Știrile și democrația

Se vorbește foarte mult despre faptul că știrile sunt folosite pentru a menține un status - quo în lume și pentru a manipula. Nu mai e de mult timp un secret că în general canalele media sunt deținute de o mână de corporații media controlate de câțiva magnați. În România, câțiva dintre acești magnați se află în spatele gratiilor sau în procese care par să îi îndrepte către o astfel de soartă.

Cu toate acestea, dincolo de suspiciunea mai mult sau mai puțin întemeiată că știrile sunt părtinitoare în sensul dorit de patroni, o abordare mult mai largă și mai interesantă are Alain de Botton în expunerea de 5 minute pe care o aveți mai jos. El se întreabă care este sensul știrilor și argumentează că excesul de știri încurajează indiferența față de tot ce se întâmplă și sentimentul de neputință, făcând, prin urmare, populația mai ușor de controlat. Mai arată și că știrile îngustează viziunea asupra lumii și vorbește despre sistemul de educație care ne învață să îl „descifrăm” pe Shakespeare dar nu și știrile și tabloidele care ne inundă. Dați play, Merită!

Am vrut sa plec acasa. Nu m-ati lasat. Ne vedem in strada.

Am vrut sa plec acasa pe 20 Decembrie. Chiar am vrut. Ma gandeam bucuros ca o sa petrec si eu alaturi de familie si voi putea uita, cateva zile, de toate problemele. Toate. Mi-ar fi placut si sa fiu la concertul Phoenix din Timisoara, acolo unde o sa fie si ANOSR pe scena cand se va canta cea mai draga melodie a mea din perioada studentiei – In umbra marelui URSS, acordata recent ca imn ANOSR si al campaniei „6% pentru educatie” de catre trupa.

Pe masura ce s-a apropiat 20 Decembrie, ma uitam insa mirat la Bucurestiul decorat si nu intelegeam de ce nu ma mai incanta cu nimic. Am facut apoi un rezumat, asa, ca dupa 24 de ani de la Revolutia Romana (alaturi de Anca Margineanu, vicepresedinte educational ANOSR care are democratia si buna guvernare in portofoliu). Iata ce a iesit:

--

Modificarile Codului Penal, daca ar intra in vigoare, ar exclude (printre altii) parlamentarii, magistratii, primarii, presedintele, ministrii, prefectii, consilierii locali si judeteni din aria de cuprindere pentru o serie de infractiuni, printre care cele de conflict de interese, abuz in serviciciu prin ingradirea unor drepturi, abuz in serviciu contra intereselor publice, neglijenta in serviciu, purtarea abuziva, luarea de mita, falsul material in inscrisuri oficiale, falsul intelectual si altele. Modificarile au fost adoptate de Parlament si trimise spre promulgare Presedintelui Romaniei care o poate retrimite in Parlament o singura data. Consiliul Superior al Magistraturii, Procurorul General al Romaniei, Departamentul National Anticoruptie, numeroase organizatii din societatea civila si o serie de amabsade au contestat public modificarile. Inalta Curte de Casatie si Justitie a atacat textul de lege adoptat de Parlament la Curtea Constitutionala, urmand ca aceasta sa judece speta pe 15 Ianuarie. Codul penal reincrimineaza de asemenea insulta si calomnia, fapt condamnat de multe organizatii nationale si internationale care lupta pentru libertatea de exprimare si libertatea presei - http://activewatch.ro/ro/freeex/reactie-rapida/35-de-organizatii-din-intreaga-lume-cer-autoritatilor-romane-sa-nu-reincrimineze-insulta-si-calomnia. Discutia pe aceasta tema este mai complicata, articolele care vizau aceste doua infractiuni fiind initial eliminate si apoi reinstituite prin decizia Curtii Constitutionale a Romaniei. Mai multe informatii despre evolutia situatiei calomniei si insultei puteti gasi aici (in a doua parte a articolului).

Comisia juridica din Camera Deputatilor a votat discret un proiect de lege privind amnistierea infractiunilor pedepsite cu maxim 6 ani inchisoare si gratierea infractiunilor pedepsite cu 7 ani inchisoare, adica pedepsele maxime date de judecatori pentru faptele de coruptie. Proiectul trebuia votat Marti, 10 Decembrie (deodata cu modificarile Codului Penal), de plenul Camerei Deputatilor, insa ca urmare a presiunii strazii si a celei externe din acea zi a fost amanat si va fi discutat din nou in Februarie.

