Fericiiiiiree!!!!

Sa nu lasam din mana...

2012-01-09T13:16:00.000-08:00

Lumea a devenit foarte complicata. Sunt atat de multe lucruri care se intampla in jurul nostru, si suntem atat de conectati la ele, incat pare ca nimic nu se intampla cu adevarat. Totul e ca un mare vartej in care suntem prinsi si din care nu incercam sa iesim, ci incercam sa ne agatam de cate un dulap, o masina, un calculator, un om, o idee... si sa ne invartim deodata cu ele. Si, uitandu-ne cu coltul ochiului la stiri, pe facebook, in curtea vecinului, sesizam valtoarea, dar sa nu alegem din ea lucruri care nu se invart in ritmul dulapului, masinii, calculatorului, omului, ideii noastre. Chiar daca, de fapt, doar ideea si omul nu pot fi inlocuite in ecuatie.. si ele fie au valtoarea lor, fie o vor avea tot timpul pe a noastra.

Poate ca pentru mine problema de fata (deschiderea "pietei" serviciilor medicale de urgenta la competitia comerciala) - care poate sa duca, printre altele, la desfiintarea SMURD - este ceva mai mare decat un dulap. Cam cat un avion.. asa.. si imi dau seama ca s-ar putea sa ne intersectam. Dulapul, masina si calculatorul nu prea inteleg riscul. Eu, omul si ideea... poate ca da.

As putea sa ma dau inteligent si sa incerc sa scriu despre de ce e asta o problema. Dar mai bine ascultati un discurs (tinut cu ceva timp inainte ca aceasta posibilitate sa fie - atat de - aproape de a fi legiferata), direct de la sursa. Partea legata de competitia comerciala e mai pe la sfarsit - in ultimele 10 minute.

Raed Arafat speaking at TEDxBucuresti - Transcribed | dotSUB

Si daca nu vreti sa cada avionul peste voi, faceti ceva. Orice.

Ma intorc la valtoarea si la ritmul meu.. dar mi-am pus un carlig, care ma va prinde in initiative legate de aceasta problema.. si care, sper eu, va va prinde si pe voi.

In dans cu avionul,

Mihai

P.S. E si o cauza.. O gasiti aici

Dublajul sau de cand nu mai rad la Cartoon Network

2011-05-18T05:21:00.000-07:00

Nu vreau să văd dublaj la televizor. Nu, nu e din cauză ca mă ocup de relații internaționale în ANOSR, și (Doamne ferește) nici pentru că aș avea ceva cu limba română - și nu, n-am nimic nici cu Victor Socaciu.. ba chiar din contră. Motivul e mult mai simplu și mai din copilărie. Mai exact, e de când Cartoon Network a început să fie dublat, și eu am pierdut orice plăcere în a mă uita la desene animate. Orice plăcere (da, recunosc că nu mai eram copil mic, dar totuși...). Prin urmare, sunt de acord cu toți cei care spun că se pierde toată arta din jocul actorilor prin dublaj. Să nu uităm că, atunci când vorbim despre comunicare, vorbim despre componenta verbală, paraverbală și non-verbală. Prin dublaj alterăm 2 din cele 3 - putem pretinde că însăși comunicarea rămâne nealterată?! Mmmm nuuu...

În altă ordine de idei, o parte interesantă a vizualizării filmului este surprinderea înțelesului frazelor care nu se pot traduce mot-a-mot, și care sunt responsabile pentru o parte importantă din competențele mele de comunicare în limba engleză. Dacă nu mai auzim frazele în limba originală, cum o să ne apropiem de modul de formulare al nativilor? (eventual descărcând filmele de pe net...)

Pe de altă parte, trebuie să recunosc că nu mă mai uit la televizor de vreo 4 ani, decât ocazional. Poate că așa vor scăpa cu totul de tinerii care încă o fac...

(Sau poate că totuși e o măsură prin care vor să determine și etnicii care studiază - mai nou - și istoria și geografia în limba natală să învețe lb. română...)

No further comment, (nici un comentariu mai departe...)
Mihai

P.S. Semneaza aici, daca esti de acord cu mine: http://www.petitieonline.ro/petitie/semneaza/stop_legii_dublarii_filmelor_victor_socaciu-p56028047.html

Halucinații, fără boală psihică

2011-01-24T11:33:00.000-08:00

http://www.ted.com/talks/oliver_sacks_what_hallucination_reveals_about_our_minds.html

Iată un clip foarte tare (marca TED, bineînțeles) :). Vi-l recomand sincer (mai ales celor din profesii psiho-medico-bio-).

Enjoy ;)

Blog. ? ! * D | X @ #

2011-01-22T17:43:00.000-08:00

Ai vrut vreodată să îți faci un blog anonim, în care să poți să scrii tot ce visai de fapt să scrii când ți-ai făcut blogul? Și totuși, de ce să scrii? De ce să nu spui? Oare ne e chiar atât de teamă de răspunsul spus, „privit” sau gesticulat de altcineva? Oare chiar credem că suntem singuri, și că ceilalți nu ne înțeleg? Oare chiar credem că experiența noastră e atât de importantă încât nu putem risca să fie cunoscută doar de încă două, trei persoane apropiate?

Mă gândeam, înainte să încep să scriu acest articol, că pentru cei mai mulți dintre noi, pentru cele mai multe din postările noastre, noi rămânem cei mai fideli și siguri cititori ai noștri. În rest, multă lume citește în treacăt, își face (sau nu) o părere, ne-o spune, nu ne-o spune sau ne-o spune distorsionat.

Nici noi nu suntem chiar sfinți: scriem lucrurile uneori cum sunt, alteori cum am vrea să fie, de cele mai multe ori parțial, aproape întotdeauna DIN PUNCTUL NOSTRU DE VEDERE. Normal că atunci când citim, ca și atunci când scriem, tot punctul nostru de vedere e cel mai important. Dar asta funcționează și în cazul cititorilor noștri.

Și totuși, încerc să îmi dau seama ce simt când scriu. Știu că va citi ceva lume articolul (că de.. apare până și pe Facebook :) și acolo am mulți friends). Oare mă simt mai uman? Mai înțeles? Oare dacă îmi dai like chiar înseamnă că mă înțelegi? Sau că îți pasă de mine? Sau că știi despre ce vorbesc?

Și totuși, scriu pe blog.. O să pun etichetele pe care le consider cele mai relevante, o să mă uit cu interes care vor fi reacțiile pe facebook și următorul articol îl voi scrie ca și cum acest articol „nu s-a întâmplat niciodată”.

Poate că totuși primele întrebări au un răspuns mult mai simplu. Dacă ne izbește inspirația la 3:30 (cam cât e acum „ceasul”), doar n-o să ne apucăm de dat telefoane și nici n-o să ținem în noi revelațiile până la următoarea întâlnire.. oricum.. ne-am pierdut de mult obiceiul de a împărtăși (prin contact direct) bucuriile și necazurile cu cei dragi.

Gata! Destulă vorbărie.. Apropo.. tu ce te faci că faci când scrii pe blog/facebook/twitter și altele?

Cantecul lui Stefan Voda :)

2011-01-12T14:30:00.000-08:00

http://www.youtube.com/watch?v=US0XHiwxdbo

Cu un dang plin de jale,
Mii de clopote dau veste,
Stefan Vodă al Moldovei,
Stefan Vodă nu mai este
Stefan Vodă al Moldovei,
Stefan Vodă nu mai este

Dar pe unde treci acuma,
În măreața zi de vară,
Este Ștefan ce străbate,
Cel din urmă drum prin țară
Este Ștefan ce străbate,
Cel din urmă drum prin țară

Tristă-i mânăstirea Putna,
Porțile deschise-așteaptă,
Strălucit convoi ce vine,
Și spre el încet se-ndreaptă
Strălucit convoi ce vine,
Și spre el încet se-ndreaptă

Plânge dealul plânge valea
Plâng pădurile bătrâne
Și poporu-n hohot plânge
Cui ne lași pe noi stăpâne
Și poporu-n hohot plânge
Cui ne lași pe noi stăpâne

Eu vă las în grijă mare,
Idealul meu cel sfânt
Să stați strajă la hotare,
Să păziți acest pământ
Să stați strajă la hotare,
Să păziți acest pământ

S-arătăm prin fapta noastră,
Tuturor necontenit
Că prin neamul lui în lume,
Ștefan Vodă n-a murit
Că prin neamul lui în lume,
Ștefan Vodă n-a murit
Că prin neamul lui în lume,
Ștefan Vodă n-a murit
Că prin neamul lui în lume,
Ștefan Vodă n-a murit

Zi de Zi 2011

2011-01-10T23:32:00.000-08:00

Pana acum am reusit sa-mi incep fiecare zi (cred) din 2011 cu exercitii fizice. Acum vreau sa adaug pe lista de obiceiuri citirea a 20 de pagini de carte pe zi (urmand sfatul Radio Guerrilla) si scrierea a cel putin ceva (articol pe blog, pt newsletterul ANOSR, poezie, orice..) pe saptamana. Oare voi reusi?

Am inceput cititul cu Paulo Coelho, "Invingatorul e intotdeauna singur". Se anunta a fi o lectura interesanta :).

"(...)
Orice teorie din viata ta trecuta si orice conformare
la vietile din jur vor trebui abandonate,
Lasa-ma asadar acum
inainte de a te tulbura mai mult,
ia-ti mana de pe umarul meu,
Lasa-ma deoparte si urmeaza-ti drumul"

(din Walt Whitman: Leaves of Grass, dupa Paulo Coelho)

La 2 metri de moarte...

