OSE - Sportul fără violență!

Am început ziua foarte frumos :). M-am trezit de dimineață (pe la 10), am trezit-o și pe colega mea, Iulia, ne-am întâlnit și am mers împreună la expoziția foto a Organizației Studenților din Electrotehnică (OSE) - eu din partea ASPSE, ea din partea ASPSE și COGNOSIS -, pe tema „Sportul fără violență”. Când am ajuns acolo, organizatorii începeau să lipească pozele și să aranjeze expoziția. Fiind foarte ocupați, nu m-au prea băgat ei în seamă, așa că m-am hotărât să îi bag eu :D. Și nu vă gândiți că le-am pozat:

Eh, de fapt, am făcut-o și pe asta... trebuie să recunosc... poate că de-asta unii, precum este IsPaul, s-au hotărât să facă ei mișto de mine... și uite-așa, m-am trezit cu un PostIt în cap (nu știu ce scria pe el, și cunoscându-l pe Paul, nici nu cred că mi-aș dori...). Na, spuneți și voi!


Oricum, mai trebuie să știți că eu și Paul am fost colegi de cameră anul trecut. De garsonieră, de fapt. Și mai trebuie să știți că la expoziție, am observat că e și el în zonă când, în timp ce filmam liniștit, a apărut dintr-o dată fața lui pe ecranul aparatului meu... Au urmat apoi lungi povești, legate de definiția femeii (carnea din jurul cuiva), a bărbatului (prelungire inutilă a ?), despre sesiunile de odinioară în care ne uitam la Batman, jucam șeptică pe bani, dormeam ca porcii și ne deranjam vecinii, luând sticlele semiumplute de 5 litri de apă drept saci de box (nefixați, după cum v-ați prins cu siguranță deja). Eh, lasă, când băteau în țeavă să facem liniște, băteam și noi... că de... suntem pro comunicare! (Paul ar zice probabil Pro altceva, referindu-se la meditația presupusă de aceste căi de acțiune). Iulia s-a distrat și ea copios (cred, o să comenteze ea pe blog dacă nu), sau cel puțin așa părea când a pus Paul ochii, ăăă aparatul pe ea :P (eu, din spate, mă feream de Paul... chiar mă gândeam.. e bine să fii apărat de fete, că de ele nu se ia nimeni - DISCRIMINARE!!!! - apropo, cum ar suna masculinul de la feminist? Mda, misogin, aveți dreptate... chiar credeam că ne-au luat-o înainte de data asta...).

Daaar, nu e momentul pentru discuții filosofice. Mai degrabă, e momentul să vă mai poze-stesc cum s-a petrecut organizarea expoziției. Mult mai interesant decât mă așteptam... recunosc... și, într-un mod interesant, cu mult mai multă interacțiune între om și natură. Dar mai întâi, vă transmit tuturor (la toți și la toate) un pupic mare din partea lui Paul:

Și acum că sunteți mai fericiți, să vă lămuresc care era povestea cu natura. Păi, ca să pună băjetzii pozele pe care le vedeți voi în spatele lui Paul (dacă nu e el prea orbit.or) și bannerul acela mare cu Organizația Studenților din Electrotehnică, și astea toate pentru Sport fără violență (violență post sport, între galerii și reprezentanți ai cluburilor, și uneori chiar sportivi, și pentru reabilitarea imaginii ușor pătate a sportului, în urma unor evenimente mediatizate din ultima vreme), unii oameni, precum acest superMishu (Mihai Iancu, de la OSE), a făcut cascadorii tarzaniene, în jungla urbană București, în care pe semne a reușit să se adapteze cu succes... precum se poate observa mai sus:

M-a bucurat faptul că lumea s-a strâns să se uite la poze, și, sper eu, OSEul s-a făcut auzit cu această ocazie. Iată și o poză cu lume și o poză cu câteva fotografii expuse:

Na, ce să mai zic... păcat că n-ați venit și voi, v-ați fi distrat de minute... Puteați să vedeți frumusețile de poze, să stați la o poveste cu frumusețile de oameni, să militați pentru o frumusețe de cauză, și toate astea... cu FERICIIIIIREE!!!! :D:D:D


Uite și o poză cu parte din oamenii care s-au învârtit să facă lucrurile posibile (și reprezentanții jandarmeriei), și cu câteva fețe vesele si muncitoare, apoi...