Odata cu reducerea numarului de participanti la protestele "Salvati Rosia Montana" si impotriva fracturarii hidraulice, jandarmeria a inceput sa emita dosare penale si sa dea amenzi protestatarilor  (pasnici). A fost amendat si un fost vicepresedinte ANOSR, pentru ca a indraznit sa protesteze pasnic.

In Pungesti, unde tensiunile dintre cetateni si fortele de ordine au escaladat, a fost instituita Legea Martiala (Pungesti a devenit zona speciala de siguranta publica) si deciziile privind interventiile fortelor de ordine de acolo au fost secretizate. 

ANOSR a emis un semnal public de alarma cu ocazia Zilei Internationale a Drepturilor Omului si a promovat o parte din mesajele societatii civile legate de aceste subiecte prin platformele proprii de comunicare. Deocamdata insa mai nimic nu s-a schimbat.

Tot in data de 10 Decembrie, modificarile propuse la Legea Minelor nu au intrunit numarul necesar de voturi si au fost respinse de Parlament. Respectivele modificari preluau prin amendamente toate articolele relevante din fosta Lege RMGC, respinsa si ea ca urmare a presiunii strazii. Guvernul nu a renuntat insa la promovarea respectivei exploatari si este probabil ca noi initiative sa fie propuse in urmatoarea perioada. 

In aceeasi zi, Camera Deputatilor a adoptat un proiect de lege pentru modificarea OG 26 / 2000 (cea in baza careia functioneaza asociatiile si fundatiile), astfel incat existenta unor cuvinte in numele asociatiilor si fundatiilor sa nu mai fie permisa. Din fericire, cele mai restrictive prevederi (care vizau cuvinte precum "roman" sau "national") au fost excluse in urma presiunii anterioare a societatii civile. In caz contrar ar fi existat posibilitatea ca si ANOSR sa fi fost vizata de modificari. Situatia este insa de parte de a fi rezolvata si multe organizatii neguvernamentale s-ar putea dizolva daca legea se aplica. Noutati pot fi gasite si aici: http://apador.org/show_report_nf.php?id=326.

Avocatul Poporului s-a sesizat "din oficiu" in legatura cu posibilele abuzuri comise la Pungesti, in urma ocuparii institutiei de catre protestatarii care se impotrivesc proiectului RMGC si fracturarii hidraulice pe 10 Decembrie. Si-a prezentat insa demisia la scurt timp dupa initierea investigatiilor invocand "motive de natura personala", ridicand suspiciuni privind posibile presiuni la care ar fi fost supus. Este, fara indoiala, una din cele mai suspecte demisii din ultimul timp.

Tot legat de reactia autoritatilor la subiectele de pe agenda publica din ultimele zile, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti a confirmat recent ca Rosia Montana Gold Corporation este urmarita penal pentru evaziune fiscala si complicitate la spalare de bani. Totusi, clasa politica si mare parte din media continua sa apere interesele private ale acestei companii. UAU!

--

Sa recapitulam. Politicienii vor ca politicienii sa nu mai poata fi condamnati pentru fapte de coruptie (si asociate), ca cei condamnati pana acum (coruptie, tradare, subminarea economiei nationale, dare si luare de mita, etc.) sa fie amnistiati si gratiati si sa poata, asadar, candida din nou cat de repede posibil pentru noi portofolii de inalti demnitari. Avocatul Poporului a inchis ochii la abuzuri si cand i-a deschis in sfarsit a trebuit in scurt timp sa ii inchida la loc, definitiv (si-a dat demisia). Clasa politica si mare parte din presa continua sa apere interesele private ale unei companii urmarite penal pentru infractiuni foarte grave. Intre timp, persoanele care striga „hotii” s-ar putea trezi cu dosare penale, asa cum au inceput sa se trezeasca cei care protesteaza pasnic. La Pungesti nimeni nu poate face nimic fara sa fie intrebat de sanatate de fortele de ordine, operatiunile acestora sunt secretizate iar autoritatile publice care investigheaza pleaca rapid din functie. Unele asociatii si fundatii infiintate legal ar putea fi desfiintate pentru ca legislativul s-a trezit (prea tarziu dar de... e legislativ) ca vrea ca statul sa detina monopol asupra unor denumiri. Firmele de prospectiuni isi instaleaza echipamentele fara grija pe terenurile private ale oamenilor, iar acestia din urma sunt cercetati penal daca iau atitudine.