2011-01-10T09:21:00.000-08:00

Cu siguranta, viata de zi cu zi, cu toate activitatile in care ne prinde, ne deconecteaza putin de la realitatea mortalitatii noastre sau a celor din jur. Si totusi, ni se aduce uneori aminte...

Mergeam azi spre sediu (ANOSR) si treceam strada la Eroilor, spre parcul Operei, in drum. Dupa trecerea Dambovitei, am oprit pentru ca era rosu. O fata de vis-a-vis a inceput sa treaca strada, tinandu-se oarecum cu mainile de cap, sarind, practic, in fata unui autobuz care venea din dreapta si care era la momentul respectiv la vreo 5-6 metri de trecere. Constientizarea iminentei coliziunii m-a facut sa ma prind, ingrozit, de cap.. era prea tarziu deja sa fac orice.. sa fug nu puteam pentru ca m-ar fi lovit pe mine, sa strig n-ar fi avut oricum, rost, pentru ca daca se oprea fata nu mai avea nicio sansa de scapare.. si eram oricum prea panicat. Autobuzul a claxonat, a franat brusc, fata a fost la vreo 15 cm de contact (cu tot cu saritura dinainte de ceea ce putea fi un accident), si a continuat alergarea, probabil socata si ea de ce era sa pateasca...

Mi-e greu sa imi dau seama daca a vrut sa se arunce in fata autobuzului (din depresie), daca a fost un gest de automutilare inconstient, daca avea vreo problema de vedere sau daca visa cu ochii deschisi la cine stie ce... cert e insa ca mi-a amintit ca viata noastra atarna de un fir de ata si ca se poate termina oricand, si m-a pus putin pe ganduri..

Anii trec, sperantele raman..

2010-12-21T09:33:00.000-08:00

Cred că "Treceți Batalioane" a fost primul cântec patriotic de care am fost atașat într-un mod autentic, concurând cu "Deșteaptă-te române". Eram în gimnaziu și îl cântam la muzică. Aveam un profesor care, printre altele, când cântam "Deșteaptă-te Române!" ne punea să stăm în picioare și ne tașca dur dacă nu arătam respectul cuvenit pentru acest simbol al patriei.

Îmi amintesc și că prima zi a orașului Alba Iulia pe care o țin minte cu adevărat a avut loc prin liceu. Eram pe atunci foarte timid. Eram îndrăgostit până peste cap de o fată cu vreo 2 ani mai mare ca mine, dar n-aveam curajul să i-o spun. Eram însă foarte productiv la scris poezii :). Era un timp în care aveam multe vise, dar nu începusem să și reușesc să fac lucruri. Printre altele, fiind în Consiliul Elevilor din liceu, scrisesem un model de regulament pentru un consiliu național al elevilor, și președinta de atunci îmi spunea că am înebunit și că e prea complicat, iar eu am renunțat într-un final la idee.

Dar nu asta voiam sa vă povestesc, ci că motivul pentru care îmi amintesc momentul e că mai mulți interpreți de muzică populară (cred ca erau Ioan Bocșa, Nicolae Furdui Iancu și Ionuț Fulea) au cântat melodii precum: Hora Unirii, Noi suntem români și, bineînțeles, Treceți Batalioane. În acele momente noi, publicul, în mare parte tineri, ne-am ridicat în picioare și am cântat cu ei. A fost un moment solemn, în care am fost mândri că suntem români și am fost uniți. De multe ori ne dezicem de tot ce avem, însă se pare că tot în trecut și în tradiție găsim tăria de a ne uni.

Nu întâmplător mi-am amintit de momentul descris mai sus. Mi-am amintit pentru că în acest an, de 1 decembrie, la Alba Iulia programul a fost pătat mult mai puțin decât în alți ani de non-, dacă nu anti-, valori. Mai exact, seara, au concertat mai ales cântăreți din Cenaclul Flacăra, cântecele fiind mai ales patriotice și în acord cu Ziua pe care o sărbătoream: 1 Decembrie. Ziua a culminat (pentru mine) atunci când împreună cu doi colegi ai mei, Paul și Tudor, la finalul unei melodii și chiar înainte de finalul concertului, am ridicat steagul lui Paul (tricolor) și am început să cântăm Treceți Batalioane. Cântereții au început și ei, apoi, să cânte acest cântec, prim cântec patriotic de care eu m-am atașat. Toți trei am căzut, apoi, de acord că acesta a fost cel mai „tare” 1 decembrie la care am fost. Nu doar noi am fost încântați, ci și studenții basarabeni veniți la Alba Iulia pentru a sărbători această Zi sfântă pentru România, basarabeni în care am văzut mai mult patriotism decât în aproape toți cei născuți în România pe care îi cunosc.

Soarta nu ne prea dă ocazia să știm dacă atunci când ea joacă după cum cântăm noi e din cauza noastră, și nu pentru că așa ar fi făcut oricum. Nu ne dă nici măcar șansa de a ști care e cel mai bun lucru pe care îl putem face la un moment dat. Ne lasă însă să facem ceea ce dorim, să credem și să acționăm după speranțele noastre.

Dacă ar fi, dincolo de „hotarele” reale sau virtuale pe care trebuie să trecem în lumea din afara noastră, să mă gândesc la ce hotar mare avem de înfruntat în interior pentru a reuși să dăm viață speranțelor noastre, unul ar câștiga detașat: curajul de a nu renunța în fața propriului eșec și a propriei slăbiciuni. Nu mă refer la a ține cu dinții de un post pe care îl poate face mai bine altcineva, ci la a face ceva ce nimeni altcineva nu se încumetă să facă, deși nu ești pregătit pentru asta. Mă refer la a avea curajul să pășim pe un teren necunoscut, chiar și atunci când avem doar principiile drept ghid, și a lua propriile greșeli sau performanțe nesatisfăcătoare nu ca motiv de renunțare, ci ca motiv de evoluție.

Și atunci când ne gândim dacă merită să luptăm pentru speranțele noastre, pentru că tot e 21 decembrie, să ținem bine minte:

"Există ceva mai greu de suportat decât frigul, foamea și întunericul - e rușinea față de propria lașitate" Vasile Gogea, 20 decembrie 1989

Aici un scurt filmuleț despre revoluția din '89: http://www.youtube.com/watch?v=ehvu7qCMSP4

Despre noi și alții...

2010-12-11T13:00:00.000-08:00

Ho Ho Ho...

Iată că azi-mâine vine din nou moșul. Înainte ca el să apară, eu m-am gândit să fiu puțin ironic la adresa unora din obiceiurile noastre, a oamenilor. Sper să le găsiți și voi interesante :).

Începând de azi, câte un astfel de articol (foarte scurt) va apărea zilnic, până pe 22 Decembrie, pe celălalt blog al meu:

http://beyond.weblog.ro

Enjoy!
Joke errr

Eul propriu ca obsesie

2010-12-10T11:12:00.000-08:00

Eul propriu ca obsesie

Filme psiho :)

2010-11-25T11:10:00.000-08:00

Hello again :)

Se pare ca mai nou e tot mai mult interes pentru domeniul psihologiei (si psihiatriei). Asa ca m-am gandit sa le fiu de folos curiosilor si sa impartasesc cateva linkuri cu multe recomandari de filme ce au teme psiho :). Bineinteles, puteti oricand sa cautati "movies about psychology" sau "movies for psychologists" pe google si sa le gasiti singuri...

http://www.smccd.edu/accounts/merrill/PSYCHOLOGY%20AND%20MOVIES.htm
http://psychmovies.com/

Sa fie psihism! (Let there be psyche!)

Mișel

De ce politicienii nu se tin de promisiuni...

2010-11-21T17:51:00.000-08:00

Uite ca am aflat si de ce politicienii nu se tin de promisiuni..

Studii psihologice arata ca atunci cand le spunem celorlalti ce avem de gand sa facem, creierul nostru reactioneaza (aproximativ) ca si cand am fi facut acel lucru deja, fapt ce reduce probabilitatea ca noi sa depunem efortul necesar pentru a chiar obtine rezultatele dorite.

Mai jos am atasat un video de pe ted.com pe aceasta tema.

Enjoy! :)

Sir Ken Robinson on Changing Education Paradigms

2010-10-24T16:06:00.000-07:00

Asa-i in tenis...

2010-09-09T04:56:00.000-07:00

When I was young it seemed
that life was so wonderful
a miracle, oh it was beautiful, magical
And all the birds in the trees
well they'd be singing so happily
joyfully, oh playfully watching me

But then they sent me away
to teach me how to be sensible,
logical, oh responsible, practical
And they showed me a world
where I could be so dependable
clinical, oh intellectual, cynical.

There are times when all the world's asleep
The questions run too deep
for such a simple man
Won't you please,
please tell me what we've learned
I know it sounds absurd
but please tell me who I am

Oh watch what you say
or they'll be calling you a radical,
a liberal, oh fanatical, criminal
Oh won't you sign up your name
we'd like to feel you're acceptable
respectable, presentable - a vegetable!

But at night when all the world's asleep
The questions run too deep
for such a simple man
Won't you please,
please tell me what we've learned
I know it sounds absurd
but please tell me who I am

Hai la inundatii!

2010-07-12T04:06:00.000-07:00

In sfarsit, dupa o perioada destul de lunga, am din nou acces la internet (si putin timp). Pentru ca nu am mai scris de mult pe blog, o sa revin cu un articol scurt legat de inundatiile de la Galati.