P.S. (chiar dacă mai e puțin din intrarea asta) Dacă ați fost acolo, și aveți poze cu voi, dați un comment sau un mail, și le punem și pe alea sus :P





























Și așa ca de final, felicitări Andreea! (președinta OSE), pentru că te-ai gândit la o astfel de acțiune, și pentru că ai și făcut-o să se întâmple!

Cu placere,
Mihai

P.S. Mulțumiri speciale lui IsPaul, care a fost destul de dragutz să îmi permită să șeruiesc și cu voi pozele făcute de el (multe din cele din acest blog entry)

Inspirat de aerul TEDx Bucuresti

Vă salut cu Fericiiiiiree!!!!

Pentru început, ca să vedeți că vorbesc serios - Chiar există aer de TEDx București, vă atașez o poză ;). De altfel, această singură poză de la eveniment are onoarea de a fi primul membru in directorul „Memorabile” (din directorul Poze), și prin urmare, probabil că vă puteți da seama cât de fericit sunt că am participat :D.



M-am dus nevând așteptări foarte mari de la eveniment. De altfel, singurul vorbitor de care știam era domnul Raed Arafat, de care sunt sigur că ați auzit și voi ;). În rest, de nimeni. Și uite că am fost foaaarte plăcut surprins.. de atmosferă, de vorbitori, de tot. Despre vorbitori, puteti citi si voi pe siteul evenimentului. O sa vi-i prezint si eu, si o sa va povestesc, pe scurt, cam ce s-a intamplat.

Primul vorbitor a fost Alexandru Tomescu, un violonist de excepție. El a vorbit despre cum s-a hotărât să vină în țară, împreună cu colegii lui din Romanian Piano Trio, și să concerteze. A făcut asta visând, fiind curajos, dar și afișându-se la concerte cu lookuri ciudate [nu excesiv, dar neconvenționale pentru reprezentanții muzicii clasice], pentru a fi mai apropiat de publicul tânăr, și chiar mergând personal pentru a căuta sponsorizări. El spune că a învățat că pe lângă evenimentul propriu-zis, mai sunt încă două părți la fel de importante: partenerii media și sponsorii. A mai învățat și că e important să mergi prima dată la partenerii media, și abia apoi la sponsori... Mai multe, de îndată ce apare TED talku lui pe net (o sa îl pun și eu pe blog ;) ). Din seria artist și antreprenor, a vorbit și un bijutier, și nu oricine, ci David Sandu. El ne-a spus despre faptul că orice concept, orice meserie, stil, artă, are în sine o regulă. Chiar și atunci când creezi ceva nou, creezi de fapt, sau descoperi, o regulă. Povestea sa despre cum a învățat să creeze bijuterii, mi-a plăcut în mod deosebit, pentru că era despre învățare, dezvoltare personală și dezvoltare profesională, și deci, despre temele mele de interes. Bineînțeles, am apreciat și partea în care a vorbit despre legătura dintre artă și comerț, dar nu vreau să spun chiar tot aici. Fiți cu ochii în patru pe TEDx București pentru speechuri (sau pe blog, o sa apară și aici). Și pentru că am ajuns la tema învățare și dezvoltare personală, următoarea persoană despre care vă vorbesc este Sandra Ghițescu [veți observa că sunt 2 linkuri pentru ea... unul pe nume, unul pe prenume]. La TEDx, ea a vorbit despre schimbare, dezvoltare personală și joc. Mi-a placut modul în care a început să ia viata „în joacă” (metaforic vorbind), să se joace, încercand să comunice mai bine cu prietenul, incercând să se adapteze mai bine la servici, și mi-a plăcut și mai mult că i-a ieșit :D. Toată povestea o veți auzi chiar de la ea. Eu, de altfel, am și vorbit cu ea după conferință, pentru că mi-ar plăcea să colaborez, ca viitor (posibil și probabil) președinte al ASPSE. Am vorbit cu ea și pentru că am găsit ideea de joacă într-un TED tare, și pentru că m-am hotărât să o promovez inclusiv în modul în care se lucrează în aspse, dacă o să pot face acest lucru. TEDul respectiv îl „șeruiesc” și cu voi. Puteți să-i dați play, puțin mai jos:



Bineînțeles, fiind un eveniment TEDx, am vizionat împreună și două clipuri TED. Le găsiți mai jos [după care găsiți câteva cuvinte despre prezentarea doctorului Raed Arafat, ultimul vorbitor, și despre discursul care mie mi-a răspuns la multe dileme despre ce înseamnă politica, jocurile politice și de interese]:

1. Seth Godin on the tribes we lead - un TED super!, despre leadership și schimbare azi, dar mai ales mâine...




2. Dan Gilbert asks, Why are we happy? - un TED care îți deschide ochii legat de natura fericirii. Blogul meu fiind intitulat Fericiiiiiree!!!!, sunt mai mult decât încântat să vi-l prezint:





Și, după cum vă spuneam, ultimul vorbitor a fost doctorul Raed Arafat. M-a impresionat foarte mult lupta lui. O luptă dusă pentru a salva vieți, dusă cu sistemul public, dusă cu interese private, dar dusă cu scop, viziune, și fără interese ascunse. El ne-a vorbit despre greutățile întâmpinate în înființarea serviciului SMURD, despre colaboratorii săi, dar și despre conflicte, despre pașii prin care trece un proiect, o viziune, înainte să reușească (mai întâi te ignoră, apoi se luptă cu tine, apoi câștigi - preluată de la Ghandi), despre perseverență, dar și despre (apropo de talkurile de mai sus) sprijinul pe care l-a primit [„tribul creat”], sprijin primit atât din partea unor oameni cu funcții, cât și din, sau mai ales din, partea oamenilor obișnuiți. Ne-a povestit cum unul din avantajele sale, și calitățile care l-au ajutat să ajungă unde a ajuns, a fost faptul că pe măsură ce întâmpina mai multă rezistență, motivația lui creștea, în loc să scadă. A mai vorbit despre riscurile presupuse de o eventuală intrare a sistemului privat in domeniul serviciilor de urgență. Ne-a spus un punct propriu de vedere, o istorie personală remarcabilă, cu multe elemente din culise... un discurs sincer, care a devenit pentru mine punct de referință în înțelegerea politicii și a jocurilor de interese, dar și în înțelegerea misiunii celor care fac lucruri pentru viața celor din jur. A fost și va fi, pentru mine, un model de leadership personal.

Cam asta ar fi aproape tot. Aș mai menționa organizatorii - Hydra Society, cu care cu siguranță voi păstra legătura. Ei au organizat acest eveniment, și au făcut-o excelent! :).

Și acum, după 2 ore de scris la această intrare, iau și eu o pauză de somn... mâine pe la 8:40 încep o nouă zi...

Inca una tare... din seria dezastre in IT

Method 2: Move Your Mouse Pointer... ( Daca intampini problema asta, misca-ti mouseul pe ecran pana se termina operatiunea :))))) )

Asa se rezolvau mai demult problemele de software...