Am vrut sa plec si sa ma bucur de sarbatori. Sunt sigur ca si dumneavoastra ati fi vrut sa plec si sa va bucurati de sarbatori. Inca mai aveti o sansa.

„In speranta unui raspuns pozitiv va asigur, domnule Inalt Demnitar, de potentiala mea consideratie”.

Pe curand! (in strada)

Mihai

//Articol apărut și pe platforma Alianței pentru o Românie Curată: http://www.romaniacurata.ro/am-vrut-sa-plec-acasa-nu-m-ati-lasat-ne-vedem-in-strada-4328.htm 

Babeș - Bolyai și Studenții

Ai strâns vreodată puternic din dinți, dând muzica mai tare și pregătindu-te să faci ceva ce știai că o să doară, o să te extenueze, o să dea cu tine de toți pereții dar era totuși singura cale prin care știai că o să ieși cu fruntea sus - sus față de tine însuți?

Cred că cel puțin în mișcarea studențească cine n-a trăit un astfel de moment nu a înțeles-o cu adevărat. Și da, poate că experiența ta are legătură cu mișcarea asta și poate că nu. Poate că zici și tu ca mulți alții că în organizațiile studențești și printre studenții reprezentanți e plin de fițoși care își văd doar de interesul propriu. Și știi ce? Nici măcar nu ai idee câtă dreptate ai. Dar nu ai idee nici cât de mult, imens de mult, te înșeli. Păi.. să mă hotărăsc și eu, nu?!

O să fiu cât de scurt pot. Toată societatea strigă, zbiară, tânjește după oameni care să spună în spațiul public lucrurilor pe nume. Cu toate astea stau și mă minunez cum cu un masochism extrem și exagerat chiar noi, această societate, fugim de acești oameni pe care i-am dori. I-am dori acolo dar dacă se poate în secret, în visurile noastre înainte de trezire, când citim un citat mișto de-al lor și zâmbim cu înțeles pe o bancă ascunsă din parc. Nu suntem conștienți că pentru fiecare vis pe care ni l-au cucerit, pentru ficare zâmbet cu înțeles și fiecare gând secret al nostru oamenii ăia supără, deranjează și sunt vruți plecați de câte 10 alții. Zece alții care MERG la vot. Care se cunosc. Care se sprijină unul pe altul.

Și nu e vorba doar de oameni. E vorba de identități care uneori sunt ale grupurilor. În Universitatea Babeș - Bolyai indiferent de circumstanțe, de provocări, de presiuni (și mi se face pielea de găină doar la câte știu eu că se întâmplau până la ultimele alegeri de Rector - nici nu vreau să îmi imaginez câte au fost în total!) și de riscuri este o organizație - Organizația Studenților din Universitatea Babeș - Bolyai din Cluj Napoca (OSUBB) care de când mă știu eu în mișcarea studențească a spus lucrurilor pe nume! Uneori mai tare decât ar fi trebuit, uneori cu părul zburlit, alteori întins, firav, solid, cu portavoce, cu un apropo fin.. cu nervi, cu încredere, cu lacrimi, cu deznădejde, cu speranță și uneori cu oboseală - oboseală de prea puțină solidaritate. Dar totuși pe nume și tot timpul cu sentimentul că următoarea zi va trebui să se uite la sine în oglindă și să țină fruntea sus. Cum altfel ar fi putut o facă?

OSUBB își susține Președintele la funcția de student senator din partea ONG-urilor - post pentru care votează toți studenții din universitate miercuri. O cunosc și eu pe Patricia și am avut ocazia să duc câteva bătălii alături de ea. Am luptat și luptăm cot la cot ca studenții din România să aibă un Statut al Studentului care să fie respectat. Cot la cot ca puterea noastră în deciziile din universitate să fie recâștigată după ce Ministrul Funeriu a ciopârțit-o. Luptăm azi cot la cot să anulăm permisul de trecere pe care l-a dat doamna Andronescu politicului în universități și pentru ca domnul Costoiu să asigure respectarea drepturilor studentilor. Suntem solidari și cu profesori și cu cercetători și cu medici - pentru că știm că societatea are nevoie de ei. Muncim împreună ca profesorii cu adevărat valoroși să fie cunoscuți și recunoscuți și ca elevii din România să nu mai intre la facultate „cum și unde dă Domnul”, ci unde se și potrivesc. Și eu și ea am trăit încercarea, reușita și eșecul în influențarea deciziilor și am înțeles că fără curaj și coloană vertebrală nu poți face nimic cu adevărat valoros și că deși de multe ori nu o să se vadă asta în presă, curajul și coloana vertebrală sunt condiții sine qua non pentru a reuși să schimbi ceva în bine fără a face un rău înzecit pe lângă.