Nu stiu cati dintre voi stiti, insa ANOSR a avut initiativa de a apela la studenti pentru a participa la construirea digului de la Galati. Zis si facut. Peste 50 de studenti din tara s-au strans la Galati pentru a da o mana de ajutor. Si din facultatea noastra au participat intr-o forma sau alta 8 studenti (zic intr-o forma sau alta pentru ca nu toti au fost acolo pe toata perioada sederii noastre). Am avut si de lucru (umplut si carat saci cu nisip, sapat cu harletul/tarnacopul/lopata), dar si de petrecut :). Mancarea la cantina Universitatii din Galati a fost si ea foarte buna, locurile la camin unde am dormit OK... Daca primele doua zile am avut parte de munca fizica, dupa aceea am stat mai mult pregatiti pentru eventualitatea in care o sa fim chemati la evacuari. Dat fiind ca nivelul Dunarii a scazut, n-a mai fost cazul.

Ce mi s-a parut interesant a fost si ca am reusit sa mobilizam localnici. Vazandu-ne, o parte din ei s-au pus pe treaba serioasa. Unul din ei s-a si luat de noi ca lucrand ii facem de rusine pe galateni (vazuse el la stiri cu o seara inainte ca voluntari din toata tara vin sa le salveze orasul si ei stau la bere, pentru multi din ei lucru deloc fals...). Eh.. nu in ultimul rand, a fost foarte tare si ca am avut parte si de ajutor si din, si din afara ASPSE.

Una peste alta, cred ca e foarte important sa fim solidari, in miscarea studenteasca, si atunci cand trebuie sa dam o mana de ajutor acolo unde este nevoie, nu doar atunci cand ne cerem drepturile, si sper ca pe viitor aceasta solidaritate sa fie din ce in ce mai puternica.

Fotografii puteti gasi aici

In speranta unei mobilizari cat mai mari atunci cand situatii critice (cat mai rare) o cer,
Mihai

Mars, mai animalule!

2010-06-11T10:46:00.000-07:00

Sa nu uitam ca Revolutia ne-a fost furata, sa nu uitam ca minerii au fost adusi la Bucuresti si „lasati” sa omoare zeci de oameni si sa omoare alte cateva sute, sa nu uitam cum am fost mintiti. Asta ca sa nu mai spunem de cei peste 1200 de morti de la revolutie, inscenarile si minciunile de atunci, orchestrate maiestuos de.. cine oare?

Bineinteles, nu putem sa nu vedem si continuarile actuale: dosarul Revolutia blocat de justitia romaneasca (implicit si trimiterea in instanta a aceluiasi personaj despre care vorbeam mai sus), judecatorii numiti indirect de acelasi personaj, din cadrul CCR, au blocat ANI, CNSAS, acum si Legea Lustratiei, etc. etc.

Mai multe detalii pe http://www.asociatia21decembrie.ro/.

De unde pana unde?

2010-06-02T15:43:00.000-07:00

Am pregătit în ultimul timp mai multe proiecte cărora vreau să le dau viață. Nu știu dacă ți s-a întâmplat și ție să visezi, să ți se ridice părul pe tot corpul la gândul că ai putea să reușești să faci ceva... orice a fost acel ceva pentru tine. Nu știu nici dacă ți-a ieșit ceva atât de mișto, încât, cum zice marele filosof Guess Who, să crezi măcar pentru o secundă că ai lumea la picioare (lumea la picioare poate ca „șef”, poate ca cel mai bun servitor)... Nu știu dacă ți s-a întâmplat să crezi că poți face lucruri super tari, să inspiri, să fii inspirat, să crezi în oameni care să nu creadă în ideile tale, să crezi în idei care nu se potrivesc pentru oamenii din jur, sa te ajute cineva în ideile tale, dar să-ți dai seama că de fapt trage în cu totul altă parte, pentru că de fapt n-a înțeles, sau să reușești să le aliniezi pe toate.. După câțiva ani buni de voluntariat (cam 5 pentru mine), chiar dacă îmi face plăcere să mă gândesc retrospectiv și să mă întreb câte din cele de mai sus le-am făcut și ce au însemnat, lucrurile care mă inspiră cel mai mult sunt în continuare cele viitoare...

După acești ani, însă (de fapt de muuult mai repede), am învățat să-mi mușc puțin limba și să spun mai puțin despre lucrurile viitoare. Vrând nevrând, am văzut cum e să fii și susținut, și blocat (din intenții bune) în diverse planuri, să mă motivez sau să mă sabotez chiar eu, chiar sub ochii mei.. Am văzut cum oamenii sunt diferiți în atâtea feluri, și în atâtea asemănători, am văzut cum socoteala de acasă se potrivește destul de rar cu cea din târg. Am văzut curaj și am văzut și lașitate, și am văzut și cum ele nu se văd la fel din interior și din exterior, prin ochelari de soare sau infraroșii.. Poate însă că cel mai mult din toată povestea asta a contat cum și că m-am văzut pe mine.

Am pornit ca un (mare) visător, căruia cei mai buni prieteni îi spuneau că s-a prostit de la gândit „atâtea proiecte”. Deși am crezut că asta înseamnă că lumea nu merită oameni bine intenționați, m-am gândit mai bine și am înțeles că n-are nimeni niciun motiv să mă aprecieze pentru visele pe care le am, dacă nu pentru vise aștept aprecierea lor. Am început să fac, am început s-o dau în bară, apoi am mai început să și reușesc. Mi-am mai racordat visele la realitate, și da, a fost foarte dureros, apoi am mai racordat și realitatea la vise, atât cât am putut. Am văzut, totuși, că atunci când mă bucur prea mult de un plan, risc să-l las plan. Am hotărât atunci să nu-mi mai dau satisfacția de a mă bucura din plin de un proiect cât nu e realitate. Chiar și după multe încercări, am rămas un visător, dar poate un altfel de visător. Ce mi se pare foarte interesant acum e că am învățat să-mi iubesc și reușitele și eșecurile, și fericirea, exuberanța, și tristețea, frustrarea, singurătatea, și am învățat asta pentru că simt că în final viața mea își va fi meritat viața, și viața vine cu de toate, la pachet...

Cât despre proiectele de viitor, mă apropiu de ele cu teamă și cu emotii, dar și cu o mare speranță că ele vor merita apreciate ca fapte, nu ca vise. Și mai mult însă, sper că ele vor fi ale celor care se vor bucura de ele, cu bunele și relele lor, și a mea mai mult bucuria de-a fi adus o contribuție. Si cu doza de realism, sper ca fiecare vom învața să ne vedem și bunele și relele noastre, pentru a putea, ca și copiii, să avem curajul să ne tot ridicăm în picioare după fiecare cazătura, pentru a putea în final să mergem în două picioare, fără să ne limităm la a da vina pe părinți că nu ne-au ținut destul de strâns de mână...

Între căzături și sprinturi, pe pista către vise,
Mihai

Lectii de viata

2010-05-11T16:20:00.000-07:00

Era (o) marți. Ziua a început într-un mod.. normal. Atât de normal, încât nici nu-mi amintesc cum a început. Pe la 20:00, simțindu-mă aiurea că am și eu o zi liberă și nu știu cu cine să ies, m-am învârtit puțin prin cameră (fac asta la propriu când gândesc..). Simțeam o stare.. poetică. Mi-e greu să o descriu, dar când sunt în această stare știu că pot să scriu, sau măcar să visez :). Știam că trebuie să fie o seară foarte tare. Am vorbit cu o prietenă și am chemat-o la un suc. După îndelungi deliberări a refuzat (era foarte obosită). Povestea durase vreo 2 ore și ceva, timp în care dorința și determinarea mea de a ieși a crescut. M-am gândit că am putea să mergem să facem ceva gen free hugs, dar fără să filmăm, să vorbim cu oameni beți etc. etc.

Rămânând singur (fără „date”), mi-a luat ceva să mă automotivez să ies. Mă gândeam să merg în parcul Izvor și să scriu (acolo parcă e destulă lumină). Apoi, m-am gândit și să rămân acasă și să scriu, dar era un risc prea mare să nu mai fac nimic. Cu chiu, cu vai, m-am convins și plecat spre centrul vechi.

Am coborât din cameră, am intrat în metrou. M-am uitat la oamenii din jur (5-6 în vagon..). Am deschis un carnețel pe care îl luasem cu mine, și am scris:
Q&A
1: 1 lucru ca lecție de viață + exp. aferentă

M-am așezat lângă un tip. „Bună ziua! Sunt student la psihologie și fac o mică anchetă. Puteți să îmi răspundeți la o întrebare?”.. „Despre ce e vorba?” „Dacă ar fi să alegeți o lecție importantă de viață pe care să puteți să o transmiteți, care ar fi aceea? Cum ați ajuns la respectiva concluzie?”

