Am fost luni la Aiud, la spitalul de pneumologie, pentru a merge la doctor. Tuseam de vreo 2 luni si jumatate, si doctorita dorea sa ma consulte din nou, sa-mi faca inca o radiografie (a doua) si teste functionale. Ma rog, nu e nimic foarte grav, dar dupa cum ati putut vedea in intrarea "Pana la ziua", regimul de viata din ultima luna nu a fost prea sanatos (alimentar si ca timp de odihna), astfel incat, bineinteles, nu m-am refacut complet din raceala anterioara (si ea neglijata in mare parte).
Si uite-asa, am ajuns sa suflu intr-un aparat, pe a carui ecran aparea un grafic pana la gradatia 12. Dupa ce a vazut functia respiratorie, dna. doctor s-a mirat, un moment, cum pot expira la putere maxima un timp, dupa care si-a dat seama ca ecranul aparatului nu afisa tot graficul, motiv pentru care partea superioara a curbei nu era vizibila (si parea ca suflu la acelasi nivel un timp). A printat apoi rezultatul, iar acest rezultat imprimat avea gradatii pana la 16. Nu mica i-a fost surpriza sa vada ca nici macar acum nu incapea toata curba in grafic. Mi-a spus, bucuroasa, ca nu se vede partea superioara a functiei pentru ca "mai mult de atat nu se poate" :). In plus de asta, a incantat-o si volumul de 6 litri de aer expirat, care a spus ca e super pentru intaltimea mea. Si uite-asa, imi reiau ideea pe care i-o tot spuneam maica-mii in liceu: "Cine-i bun ii bun si n-ai ce-i face" (nici macar daca esti raceala).
Mai odihnit, sanatos si voios,
Mihai
sâmbătă, 23 mai 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Salut! :)
RăspundețiȘtergereȚi-am descoperit blogul acum nu foarte mult timp și, văzând că ai postări începând cu 2009 până în prezent, le-am luat pe rând la lecturat. În cazul acesta, a fost cea mai la îndemână metodă pentru a te cunoaște puțin. Deasemenea, nu am avut cum să nu-ți observ evoluția, în materie de scris și gândire.
În fine, ideea e că scrii fain și despre lucruri interesante, iar unii/unele ne-am bucura să avem ocazia să te mai citim. Mult spor și putere de muncă în lupta pentru reprezentarea intereselor noastre, a studenților! :)
P.S. Poate mă înșel, însă mi s-a părut că ți-a pierit din entuziasmul molipsitor cu care ai început blogul în 2009. :)
A. D.