Intre un examen, o intalnire cu ambasadorul Olandei si un spectacol, am mai crescut un pic :)

Azi a fost o zi foarte tare :D. Am inceput ziua cu dreptul. Ma rog, amiaza cu dreptul, pentru ca de dimineata am terminat un proiect pe care trebuia sa-l predau la examen. Si uite-asa ati aflat ca am dat si examen, si veti mai afla ca, spre norocul meu, am stiut rezolva subiectele (la un nivel acceptabil, avand in vedere numarul micutz de ore dedicat studiului). De altfel, cine a spus ca porcul nu se ingrasa in ajunul craciunului, probabil ca nu a aflat ca unii porci se nasc abia cu o zi inainte...

Si uite-asa, m-am dus frumos acasa, am atipit vreo 40-50 de minute, dupa care m-am trezit si am taiat-o spre Muzeul National de Arta Contemporana (e in Palatul Parlamentului, dar se intra pe o poarta laterala). Acolo, eram invitat la o intalnire (inpreuna cu alti colegi din ONG studentesti) cu ambasadorul Olandei, dl. Jaap Werner, care de altfel este si presedintele Asociatiei Friends of MNAC. Ce am aflat acolo? Pai am aflat ca la muzeul in cauza sunt expozitii care se tot schimba - de arta contemporana, m-am uitat cu mare incantare la exponate (aveau o galerie foto cu locuri din Bucuresti care nu mai exista, o expozitie cu poze de nunti, poze cu elemente mai mult sau mai putin socante, chiar si o expozitie de rochii). Ni s-a spus (desi nu am vazut, din pacate), ca au si o sala in care proiecteaza filme (momentan, inspirate de starea de teroare instaurata de regimul nazist, amenintarile globalizarii, schimbarea valorilor, etc.). Iata un exemplu de imagine expusa (e una din cele mai violente, sunt si mai dragutze, dar cam toate - cel putin asta a fost senzatia mea - iti transmit ceva... un sentiment, o poveste, o emotie, o valoare...)

Conversatia a fost interesanta, am discutat multe despre muzeu si peripetiile prin care trece pentru a obtine diverse facilitati, pentru a promova diverse forme de arta (de exemplu graffitiul), despre proiecte pe care le-am putea face noi, organizatiile studentesti, in parteneriat cu ei, ce ne-ar atrage pe noi sa mergem mai des, samd. Oricum, va recomand calduros sa dati o geana pe www.mnac.ro, siteul oficial al muzeului.

M-am intors acasa plin de energie. Mai ales ca aveau, pe langa operele incantatoare (pentru mine cel putin) un media lab de toata frumusetea, care m-a incantat si pe mine (ASPSE e partener intr-un proiect numit New Media School, pentru care posibilitatea de a folosi, ocazional, respectivul laborator e o suuuuper oportunitate :D), dar mai ales pe Vlady (Vlad Atanasiu, coordonatorul proiectului de care va vorbeam), care de emotie si incantare, de altfel, a scapat pe jos in statia de autobuz, fara nici un motiv aparent, altul decat insufletirea cu care vorbea, niste flyere pe jos. Bineinteles, exista si o mica problema - e destul de greu sa se intre in muzeu, pentru ca trebuie ocolita o mare parte din Casa Poporului (prin exterior), pentru a ajunge la intrarea potrivita - asta pentru ca nu primesc, de multi ani, aprobare sa faca o intrare pe la Izvor si o alee prin care sa se ajunga usor. Eh, asta este... se rezolva ele si aceste probleme cu timpul.

Oricum, pentru ca probabil sunteti psihologi, o sa va spun ca m-am gandit ca ar fi misto sa facem workshopuri de analiza produselor activitatii plecand de la exponate, si chiar grupuri care sa se ocupe cu asta (avand in vedere ca se tot schimba). De asemenea, daca o sa punem proiectiile interactive pe holurile facultatii, o sa fie super tare sa afisam poze (cu prudenta si legal) exponate intr-un mod interactiv.

Si acum, trecem la etapa (aproape) finala. Dar mai intai, sa va incant cu o poza pe care mi-am cumparat-o in aceasta ultima parte a zilei :D.