Răspuns #1
Să se preocupe de studii, să-și găsească un servici și să se țină de el.
/Cum ați ajuns să considerați aceste aspecte ca fiind foarte importante?
Eu, la 29 de ani, am 13 ani lucrați pe cartea de muncă. Mulți au 1,2,3 ani la vârsta asta... oricum, cred că ține și de familie..
/În ce sens ține și de familie?
Păi cum sunt și părinții, ce vezi la ei.
-- Ionuț, 29 de ani

Răspuns #2
/Am întrebat apoi, același lucru, o doamnă. A fost foarte drăguță și mi-a spus multe lecții de viață
Niciodată să nu te iei după nimeni ca să n-ai cui să-i reproșezi. Eventual ție însuți. Ce să-ți mai zic.. Mâncarea reîncălzită nu mai e la fel de bună. Să ții asta minte!
/Vă referiți la relații intime?
Da, mai ales la relații intime. Poate că pare că merge, dar odată ce s-a stricat o relație, cum e în situații de divorț de exemplu, nu mai merge..
Așa.. ar mai fi să nu te încrezi prea tare decât în mama ta. Prietenii se pot folosi de informații când ești mai vulnerabil și să te șantajeze sau să-ți facă rău. Asta mai ales dacă ajungi cineva și ei sunt invidioși că nu le dai și lor, chiar dacă tu poate nu poți. Și aș mai zice că totul în viață se plătește.
/ Cum ați ajuns la această concluzie?
Păi am avut niște decepții... aș putea scrie un roman despre asta. Da.. dar uite, încă o chestie: Răbdarea, încrederea, să nu le pierzi niciodată. Și niciodată să nu te umilești (nici pentru bani nici pentru altceva)...
/Spuneați că totul în viață se plătește. Puteți să-mi dați un exemplu de experiență care v-a făcut să credeți asta?
Ei.. păi am 56 de ani și încă plătesc pentru greșelile din tinerețe. Să ții minte că ce vezi în casă, aia să faci.. să urmezi exemplul pozitiv al părinților...
-- Rodica, 56 de ani

Răspuns #3
/Metroul a ajuns la destinație. Am salutat doamna de mai devreme și am plecat grăbit din metrou. Am mers și am încercat să întreb o domnișoară tânără același lucru. Mi-a răspuns, puțin sec, „și dacă chiar nu am disponibilitate?”. Mi-am cerut scuze și am mers mai departe.

Răspuns #4
/După ce am urcat scările (eram la Unirii). Am întrebat un paznic mai tânăr chestia asta. Mi-a zis că nu vrea, să văd dacă vrea colegul lui..

Răspuns #5
/Am mers la un coleg al său. A început destul de ușor, repede și sincer, să îmi povestească
Până la 50 de ani, n-am realizat nimic. De aici încolo ce mai pot să fac? Meseria de paznic.. asta-i meserie?
La țară, la mine, în provincie, murim de foame. Fără salariu de câteva milioane, murim de foame...
Eu nu mai pot realiza nici ce au realizat ai mei.
/Ce anume nu mai puteți realiza?
Păi să fac și eu o casă.. cu 10 milioane, nu pot.. Tineretul să încerce să meargă în străinătate dacă nu întrevăd alte posibilități în țară. Eu sunt legat de casă, fac naveta (100km), unde am grijă de ai mei. Sunt din Călărași, Mănăstirea, aproape de Dunăre.
Viața de aici încolo ne paște cu greutăți. Cauți să vorbești cu cineva, și dintr-o vorbă ajungi la conflict.. asta e lumea, stresul din ziua de azi.
Eu.. am meserie de șofer, mecanic, marinar nici nu mai zic.. s-au dus astea, pur și simplu s-au dus. De azi dimineață stau numai în picioare. Ne-am aciuit aici paznici, și nu ne dau nici un spor nimic.
Te uiți în viața asta și vezi că nu-ți poți realiza împlinirile. Printr-o simplă semnătură aștia ia 100.000 de Euro. În provincie la țară a-nvechit toate, și trebuie renovate, dar cu ce să realizezi toate astea?
Să vezi când eram eu adult și aveam grijă de vecini, și erau uite-atâta (ținea mâna lal aprox. 1m), care acum sunt plecați și s-au realizat material, ce eu n-am putut face într-o viață de om..
Eu n-aș pleca de la țară nici pentru o doamnă miliardară, nici să fie Zâna Zânelor.
/Amuzat de ce tocmai a spus, i-a povestit și casieriței, și au râs puțin.
... știi, pe vremea lui Ceaușescu, se spunea că 80% din țară o duce râu, dar și acuma tot așa e.. adică așa cred eu, din ce văd eu în jurul meu, și acasă.
/I-am mulțumit frumos pentru disponibilitate și am plecat mai departe. M-a lăsat apoi să intru pe poartă, să nu plătesc încă o călătorie pentru interviu.
-- Gheorghe, 50 de ani, paznic la metrou.

Răspuns #6
/Am continuat către ieșirea dinspre magazinul Unirea. La un moment dat, am văzut un muncitor. După câteva clipe de ezitare, l-am abordat și el.
Lecție importantă de viață de la noi, de la șantieriști... n-ai să vezi așa ceva (râde)
Ce să zic.. bani cu țârâita, muncă multă, toată ziua spune că dacă nu-ți convine poți să pleci.. asta-i viață?
Gata.. în trei cuvinte ți-am spus ce m-ai întrebat..
/Care ar fi mesajul pentru tineri?
Păi să se țină de carte și să nu ajungă pe șantier. patronii câștigă bani și nouă ne dă ce le scapă printre degete. Mie când îmi spunea tata să-nvăț, parcă nici de-al dracului..
/I-am mulțumit frumos, am dat mâna cu el, și m-am dus mai departe.

Răspuns #7
/Am ieșit din metrou și am plecat spre Lipscani. Lângă McDonalds era un grup de tineri cu freze ciudate, care vorbeau alte limbi și se distrau. Aveau și bagajele în jur. Inițial, am mers mai departe, am stat în parcul unirii câteva minute, apoi m-am întors la ei. Aceeași întrebare:
Take the metro before it's too late.. this could be like a metaphor..
--Nicholas, 23

Răspuns #8
/Din același grup
Go to Vama Veche!
-- Stefanie, 20 (da, așa se scrie Stefanie)
/M-au întrebat de ce îi întreb, le-am povestit ce făceam, apoi au plecat, pentru că trebuia să prindă ultimul metrou..

Răspuns #9
/Am plecat de la turiști și am ajuns din nou în parc (în colțul parcului). Pe bancă stătea un om al străzii. Aceeași întrebare.
Io sunt copilu străzii.. am rămas de la 7 ani fără mamă și tată. Am fost căsătorit și am o fetiță, dar n-am putut să ne împăcăm, cu soția (probleme financiare, părintești - cu soacra mai ales), iar acuma îmi duc viața de azi pe mâine, să pot să-mi duc existența să trăiesc.
Aș vrea să găsesc o locuință, să pot să trăiesc, să nu mai dorm pe străzi. Asta numai cu ajutorul lui Dumnezeu - el ne-a creat, el ne-a dat viață.
Prietenii din ziua de azi când te vede la rău (chiar apropiați) nu te bagă în seamă. Sunt nemâncat de 4 zile, am găsit asta în gunoi (/era o sticlă de suc). Tare mi-aș dori să găsesc un loc de muncă, să pot să mă mențin, dar nu-mi găsesc.
Am crescut la orfelinat până la 18 ani. Părinții mi-au murit într-un accident de mașină.
/Alte rude nu aveți?
Nu, nu..mmm adică am o mătușă dar ea nu poate să mă întrețină - are doar 2 camere și are copii. Așa-i viața.. n-ai cu cine să te cerți, n-ai cu cine să te bați, așa-i bine, să-ți duci viața de unul singur..
Caut de 2 săptămâni loc de muncă, dar nu găsesc deloc. Noaptea-i foarte frig, n-ai unde să dormi..
Eu am opt clase terminate. Mai multe n-am putut. N-am putut financiar, mă înțelegi. Asta e... cam atât am avut tot ce-am avut pe sufletul meu să vă spun.
/L-am invitat să mergem la un fast-food din apropiere să ne luăm câte ceva de mâncare. Zis și făcut.
La noi în România e multă corupție, și lumea e pentru ea.. dacă și președintele minte, care el e președintele țării.. zice că ne dă locuri de muncă și noi nu găsim nimic.
Eu sunt fierar-betonist, când lucram pe șantier câștigam câte 15, 16 milioane pe lună. Problema e că n-am putut să îmi scot cartea de muncă, că n-am avut ani. Și cu soacra, cât am avut de lucru și am adus bani în casă, am fost bun. Când n-am mai avut ce lucra, n-am mai fost bun. Așa e lumea, cât aduci ceva ești bun, când nu, nu mai ești.. nu contează dacă chiar nu găsești..
Știi, m-a învățat odată un om asta „oricât ai fi de sărac, să ni-ți pierzi niciodată încrederea, că pentru noi există un Dumnezeu care are grijă de noi în orice problemă pe care o avem” și eu am luat cuvintele astea și le-am memorat. Și așa rezist acum, că n-am mâncare, și de dormit dorm pe niște țevi care mai sunt descoperite la metrou, că se lucrează, și mai bagă căldura până pe la 2-3 noaptea, după care mă trezesc de frig.. Și la asta mă gândeam și când stăteam la mătușa mea. Că acolo mai lucram la o femeie, îi făceam curat din când în când, și avea bijuterii valoroase și niciodată nu m-am atins de ele, și mă știa și copiii ei și mă chemau când mai plecau ei să o ajut.
Eu mă gândesc, că îmi mai apar așa gânduri în minte, că dacă iau (/n.r. fur) acuma, ce rezolv? Că banii se duce. Dar dacă n-ai sănătate degeaba. Și asta, vezi, mentalitatea la om, e importantă, să gândească bine, să nu gândească răutate.
Vedeți dumneavoastră că și ura asta e mare, și ura asta rasială. Acum, dumneavoastră probabil că știți mai bine că sunteți citit și aveți atâta școală. Da uite și rromii aștia, când fură sau așa, ei nu se gândesc că mai tare fac rău și mai tare îi întărâtă pe ceilalți împotriva lor? Oare de ce nu pot gândi și ei că ce rost are să iau de la omu ăla să-i fac rău... cum ați venit dumneavoastră la mine, eu puteam să mă enervez, să zic iau de tine, dar de ce? cu ce drept, când ai pus doar o întrebare? oare de ce nu gândesc și ei așa să nu întărească ura asta rasială?
Eu am avut noroc cu o profesoară, care m-a învățat să nu fac rău. Mi-a zis să nu fac ca ceilalți copii de la centrele de plasament, că eu n-am părinți care să mă ajute când plec.
/De ce ați plecat de la mătușa dumneavoastră?
Am plecat că nu aduceam bani în casă, și nu poți să stai la om și să nu aduci nimic, numa să ceri..
/Am mai povestit cu el despre copiii care se droghează, ura rasială de o parte și de alta. M-a mai întrebat dacă sunt poet. I-am spus că mai scriu, dar nu mă consider neapărat poet, și mi-a spus că dacă mai scriu, el asta înțelege prin poet. I-am mulțumit pentru că a povestit cu mine, am dat mâna și am mers mai departe.
-- Radu Cristinel, 34 de ani