Mă numesc Mihai Dragoș și sunt Președintele Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România. Votul meu de încredere merge către Patricia Couți pentru că este un om care merită să țină fruntea sus - un om care înainte să acționeze strânge din dinți, suspină adânc și face ceea ce este corect, indiferent cât de greu sau de dureros ar fi! Nu îi e ușor și dacă nu vrei să lași alți 10 oameni să îi ia mâine locul, strânge și tu din dinți și fă un efort - mergi la vot!

Dacă ai întrebări le aștept bucuros. Între timp profilul ei de candidat îl găsești aici.

V-am vorbit despre Patricia pentru că la ea am simțit cel mai mult că cei alți 10 oameni s-au mobilizat. Dar sunt și alți candidați valoroși pe care îi recomand cu încredere - La FPSE pe Bogdan Glăvan, la Facultatea de Biologie pe Daniel Cruceriu și pentru doctoranzi pe Daniela Dumulescu. Am colaborat cu toți în diferite etape ale implicării mele în mișcarea studențească și toți sunt oameni de coloană vertebrală și de valoare.

Pentru noi înșine și împotriva noastră

E 3 dimineața. A fost o zi interesantă (ieri... că azi n-a apucat încă) chiar dacă în multe feluri dezorganizată și parcă prea lungă și fără destul sens. În fine... am început cu o cafea, programele de guvernare ARD și USL, ANA și Scrisoarea Deschisă pentru viitorul României. 

Mi-am amintit azi cu o oarecare nostalgie de toată nebunia prin care am trecut până am văzut Statutul Studentului adoptat. Glumeam amar cu o colegă... „dacă obțineam doar transparența taxelor practicate de universități în loc de tot teancul ăla de drepturi... cine știe ce premii luam...”. 

Sunt, ce-i drept, supărat. Mi se pare că avem o toleranță mult prea mare față de cei pe care îi investim sau îi lăsăm să-și asume votul nostru - la toate nivelurile. De multe ori sunt prietenii noștri, prietenii prietenilor noștri sau colegii de cămin. 

La nivel național, oamenii fără prea multe scrupule care ne conduc de atâția ani ne-au învățat că e ușor să tot facă schimbări. Să se joace cu viitorul țării. Cu viitorul meu. Cu viitorul tău. Cu viitorul celorlalți. Cu zaruri. Și atunci... de ce să ne luptăm pentru schimbări?

Lipsa tragerii la răspundere încă de la un nivel mic merge mână în mână cu dezangajarea „comunitară”. Atunci când votăm (sau lăsăm să existe) un „reprezentant” pe care nu îl tragem de mânecă și cu care eventual stăm periodic la o caterincă și la o plângere reciprocă pe umeri despre cât de nașpa sunt cei care decid și cum n-avem ce le face, comunitatea vizată își pierde o mână. Sau un picior. Sau un ochi. Nici nu vreau să mă gândesc cât de ciuntită este societatea în ansamblul ei...

Atunci când luptăm pentru noi înșine și uităm de comunitatea din care facem parte plecăm la drum fără reguli de circulație. Poate ne putem strecura, poate că nu o să întâlnim nicio altă mașină, niciun obstacol pe drum. Dar dacă facem accident, rămânem cu suferința. Dacă la un moment dat e stricat drumul, rămânem cu kilometrii parcurși degeaba. Dacă profesorul ne înjură și eventual și bate copilul la ore, rămânem cu stima lui de sine zdruncinată. Vinovați nu vor fi, sau cel puțin nu de găsit.