Aceasta poza frumoasa mi-am cumparat-o la un spectacol caritabil organizat de cei de la SSMB (care am aflat ca au 134 de ani vechime ca organizatie studenteasca). Ma bucur sa pot spune ca am vazut pe scena oameni foarte talentati, de la liceeni si studenti de medicina, la trupe de dans (Irish way) sau teatru (Passe Partout) bine cunoscute. Oricum, m-am simtit putin mai implinit cand am plecat. Si pentru ca se vindeau fotografii, am decis sa o cumpar pe cea de mai sus, pe care de altfel pusesem ochii cu destul timp inaintea terminarii spectacolului propriu-zis, si care imi parea cumva cunosctuta (poza din imagine nu arata chiar la fel de bine, dar mesajul transmis cred ca e la fel de puternic...).


Si in sfarsit, am ajuns acasa, si am intrat putin pe twitter, pentru a vedea ce se mai intampla in lume (ma rog, cel putin in mediile care ma intereseaza), si am descoperit un link cu o fata tanara (de vreo 11 ani), dar socant! de talentata la pictura. O pun aici, ca recompensa :P pentru rabdarea de a citi un blog entry atat de lung...



Facand o recapitulare a activitatilor culturale din ultimele 5 zile, as aduna cam asa: un festival de scurt metraje (Future Shorts, that is), un muzeu vizitat (MNAC), o discutie interesanta pe tema lui, un spectacol cuprinzand muzica, dans si teatru. Desi recunosc ca n-am fost prea activ in privinta partii cultural-artistice, in Bucuresti, pana acum, cred ca "viitorul suna bine" si "viata are gust" ;). Oricum, azi, ceva mai tarziu, ma asteapta conferinta TEDx Bucuresti, la care de-abia astept sa particip :D. Vii si tu?

Finlandeză?!?!?!?!

Ma gandeam recent ca blogul meu nu prea are culoare (imagini, that is). Si, netam-nisam, hop! apare ocazia perfecta pentru un printscreen :D. Cand sa postez eu un comentariu pe un blog, ce ma intreaba el (Blogger.com) pe mine, in loc de "Finalizeaza"? E, ce m-a intrebat, ai vazut si tu in imagine :).

(Daca nu poti descifra, fa click pe imagine si o sa o vezi mare)

Ei bine, și am făcut click pe finlandeză (ei au zis-o), și drept urmare, mi-a publicat și comentariul, și uite-așa, toata lumea a plecat fericită :).

Sunt mai bun decat permit aparetele B-)

Am fost luni la Aiud, la spitalul de pneumologie, pentru a merge la doctor. Tuseam de vreo 2 luni si jumatate, si doctorita dorea sa ma consulte din nou, sa-mi faca inca o radiografie (a doua) si teste functionale. Ma rog, nu e nimic foarte grav, dar dupa cum ati putut vedea in intrarea "Pana la ziua", regimul de viata din ultima luna nu a fost prea sanatos (alimentar si ca timp de odihna), astfel incat, bineinteles, nu m-am refacut complet din raceala anterioara (si ea neglijata in mare parte).

Si uite-asa, am ajuns sa suflu intr-un aparat, pe a carui ecran aparea un grafic pana la gradatia 12. Dupa ce a vazut functia respiratorie, dna. doctor s-a mirat, un moment, cum pot expira la putere maxima un timp, dupa care si-a dat seama ca ecranul aparatului nu afisa tot graficul, motiv pentru care partea superioara a curbei nu era vizibila (si parea ca suflu la acelasi nivel un timp). A printat apoi rezultatul, iar acest rezultat imprimat avea gradatii pana la 16. Nu mica i-a fost surpriza sa vada ca nici macar acum nu incapea toata curba in grafic. Mi-a spus, bucuroasa, ca nu se vede partea superioara a functiei pentru ca "mai mult de atat nu se poate" :). In plus de asta, a incantat-o si volumul de 6 litri de aer expirat, care a spus ca e super pentru intaltimea mea. Si uite-asa, imi reiau ideea pe care i-o tot spuneam maica-mii in liceu: "Cine-i bun ii bun si n-ai ce-i face" (nici macar daca esti raceala).