Răspuns #10
/Am ajuns într-un pub. Am comandat un ceai și m-am uitat puțin peste notițe. Le-am povestit fetelor de la bar ce fac, și le-am pus aceeași întrebare. Una n-a zis nimic (nici că nu răspunde). Cealaltă:
Mai trag de timp.. eu una încă sunt prea mică... adică nu mi s-au întâmplat lucruri foarte importante din care să fi învățat ceva foarte important sau relevant.
-- Cristina, 21, barman

Răspuns #11
/Am mers puțin în club apoi, dar am stat foarte puțin. Mă întâlnisem mai devreme cu câteva colege, îmi spuseseră unde merg, și le-am făcut o vizită. Am luat apoi un taxi spre casă. Taximetristului i-am adresat aceeași întrebare. În mașină cânta muzică religioasă.
Dumnezeu e Calea, Adevărul și Viața. Întreabă-l pe El, că El are toate răspunsurile. Să ținem post, să ne spovedim, să luăm canon de rugăciuni. Secretul, în orice domeniu ai fi, este să fii credincios. Dacă nu suntem credincioși, degeaba suntem învățați, dacă suntem mândri, că și Lucifer a căzut din cauza mândriei. Și dacă ești doctor, și dacă ești ce ziceai că ești tu, psiholog, nu ești doctor bun dacă nu crezi în Dumnezeu, pentru că atunci nu ai Harul lui cu tine. Să ții minte, că mântuire înseamnă viață veșnică și moartea veșnică este în iad, că noi nu ne oprim aici. Ceea ce-ți spun eu acum nu eu îți spun, ci Dumnezeu vorbește prin mine și mă-nvață ce să îți spun. Ai să vezi că nici profesorii tăi nu știu ceea ce-ți spun eu acum.
//Cursa s-a terminat. Discuția a fost puțin mai lungă, ideile însă cam acestea au fost. I-am mulțumit, am plătit cursa și am mers acasă.
-- Păcătosu Vasile cel Mare, 57 de ani (așa a spus să îi trec numele)

Cam asta a fost marea aventură printre lecții de viață. Sunt tentat, însă, să vă pun și vouă aceeași întrebare:
Dacă ar fi să alegeți o lecție importantă de viață pe care să puteți să o transmiteți, care ar fi aceea? Cum ați ajuns la respectiva concluzie?

Cultură generală?

2010-04-01T13:26:00.000-07:00

Cred că trăim într-o lume „accelerată”. Se vede în viteza revoluțiilor din știință, tehnică, economie, politică și multe altele. Creația și creativitatea devin și un apanaj al laicului, iar lângă ele se alătură și o diversificare enormă a cunoașterii. Ce mă întreb eu este, în această mare vâlvă în care puține rămân lucrurile cu adevărat universal valabile, și nu pentru că nu ar fi universal valabile, ci pentru că (poate paradoxal) sunt prea multe pentru a fi cunoscute de o singură persoană, și viteza apariției lor este în plină ascensiune, ce va însemna cultură generală în mileniul trei.

Discutam cu un profesor al facultății la un moment dat și îmi spunea că nivelul culturii generale al studenților este adesea la pământ. Dincolo de adevărul că foarte mulți au ales ca scăpare din acest vârtej al cunoașterii ieșirea din el, cred că de fapt oricum „cultură generală” nu mai poate face referire la un „corp comun de cunoaștere” așa cum se întâmpla înainte de revoluția tehnologiei din ultimii ani. Astăzi, multă din cultura generală nu este împărtășită de toată lumea. De fapt, cultura este atât de vastă (putem lua ca exemplu doar toate videoclipurile de pe www.ted.com, ca să nu mai spun de situri documentare) încât putem accesa de fapt doar părți din ea.

În același timp în care cunoașterea devine prea vastă pentru a fi asimilată, noi ne transformăm tot mai mult în creatori „feroce” de cultură și schimbare. Putem lua de exemplu doar explozia de activități de voluntariat, numărul impresionant de bloguri, videoclipuri pe youtube sau cercetări din ultimii ani. De multe ori, devenim chiar atât de preocupați de a produce cultură, încât uităm să fim consumatori. Suntem atât de preocupați să evoluăm, să urcăm în ierarhie, să ne autoperfecționăm, încât depășim 8,10,12,16! ore pe zi de „preocupare”. Înțeleg prin „preocupare” faptul că ne „gândim”/acționăm în direcția în care producem noi cultură. Unii dintre noi ne-am eliberat într-o asemenea măsură creativitatea, încât am putea hrăni și alți oameni și organizații mulți ani, în sensul de idei la care ar putea lucra și care chiar ar avea potențialul de a aduce valoare! Centrarea excesivă pe producția noastră culturală (cumulată cu un interes centrat pe aspectele relevante din vârtejul cultural pentru propria producție culturală) ne îndepărtează de multe ori atât de momentele de liniște, cât și de evoluțiile culturale paralele din societate.

Această schimbare îmi aduce tot mai mult aminte de o metaforă a autorilor „Funky Business” (sper să mi-o amintesc bine): e mai ușor să asiguri supraviețuirea unui banc de pești decât a unei balene.

În acest sens, cred că termenul de cultură generală încetează să facă referire la un corp de cunoștințe identificabil de către cineva. Cunoașterea ca ansamblu este din ce în ce mai mult un bun al societății, nu al persoanelor din societate. Cultura generală începe să facă mai degrabă referire la o atitudine. Atitudinea este una de curiozitate și deschidere, în care avem o „sete” de cunoaștere. Doi oameni de cultură generală nu vor mai fi aceia care discută despre aceleași lucruri, pe care doar ei (sau uneori nici ei nu) le înțeleg, ci aceia care vor discuta pasional despre diverse lucruri, învățând fiecare de la celălalt lucruri pe care nu le știa, și integrându-le în propria înțelegere a lumii în care trăiește. În societatea cunoașterii, cultura generală este o îmbogățire continuă a sensului și semnificației vieții pe parcursul întregii vieți, în moduri cel mai probabil unice pentru fiecare dintre noi...

Ploaia care va veni... :)

2010-03-30T04:13:00.000-07:00

Un cantec deosebit.. Multumesc Virgil (OSUBB).

Pasarea Colibri - Ploaia care va veni :)

Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.

Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.
Peste tot atârna greu
Teama de sinceritate...

Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare,
Când sperantele pareau înselatoare.
Când necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de câte ori, prieteni, le-am prins jocul.
Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si puterea sunt pericole morale
Circul vieti ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea târziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ploaia care va veni
Le va potopï pe toate.

Drepturile nu iti dau dreptate, dar nu trebuie sa ai dreptate pentru a avea drepturi

2010-03-29T15:18:00.000-07:00

Ultimele zile au fost mai tumultoase. De fapt, după cum scriam în articolul anterior, au fost foarte foarte pline de tot felul de activități, unele mai stresante, altele mai puțin stresante, unele mai importante, altele mai puțin importante, unele care au mers conform planului și altele care au luat-o într-o cu totul altă direcție decât mă așteptam. Ca orice perioadă plină de experiențe mai intense, unele dintre ele destul de stresante - din varii motive, am avut ocazia să reflectez asupra unor lucruri.

Unul dintre ele este exact acesta „Drepturile nu îți dau dreptate, dar nu trebuie să ai dreptate ca să ai drepturi”. Legat de prima parte, aș putea spune că drepturile nu îți dau dreptate - pentru asta ai nevoie de educație și experiență (eventual intuiție - dacă ești printre norocoșii la care intuiția dă rezultate bune). Cu alte cuvinte, pentru simplul fapt că ai un drept nu înseamnă că a-l exercita este și cel mai recomandabil. Poate că un termen mai bun decât recomandabil ar fi eficient. Drepturile au fost create (si) pentru a le permite oamenilor să ajungă la anumite rezultate - fie că vorbim de liberă exprimare, participare la luarea deciziilor de la diferite niveluri, dreptul la contestație sau în cazuri mai extreme dreptul la grevă. Ma rog.. drepturile au fost create e oarecum impropriu spus - la noi a trebuit o revolutie pentru a redobandi o parte din ele, „confiscate” de comunisti. Bineînțeles, excercitarea drepturilor, pe lângă (posibila, mai mult sau mai puțin probabila) atingere a rezultatelor dorite, poate cauza și mult rău. Îmi amintesc că citeam sâmbătă în Funky Business despre modul în care face un sindicat japonez grevă - prin încetarea activității timp de o oră, programată în timpul pauzei de masă (compania e o familie, obiectivele angajatorului sunt și ale mele, prin urmare o grevă în timpul programului ar fi ca și cum aș face o grevă împotriva mea). Exemplul mi s-a părut extrem de revelator, mai ales întrucât ideea de „drepturile nu îți dau dreptate” era un insight recent.

