arata slabiciunile, iar mie personal, in general nu-mi prea place sa fac asta, sa fiu eu "pacientul" si de aceea de cele mai multe ori prefer sa scriu.
RăspundețiȘtergereCă exprim ceea ce simt. Codat, ce-i drept..de cele mai multe ori.. Poate, poate. Dar uite..postarea asta a ta m-a făcut să o spun și cu voce tare. Incă o dată, îți mulțumesc pentru asta :)
RăspundețiȘtergere