Mi-ar plăcea să existe mai multă presiune publică asupra liderilor tinerilor. Mi-ar plăcea ca cineva să scrie din când în când despre ce facem bine și ce facem rău. Mi-ar plăcea să fie reportaje bine realizate despre realizări importante și despre eșecuri. Mi-ar plăcea să nu ni se permită să fim ipocriți. Bineînțeles, când spun presiune publică nu mă refer la jurnaliști wanna-be care atunci când prind pe cineva cu o bere se și grăbesc să scrie că s-a turmentat, cum zice poetul... Mă refer la tineri, bloggeri, simpli studenți sau jurnaliști care pun întrebări, cer dovezi, se informează (eventual din mai multe surse, inclusiv din cea vizată...) și pun punctul pe i - de la lucruri importante.

Liderii (reprezentanții) studenților au tot devenit de-a lungul istoriei persoane cu funcții de demnitate publică. Asta nu se întâmplă doar la noi, ci cam peste tot în lume. Într-un fel e de așteptat. Și acum România e condusă sau wanna-be condusă (și) de UTC-iști de marcă. Și mai sunt și destule structuri ale societății civile în situația asta.

Cum gândește un lider al studenților care nu e tras la răspundere de colegi? Iată un posibil model

- Indiferent ce fac, am mandatul asigurat 

- Indiferent ce fac, o să fiu ales din nou pentru că ăștia mă cunosc deja

- Vai! Rectorul! Ministrul! Doamne ferește să îl supăr, că îmi faultează viitorul... Băi fraților, înțelegeți-l și pe el, că nu vă vrea răul... (Pot să apăr interesele altora în fața lor. Dacă nu o să creadă acei alții că sunt un lider slab. În plus, dacă îmi calmez colegii, o să fiu plăcut de toată lumea și sigur îmi fac rost de un post pe undeva...)

- Dacă fac chestii care nu implică relația cu „conducerea” (chefuri, traininguri, festivaluri) atunci mă fac și vizibil în rândul studenților și plăcut în rândul profilor. Asta trebuie să fac! (Nu trebuie să fac reprezentare. Pot să fac altceva și să obțin imagine și beneficii mult mai multe decât dacă aș lupta pentru drepturile nerecunoscătorilor ăstora)

- „Cum să ne certăm cu Rectorul? Dacă nu ne mai dă săli pentru ședințe?!”

- Sunt un mare lider. Rectorul a vorbit să mă ia și în emisiune la televizor. Mâine îmi fac pagină de like și încep să pun pe facebook citate despre leadership. O să intru în politică...

- Ai auzit ce a zis scroafa aia? Cică eu sunt omul decanului... Lasă că vine ea la comisia de cazarea la anul... să vezi ce loc îi dau în cămin... (pot să abuzez de funcția deținută pentru a îmi pune la respect colegii)

GATA! Avem nevoie de reprezentanți care să știe altceva:

- dacă nu sunt transparent în ceea ce fac, voi fi tras la răspundere

- dacă sunt prins în conflict de interese, voi fi tras la răspundere

- dacă fac afirmații discriminatorii voi fi tras la răspundere

- dacă nu cunosc drepturile colegilor mei, nu le cunosc problemele și nu mă implic în demersuri necesare garantării respectiv soluționării lor, voi fi tras la răspundere

- dacă apăr interesele altora în fața celor pe care îi reprezint, voi fi dat jos și nu voi mai fi niciodată reales

- dacă săvârșesc fapte grave din punct de vedere etic sau moral, voi fi dat jos și nu voi mai fi niciodată reales

- dacă îmi ameninț colegii/vreun coleg pentru a proteja interese terțe voi fi dat jos și nu voi mai fi niciodată reales

- trebuie să evit greșelile. Ele mă pot urmări toată cariera de reprezentant. Pentru ele voi fi tras la răspundere, chiar dacă uneori pot fi iertat

- trebuie să îmi asum greșelile și să caut să le corectez. Dacă nu îmi asum și dacă nu îmi corectez greșelile cei care m-au ales mă vor trage la răspundere

- atunci când lupt pentru motivele corecte am majoritatea colegilor alături. Ei semnează și afirmă, atunci când sunt întrebați, că susțin inițiativa pe care am căzut de acord, împreună, să o susținem. 

- colegii mei nu vor lăsa pe nimeni să mă hărțuiască, amenințe sau atace și vor avea curajul și determinarea de a îmi fi alături în lupta pentru a trage la răspundere respectiva persoană, indiferent cine este ea, atâta timp cât eu nu cedez presiunilor și le apăr în continuare interesele 

Sau dacă nu, măcar să ne pregătim să ne conducă tot ei, în vecii vecilor...