Cu toate acestea, nu trebuie să ai dreptate ca să ai drepturi. Cu alte cuvinte, drepturile sunt drepturi și asta e. Bineînțeles, intervin anumite limite. De exemplu, în diferite instituții (cum ar fi universitatea) apar cerințe etice suplimentare, concordante cu spiritul instituției respective. De exemplu, puteti citi codul de etică al Universității din București aici. Cerințele etice cum sunt cele din codul de etică sunt făcute să se asigure că nu se exercită așa-zise „drepturi” într-o manieră care dăunează instituției, într-un mod abuziv. De exemplu, mai jos aveți prevederi referitoare la Responsabilitate în UB:
a. Responsabilitatea nu exclude dreptul membrilor universităţii de a formula critici publice – în şedinţe de catedră şi de Consiliu; în şedinţe ale Senatului Universităţii; în întruniri studenţeşti etc. – privitoare la încălcarea unor standarde legale etice, ştiinţifice sau pedagogice, dacă respectivele critici sunt întemeiate şi susţinute cu probe.
b. Responsabilitatea presupune abţinerea membrilor comunităţii academice de a formula public opinii care ar putea fi interpretate drept încercări de dezinformare, calomnii sau denigrări ale unor programe şi/sau persoane din propria instituţie.

Cu alte cuvinte, drept la liberă exprimare, dar până la un punct. Oricum, citeam nu de mult timp despre modul în care parlamentele (și structurile legislative în general) tind să acționeze ca factori care restrâng drepturile mai degrabă decât le crează. Idee interesantă, dar care nu își are locul aici :). Revenind la drepturi și dreptate, dreptatea la care mă refeream nu se referea la tipul de dreptate despre care putem vorbi în prevederile de mai sus - care mai degrabă o dreptate situațională (am dreptate sau nu în respectiva privință). Ceea ce voiam eu să spun este că uneori exercitarea unor drepturi, fie ea și întemeiată (situațional) poate face mai mult rău decât bine unei instituții/societăți/persoane, uneori chiar și pe termen lung, și de multe ori acea situație ar putea fi prea puțin reprezentativă pentru aspectele generale.

Eh.. nu știu cât am fost de clar.. sunt fe fe obosit (cum zicea profu' de mate din liceu).. mă pun la somn și mâine poate scriu o variantă mai clară.

Calendar

2010-03-26T13:17:00.000-07:00

Iată că se face o lună și ceva de program plin de ASPSE și reprezentare, și se apropie cu pași mari (de fapt a cam ajuns) o lună care va fi plină de învățat pentru sesiunea care se apropie și pentru licență (și care va mai avea și o excursie la Congresul EFPSA în Olanda, unde o să țin un workshop la care mai am încă puuuțin de lucru :D). Mă bucură și că martie se va încheia oarecum grandios, să spun așa, și anume (sper eu) cu un impact al ANOSR, și dacă o să răspundă la invitație, al studenților FPSE asupra Legii Educației Naționale, care necesită îmbunătățiri importante până să poata fi considerată soluția pe care o tot căutam de mult timp. Rămâne de văzut în ce masură ministrul va accepta amendamentale noastre (țineți și voi pumnii :P)

Mă uitam peste calendar si imi revizuiam toate activitatile (notate in calendar) din ultima perioada. Ma gandesc acum si la toate articolele pe care vreau sa le scriu, dar dupa cum se vede si pe blog, nu imi prea aloc timpul sa o fac. Ar fi drăguț să aibe ziua cam 40 de ore, dar deocamdată ne mulțumim cu ce avem.

Aa.. și am uitat să menționez ca am fost ieri la alergat, și mâine cred că merg din nou. După o pauză de vreo 3 sătpămâni în care numai de alergat nu mi-a venit, sănătatea se strecoară din nou printre priorități. Dar în legătură cu asta voi scrie sigur un nou entry curând :).

Re/Zit
Mihai

Locul potrivit...

2010-03-13T17:13:00.000-08:00

Marii profesori care ne inspiră

2010-03-09T22:21:00.000-08:00

Anul trecut am participat la organizarea „Galei Profesorului Bologna”. Îmi amintesc cu multă placere de workshopurile la care studenți din organizații studențești din toata țara am lucrat la Profilul Profesorului Bologna, de workshopul cu profii tari din ediția anterioară, de trainingurile pentru evaluatori pe care le-am facilitat și de evaluatori, de rapoartele de evaluare pe care le-am citit, de gala de decernare...

Proiectul în sine e unul aparte pentru mișcarea studențească. Nu ne-am mulțumit să stăm deoparte și să criticăm sistemul, ci am ales să îi și premiem pe cei care îi fac cinste... Marii profesori care ne inspiră.

Dupa ce înscrii un profesor (pentru că apropo, e deschisă perioada de înscriere, până pe 22 martie - http://www.profitari.ro/ pentru detalii), el este evaluat. Vine cineva la tine la facultate, ia studenții la întrebări legate de proful respectiv, stă la curs/seminar și notează cu atenție ce vede (metode de predare, atmosferă, prezență), se uită peste CV-ul omului să vadă ce realizări are, ba îi mai ia și lui un interviu, în care e atent cum vede dânsul relația cu studenții și studenții în sine, învațământul centrat pe student și perfecționarea pedagogică. La sfârșit, o parte din profesorii înscriși primesc titlul de prof tare.

Gala de decernare a fost și ea un eveniment foarte emoționant. M-au trecut mulți fiori ascultând discursurile profilor... Stăteau în față și ne spuneau că e prima dată când văd și ei că fac studenții ceva pentru calitatea educației, și încă ce proiect! Ne spuneau unii că premiul acordat de studenți e cea mai importantă confirmare a calităților pedagogice. Unii au spus și că această recompensă e mult mai importanta decat mărirea de salariu pe care le-o promitea pe atunci Ministerul Educației. În orice caz, se simțea recunoașterea în discursurile lor - în gesturi, priviri, voce... Și nici locul în care s-a desfășurat Gala nu s-a lăsat mai prejos - La ateneul Român.

Asta ține de anul trecut. Motivul pentru care v-am scris e unul (chiar și mai) apropiat de mine. Anul acesta, la un moment dat, proful de Managementul Clasei (prof. dr. Ion Ovidiu Pânișoară) a făcut un sondaj să vadă cine va fi cel mai bun profesor în an (pe grupe) - sondaj la care am luat cel mai mare punctaj. Un timp după, la practică pedagogică, am predat (împreună cu o colegă) la o clasă de liceu. Am încercat să profit cât de mult am putut pe de o parte de experiența în facilitare, moderare, leadership, și pe de altă parte de cunoștințele privind construirea cunoașterii, competențe cognitive și centrare pe student (învățate cu ajutorul și bunăvoința prof. dr. Eugen Noveanu - și el profesor Bologna). Ce mi-a plăcut foarte mult a fost că au rămas puțin și după ce s-a sunat, și, când i-am întrebat ce notă mi-ar da, de la 1 la 5, mi-au dat toți 5 (unii 2 de 5). Mi-am pus, în acele momente, o întrebare - cu emoții și amintindu-mi că acea întrebare, apărută în mintea profesorilor și studenților, e unul din scopurile proiectului: Oare o să ajung și eu un „mare profesor care ne inspiră”?

Privind înainte,
Mihai

Ce se mai intampla in Iran

2010-02-14T17:13:00.000-08:00

Eh, înainte să încep cu vorbăria, iată linkurile cu cele trei newslettere de până acum ale Iran Progressive Youth

http://issuu.com/irannews/docs/newsletter_01
http://issuu.com/irannews/docs/newsletter_02
http://issuu.com/irannews/docs/newsletter_03

Alte locații unde studenții și-au manifestat solidaritatea (cum au fost comunicate de ESU):
Amsterdam (Holland)
Århus (Denmark)
Berlin (Germany)
Brussels (Belgium)
Copenhagen (Denmark)
Eindhoven (Holland)
Florence (Italy)
Frankfurt (Germany)
Gotenberg (Sweden)
Groningen (Holland)
Hannover (Germany)
London (England)
Milan (Italy)
Nurembeg (Germany)
Oslo (Norway)
Paris (France)
Rome (Italy)
Stockholm (Sweden)
The Hague (Holland)

Pe 11 februarie, studenții din mai multe țări europene (prin organizațiile care îi reprezintă) s-au solidarizat cu colegii din Iran și cu alți cetățeni ai căror drepturi sunt grav încălcate acolo. În România, în Timișoara, Cluj și București studenții au aprins lumânări la biserică pentru cei arestați și condamnați la moarte în mod abuziv. Cred că se înțelege că mesajul nu a fost unul religios, ci unul spiritual, de solidaritate.

Numărul de participanți a fost destul de mic (10 în București, 20-30 în Cluj și Timișoara). Printre „absenți” m-am numărat și eu, pentru că eram la un eveniment al ANOSR în care am discutat perspective de reformă și creștere ale federației (de altfel, sub egida European Students'Union, din care face parte ANOSR, a fost organizat și meetingul). Cu toate acestea, sunt mulțumit că a fost creată o agitație, atât printre membrii organizațiilor din ANOSR, cât și printre alți studenți și în presă (voi reveni cu detalii mai complete când o sa le am).

Mă duc la somn :). Ne auzim în curând ;)
Mihai

Iran Pogressive Youth despre noi

2010-02-09T10:23:00.000-08:00

Iran Progressive Yourh Newsletter

Studenții organizează, joi, în mai multe țări europene, meetinguri de solidaritate față de gravele încălcări ale drepturilor omului din Iran.

Și noi, în București, organizăm pe data de 11 februarie (Joi), începând cu ora 14:00 în Parcul Unirii un astfel de meeting. Dacă și tu crezi că merită să îți exprimi solidaritatea, îmbracă-te în negru și alătură-te!