Mai odihnit, sanatos si voios,
Mihai

Exasperat de blocajul din trafic, un trecător l-a împins de pe un pod pe un bărbat care ameninţa că se sinucide

No comment, ca la "Euro News" (doar ca de data asta e vorba de Realitatea). De fapt, ma gandeam totusi la un lucru, si anume cultura asiatica cu privire la relatia individual-social in sistemul de valori (lucru la care m-a trimis afirmatia "agresorului", care a spus ca "victima" - sinucigasul, era un egoist, deoarece incurca atat de multa lume pentru a se plange de problemele sale).

Mai multe detalii gasiti aici

Pana la ziua!

"Pana la ziua!" era o expresie des folosita de colegul meu de banca din liceu la petreceri. Intr-adevar, reuseam uneori (nu foarte des, e adevarat) sa petrecem pana incepea sa se lumineze afara. Ei, vineri, "Pana la ziua" a insemnat pentru mine altceva. A insemnat ca am stat, pentru a introduce datele unui studiu pe calculator (studiu al departamentului Research din ASPSE legat de perceptia studentilor asupra facultatii si asociatiei), pana la 5 dimineata. Si, nu din proprie initiativa, ci pentru ca sistemul meu reticulat activator ascendent nu mai facea fatza, pe la 5 a trebuit sa ma opresc. Asta pentru ca, dupa ce cu o clipa inainte o colega imi dicta raspunsul la intrebarea 4, urmatorul lucru pe care l-am sesizat era ca spunea "Mihaaai.... Mihaaaaiii" si ca se hilizea putin cu cealalta colega prezenta :). Bineinteles, dupa 3-4 saptamani de activitate intensa zi si uneori si noapte, adormisem... M-am pus la somn, si colegele mele au terminat treaba pana dimineata.

M-am trezit pe la 9, sunat fiind la telefon. M-am dus acasa, am atipit putin, apoi i-am dus inapoi cateva carti dlui. prof. Eugen Noveanu (mi le imprumutase pentru tema pe care am facut-o la psihologia invatarii). De la dansul, am mers la facultate, unde a trebuit sa le mai ajut pe colege (cele de azi-dimineata si inca 2) sa puna la punct sala pentru Conferinta Studentilor la Psihologie si Stiintele Educatiei, in cadrul careia am fost si prezentator (si care ma bucur ca a iesit bine). Dupa conferinta, echipa organizatoare a ramas la o sedinta de feed-back, in care am pus cap la cap muuulte idei de imbunatatire pentru anul viitor (desi Duminica urmau inca 2 sectiuni ale Conferintei). Atat de multe, incat am ajuns dupa 10 acasa, in conditiile in care mancasem un lapte batut toata ziua. M-am intors acasa, mi-am facut repede 3 ochiuri si mi-am incalzit putin spanac, mi-am scos de pe internet Office, cursurile la PAI (pentru ca marti am examen), drivere pentru wireless (calculatorul fiind proaspat scos din service). Am mai intrat pe platforma de comunicare a profesorilor tari (www.profitari.ro pentru detalii), apoi m-am pus la somn. Era deja in jur de 12-1 (AM).