Mai multe informații despre ceea ce se întâmplă găsești foarte ușor pe internet. Pe scurt, oamenii sunt condamnați la moarte și executați pentru proteste pașnice, iar lumea este revoltată, de la Președintele Obama și Cancelarul Germaniei, la ONG-urile internaționale relevante, la agențiile de presă, noi și în primul rând, la cetățenii iranieni.

M

P.S. Dacă vii, lasă-ne te rog numele și un mesaj pentru studenții iranieni aici.

La alergat :)

2010-02-01T10:40:00.000-08:00

Mâine merg din nou la alergat :D. Bineînţeles, tot cu RunLight. Cine mai vine? :)

Careful what you wish...

2010-01-29T14:31:00.000-08:00

Wish I may
Wish I might
Have this I wish tonight
Are you satisfied?
Dig for gold
Dig for fame
You dig to make your name
Are you pacified?

All the wants you waste
All the things you've chased

Then it all crashes down
And you break your crown
And you point your finger
But there's no one around

Just want one thing
Just to play the king
But the castle's crumbling
And you're left with just name

Where's your crown, King Nothing?
Where's your crown?

Hot and cold
Bought and Sold
A heart as hard as gold
Yeah! Are you satisfied?

Wish I might
Wish I may
You wish your life away
Are you pacified?

All the wants you've waste
All the things you've chased

Then it all crashes down
And you break your crown
And you point your finger
But there's no one around

Just want one thing
Just to play the king
But the castle's crumbled
And you're left with just a thing

Where's your crown, King Nothing?
Oh, where's your crown?

Huh!

(Spoken)
I wish I may
I wish I might
Have this wish I wish tonight
I want that star
I want it now
I want it all and I don't care how

Careful what you wish
Careful what you say
Careful what you wish
You may regret it
Careful what you wish
You just might get it

Then it all crashes down
And you break your crown
And you point your finger
But there's no one around

Just want one thing
Just to play the king
But the castle's crumbled
And you're left with just a name

Where's your crown, King Nothing?
Nothing

No you're just nothing
Where's your crown, King Nothing?
No you're just nothing
absolutely nothing

Off to never never land

Vii la alergat?

2010-01-28T11:03:00.000-08:00

Poll: Vii la alergat?

Ne întrebăm noi, în plină iarnă :).

Una, alta :)

2010-01-23T14:09:00.000-08:00

Douăzeci de minute de râs și insighturi despre educație :)

Și mai jos, un filmuleț despre schimbări tehnologice și demografice.

Tu cum te pregătești pentru viitor?

Cu riozitate,
Mihai

Pentru drepturile omului în Iran

2010-01-23T08:43:00.000-08:00

ESU (European Students' Union), ca de altfel multe organisme internaționale, dorește respectarea drepturilor omului în Iran. Detalii despre poziția ESU cu privire la această temă găsiți aici, respectiv în lima română aici. Despre ce se mai întâmplă în Iran, găsiți (și) aici.

Am aflat despre asta de pe grupul de discuții intern al ANOSR și am dat mai departe pe grupul intern al ASPSE. Una din colegele mele de acolo, Anca, mi-a sugerat să facem un meeting de susținere. Am fost mai mult decât bucuros să aud de o astfel de inițiativă, și am început să lucrăm la asta. Ne-am întâlnit și cu vicele internațional al ANOSR, Carmen, și acum ne pregătim să contribuim cum putem, și noi, la respectarea drepturilor omului în Iran.

Nu vreau să lungesc povestea mai mult. O să revin cu mai multe detalii când va fi cazul. Între timp, dacă vreți să vă implicați sau aveți orice informații utile, dați un semn (mihai.dragos(la adresa)gmail.com)

Minte sanatoasa in corp sanatos

2010-01-19T02:44:00.000-08:00

Acum ceva (multa) vreme, am inceput sa ies la alergat cu Vale. Initial, au mai fost cativa colegi aspse-isti cu noi, cu timpul au disparut (mai putin noi si Alex, care si el a disparut o perioada buna). Mai cu fluctuatii, cu pauze si reveniri spectaculoase in minutul 90, ne-am tinut de treaba. Acum, pentru ca ne simtim atat de bine sportivi activi, si pentru am purtat unele din cele mai interesante discutii dupa alergat, sau uneori in timp ce alergam, am hotarat sa le oferim si altora experienta asta. Asa ca am facut un proiect, RunLight pe numele lui. Ce presupune? Presupune ca oamenii pot sa organizeze sau sa participe la iesiri la alergat.

Eh, destula vorbarie. Intrati pe http://runlight.wordpress.com si vedeti despre ce e vorba.

P.S. Urmatoarea alergare e joi de la 9, in Cismigiu. Detalii aici

Cu entuziasm,
Mihai :)

Scrisoare de dragoste... colaborativa

2010-01-16T17:37:00.000-08:00

Cei care aveti conturi de google probabil ca ati vazut deja clipul.. cei care nu, here it is :)

Schimbari pe harta geopolitica

2010-01-05T15:49:00.000-08:00

Nu știu de ce, dar azi am TED-uit puțin :). Atașez poate una din cele mai interesante prezentări (de durată atât de mică) referitoare la schimbări geopolitice pe care le-am văzut până acum. Vizionare plăcută!

(Din păcate, pe lângă faptul că e interesantă, are și destule erori cu privire la unele date istorice)

The world is always new. ReFresh!
Mihai

Bani din lupta anticorupție

2010-01-05T14:44:00.001-08:00

Cum ar fi să apelezi la o companie anticorupție la nevoie, la fel cum apelezi la un serviciu de ambulanță? Fie că vă vine sau nu să credeți, în India există cineva cine se pregătește să creeze și să facă bani dintr-un astfel de serviciu. Mai multe în TED-ul de mai jos

Fericiiiiree!!!!

2010-01-05T13:33:00.000-08:00

:) Până când îmi fac eu timp să-mi revărs gândurile și sentimentele, pun și eu un clip care merită văzut, și se potrivește foarte bine cu tema blogului :D.

P.S. Ms fratelui meu că mi-a amintit de film :X

New year's resolution

2010-01-01T12:40:00.000-08:00

Iată ce mi-a afișat gadgetul Youtube de pe google la spotlight videos astăzi :D. Enjoy!

Thank you Google!

Cum poți să ai succes

2009-12-29T07:11:00.000-08:00

Richard St. John, despre succes, pe TED.

Personal, ce mai tare mi s-a părut partea cu „persistence: through failure and crap, which is:
Criticism
Rejection
Assholes
Pressure”

Ain't no sunshine when she's gone

2009-12-27T16:06:00.000-08:00

Ain't no sunshine when she's gone.
It's not warm when she's away.
Ain't no sunshine when she's gone
And she's always gone too long anytime she goes away.

Wonder this time where she's gone,
Wonder if she's gone to stay
Ain't no sunshine when she's gone
And this house just ain't no home anytime she goes away.

And I know, I know, I know, I know, I know,
I know, I know, I know, I know, I know, I know, I know,
I know, I know, I know, I know, I know, I know,
I know, I know, I know, I know, I know, I know, I know, I know

Hey, I ought to leave the young thing alone,
But ain't no sunshine when she's gone,
Ain't no sunshine when she's gone, only darkness everyday.
Ain't no sunshine when she's gone,
And this house just ain't no home anytime she goes away.

Anytime she goes away.
Anytime she goes away.
Anytime she goes away.
Anytime she goes away.

Just the two of us...

2009-12-26T11:49:00.000-08:00

BILL WITHERS - JUST THE TWO OF US
Încărcat de erwan951. - See the latest featured music videos.

I see the crystal raindrops fall
And see the beauty of it all
Is when the sun comes shining through
To make those rainbows in my mind
When I think of you some time
And I want to spend some time with you
Just the two of us
We can make it if we try
Just the two of us
Just the two of us
Building castles in the sky
Just the two of us
You and I

We look for love, no time for tears
Wasted water's all that is
And it don't make no flowers grow
Good things might come to those who wait
Not to those who wait too late
We got to go for all we know

Just the two of us
We can make it if we try
Just the two of us
Just the two of us
Building castles in the sky
Just the two of us
You and I

I hear the crystal raindrops fall
On the window down the hall
And it becomes the morning dew
Darling, when the morning comes
And I see the morning sun
I want to be the one with you

Just the two of us
We can make it if we try
Just the two of us
Just the two of us
Building big castles way on high
Just the two of us
You and I

Grover Washington, Jr. - Just The Two Of Us Ft. Bill Withers
Încărcat de murad187. - Watch more music videos, in HD!

Era să uit...

2009-12-20T07:07:00.000-08:00

Am tot văzut nemulțumiți și nemulțumite care nu cred în valoarea niciunui curs de acțiune, și care bagă de vină oricât te-ai strădui, ca și cum ai face mai mult rău dacât bine. Bineînțeles, sunt de acord cu ei/ele. Ce rost are să faci ceva, când oricum nu știi de fapt care o să fie rezultatul? Nu fă nimic!

//Go Go Happy Fish TV :)

'89

2009-12-20T06:23:00.000-08:00

Prins de ale mele am ratat (în ceea ce privește scrisul despre) un subiect de o importanță maximă pentru societatea noastră, revoluția din '89. Nu vreau să vorbesc de dragul de a mai fi un blog cu povești pe această temă. Vă invit, cu voia voastră, să cântați alături de Timișoara.

Probabil că știți deja, însă vă mai spun și eu, că puteți intre pe eroiinumor.ro pentru mai multe materiale legate de revoluție.

For everyone's sake...

2009-12-20T03:18:00.000-08:00

@ Home 2.0

2009-12-20T03:05:00.000-08:00

Stăteam aseară și mă gândeam oare de ce nu eram în cea mai bună formă, psihologic vorbind, și am făcut câteva asocieri interesante.