Putin dupa 4 m-am trezit, am facut un dus, mi-am facut bagajul si am plecat spre casa, cu trenul de 5:50. Am dormit pe tren, in toate pozitiile posibile si imposibile (in care nu as fi crezut vreodata ca as putea sa adorm). Pe la 11 m-am trezit, am vrut sa citesc la PAI dar nu am putut (cursurile erau in format PDF, nu word), asa ca am centralizat ideile de imbunatatire de la conferinta, feedbackurile primite de la profesorii din juriu si inca o serie de idei pe care as vrea sa le implementez anul viitor in asociatie. Am ajuns in jur de ora 13 in alba, a venit taica-meu dupa mine, am luat-o si pe prietena mea de acasa si am mers la mine acasa, am mancat, am povestit putin, apoi m-am dus la un prieten care o sa se opereze in Franta si cu care s-ar putea sa nu ma mai vad pana atunci, dupa care am mers la o plimbare cu prietena. Plimbare nu tocmai fericita pentru ca mi-a dat papucii :). Ma rog, e un pic reductionista formularea. Ideea e ca ea o sa lucreze in jur de 2-3 luni la vara, si, avand in vedere nevoile fiecaruia, e prea mult. M-am intors acasa, am mai povestit cu maica-mea despre reprezentare, si ce inseamna parteneriat student-profesor, am citit putin la PAI, si acum in loc sa dorm sau sa citesc, scriu pe blog despre weekendul meu interesant si plin.

Si maine, e o noua zi...

Cu cearcane,

Mihai

Gala Profesorului Bologna

Ieri, 9 mai, a fost Gala Profesorului Bologna. A fost, spun eu, cel mai tare eveniment educational al anului - cei mai apreciati profesori, apreciati de noi, studentii, au primit din partea noastra distinctia de "Profesori Bologna". Ei insisi au spus ca e cea mai importanta certificare a competentelor lor pedagogice pe care au primit-o, pentru ca vine de la cei mai competenti "evaluatori" ai succesului lor in acest sens - studentii. Ma bucur ca in jur de 70 din cei 123 profi tari din tara au fost prezenti. Ma bucur si ca azi, a doua zi, in jur de 30 de cadre didactice care au putut sa participe la prezentarea comunitatii pe care dorim s-o cream si la atelierul de lucru pregatit de noi, au dat semnale clare ca vor sa colaboreze intre ei, si cu noi, studentii, in continuare.

Fara a fi o certificare recunoscuta de stat, totusi, calitatea lor didactica este "garantata Profi Tari", garantie considerata de Marian Stas (si nu numai) ca cea mai credibila garantie a calitatilor pedagogice.

Mentionam ca selectia a plecat de la "profilul Profesorului Bologna", fiind urmarita o metodologie complexa pregatita de studenti din mai multe centre universitare, de la facultati cu profil divers, asupra careia profesorii de anul trecut au dat feedback, si care a fost urmarita in 3 proceduri: discutia cu studentii, participarea la curs si discutia cu profesorii.

Ma mandresc ca in acest an, din Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei a Universitatii din Bucuresti (unde sunt student), au fost alesi 5 profi tari: lect. dr. Bogdan Ion, conf. dr. Ciolan Lucian, conf. dr. Popa Marian, prof. dr. Mitrofan Iolanda, lect. drd. Nuta Adrian. La acestia se adauga si prof. dr. Noveanu Eugen, profesor Bologna din editia anterioara.

Vine Galaaaaa :D:D:D

Gala Profesorului Bologna e pe ultima suta (sambata se desfasoara Gala in sine, Duminica se continua cu o serie de activitati). O puteti urmari sambata, de la 16:00 (sau 16:30) pe Realitatea TV. Printre vorbitori se numara Presedintele Romaniei, dna. Ministru al Educatiei, Marian Stas si Traian Bruma. Va fi, speram noi, evenimentul educational al anului. Cu siguranta, impactul sau asupra educatiei va fi unul de durata.

Din pacate, nu mai pot sta acum sa va vorbesc. Am treabaaaa!!!

Cu entuziasm,

Mihai

Trist :(

De data asta, o intrare ceva mai.. "speciala". Cred ca pentru tanarul protagonist a fost o experienta de neuitat.. in cel mai neplacut mod cu putinta..