Pe CPI, scala Independence in Achievement (pe care sunt mai independent decât 97.5% din populație) și scala de masculinitate (pe care sunt mai feminin decât 80% din bărbați, if I am not wrong) dau rezultate interesante. Pe de o parte, îmi setez obiective înalte, proprii, adesea fără legătură cu obiectivele celor din jur, pe de altă parte, nu le urmăresc foarte agresiv. Sau, mai bine zis, când le urmăresc agresiv îmi consumă multă energie. Buun. La asta se adaugă locus of control, care la mine e foarte foarte intern, adică mă consider responsabil și pentru lucruri care țin, de fapt, într-o foarte mare măsură de alții sau alte lucruri. Prin urmare, când lucrurile nu merg cum ar fi bine să meargă, mă simt responsabil, în orice sistem în care am un rol și obiective. Nu doar că mă consider responsabil, dar mă și interesează fiecare nebunie care apare în aceste sisteme. OK!

În plus, flexibilitatea și insightfulness-ul meu sunt și ele la cote foarte mari. Asta înseamnă că pe lângă responsabilitatea asumată în modul descris mai sus, am curajul, sau poate chiar obieceiul, de a contesta modul în care fac anumite lucruri, modul în care se fac anumite lucruri de alții, dar și valorile și principiile care stau la baza acțiunilor. De aici rezultă că îmi e destul de greu să mențin un drum constant foarte mult timp. De altfel, tipul Gamma de personalitate e prin definiție mai instabil. Și toate astea în contextul în care unele lucruri (facultate, voluntariat) sunt relativ constante și independent de conflictele mele interioare, trebuiesc duse cu bine mai departe :).

Toate astea (și altele) au dus în primul rând la un open-mindedness foarte mare, dar și la o capacitate de învățare foarte mare. Poate că mă laud, dar adevărul e că nefiind setat pe anumite concepții, fiind flexibil, responsabilizându-mă foarte mult și căutând cele mai bune soluții pentru anumite probleme în locuri diverse, am ajuns să mă dezvolt foarte mult. Dar, tot astea (și altele..) duc din când în când la terminarea bateriilor, și la câte o perioadă mai depresivă, sau la câte o criză existențială în care destructurez convingerile create până atunci pentru a integra noi descoperiri științifice (de obicei), sau vechi descoperiri pe care abia le descopăr eu :). După care începe din nou nebunia și activitatea :).

Go go CPI :))

@ Home

2009-12-19T15:13:00.000-08:00

Sunt acasă. Constat, fără uimire, că sunt cam depresiv și anxios...

Cred că mă enervează perioada sărbătorilor. Nu le asociez nici cu cadouri, nici cu pomi de crăciun, nici cu zăpadă, nici cu familie, nu mai zic de nașterea Domnului, ci cu bătut covoare și șters praful și certuri cu frate-mio din trecut. Mă mai enervează faptul că deși plănuisem (din nou) multe pentru această vacanță, sunt tot felul de lucruri care se pun pe „ordinea de zi” și care n-au nicio legătură cu ordinea mea de vacanță. Bine.. aș zice că nu se pun singure, dar în spiritul Skinnerian, îmi dau seama că se cam pun. Singure și cu ajutorul istoriei mele de viață. În fine.. mă mai enervează și că am din ce în ce mai puțin în comun cu „meleagurile natale” și cu oamenii de pe-aici.

Cred că sărbătorile sunt bune, ca și concept, dacă stau să mă gândesc mai bine. După toate nebuniile și stresul dintre ele, câteva zile ar trebui să ne pese doar de familie, de prieteni, de cântece și de Dumnezeu. Poate că pe viitor ar trebui să țin post înainte, și să nu-mi mai fac nicio ordine de vacanță, și să trăiesc experiența asta așa cum a fost ea gândită (că tot mă lăudam într-un articol anterior că așa am hotărât să fac)...

Merită testat :)

2009-12-18T09:50:00.000-08:00

Cum se face pop-corn cu telefonul mobil, sau de ce nu e bine să-ți iei oferte cu prea multe minute incluse...

Noi si evolutia

2009-12-14T13:27:00.000-08:00

Fie că te referi la revoluția din '89 sau la mult mai recenta revoluție din Iran, sau poate chiar la protestele mai recente din Austria, studenții au fost totdeauna principalii promotori ai reformelor importante. De ce noi, studenții? Pentru că, pe de o parte, suntem suficient de maturi încât să vedem bune și rele în jur, suntem suficient de naivi să credem că împreună putem reuși să schimbăm ceva, și avem o viață de pierdut dacă le permitem altora să decidă prost pentru noi. Fie că e vorba de nivelul internațional, național sau universitar, suntem datori să avem grijă de viitorul nostru (și nu mă refer la meetinguri de susținere politică de genul celor organizate recent de unii în România).

Citește și tu Ghidul Bologna pentru studenți, și asigură-te că reprezentanții tăi își fac treaba pe bune! Ai drepturi și merită să le cunoști.

Completare :D. ANOSR a relansat situl bologna. Informații detaliate despre procesul bologna gasiti aici..

IT-ish stuff

2009-12-13T17:08:00.000-08:00

Din când în când mai dau de câte o aplicație/site/resursă online care cred că merită anunțată. De data aceasta, este rândul Google Goggles. Despre ce e vorba, în clipul de mai jos:

(Oare cum va arăta searchul peste 10 ani?)

Let go and live...

2009-12-13T08:40:00.000-08:00

De mult am tot încercat să iau o decizie în legătură cu modul în care ar trebui să reacționăm la experiențele pe care ni le pregătesc alții. Într-un final, am hotărât (pentru mine) ca dacă intru într-o experiență, să încerc să „let go” și să trăiesc ceea ce mi-a fost pregătit, așa cum mi-a fost pregătit. Ce înseamnă asta? Înseamnă că las evaluarea pentru după experiență, altfel voi altera, într-o formă sau alta, experiența pe care o trăiesc. Și asta aplic mai ales la experiențe care se leagă de artă sau care se leagă de trăiri emoționale (dezvoltare personală, fie ea în cadru terapeutic sau extra-terapeutic).

Oh well... ascultam recent pe deezer un radio, și a început, la un moment dat, să cânte black eyed peas - meet me halfway. Nu știu exact de ce, dar mi-a plăcut foarte mult. Am căutat-o pe Youtube, însă acolo varianta care se și auzea bine nu putea fi integrată într-un articol pe blog (avea opțiunea embed video dezactivată), așa că am căutat-o și pe Daily Motion, și iată! :)

Black Eyed Peas - Meet Me Halfway
Încărcat de BlackEyedPeas. - Explore more music videos.

Herta Muller - Discursul rostit la decernarea premiului nobel pentru literatură

2009-12-12T16:52:00.000-08:00

Hey!

Tocmai am citit discursul Hertei Muller, care face, într-un mod demn de statutul său de laureat al premiului Nobel pentru literatură, referire la perioada comunistă și la dictaturi în general.

Dacă ești curios/curioasă, găsești discursul aici. Comentariile mele sunt de prisos. Pot însă să-ți mai spun că după ce o să dorm, o să-l recitesc și eu :).

Duminică plăcută!

Radio/line

2009-12-12T15:20:00.000-08:00

Scriu de data aceasta pentru a face reclamă unui site de muzică.

www.deezer.com - pe numele lui.

Si pun mai jos si unul (din multele) radiouri si playlisturi pe care le gasiti acolo. Vă las să descoperiți voi restul (dacă vă interesează).

Discover the Radio Hits

Dancing,
Queen

?

Vaccin anti AH1N1 (adica anti gripa porcina) gratis pentru studentii UB

2009-12-10T13:53:00.000-08:00

Salutare!

Dacă ești student(ă) UB, poți să te vaccinezi pentru a preveni contactarea gripei porcine.

Detalii aici (pe situl UB).

BTW: e puțin probabil să mori dacă faci gripă porcină - la 20, 22, 25 de ani. Riscul e că s-ar putea să dai mai departe unui bătrân din autobuz în drum spre casă, sau nepoatei tale de 4 ani, înainte să ai simptome, și la ei e mai probabil să nu mai scape.

Multa sănătate!
Mihai

P.S. Am auzit că mai multe persoane (nu studenți, alte categorii) au răcit foarte tare după ce au făcut vaccinul, ceea ce mi se pare cam suspect. Interesați-vă și voi, consultați medicul de familie, și după aceea decideți dacă vă vaccinați sau nu.

Accesul studentilor in spatiile FSPE.. restrictionat?!? - not anymore

2009-12-10T11:43:00.000-08:00

Scriam într-un post anterior că accesul studenților în spațiile FPSE fusese restricționat (chiar și în timpul zilei, în perioadele în care nu se făceau cursuri, se încuiau sălile). Scriam, în același post, că foaie verde de batistă, așa ceva nu se există (adică nu e regulamentar). Eh, iată că, după câteva zile de vorbit în stânga și în dreapta, problem solved, sălile vor rămâne deschise în timpul zilei, așa cum e normal și frumos, și cum, de altfel, mă și așteptam să se întâmple... Hurreeeeyyy!!! :) Nu de alta, dar spre deosebire de ceea ce aud că se întâmplă în alte universități (gen poli și ase), la noi se poate vorbi cu cadrele didactice din conducere, cu dl. administrator și cu secretariatul (mă rog, la partea cu secretariatul vorbesc mai ales în nume propriu, știu că unii din voi nu vă înțelegeți la fel de bine..) și se pot rezolva problemele prin dialog.

Acum, trecem la o altă fațetă a problemei. Vă rog (dacă sunteți în cauză) să nu mai încercați să faceți sex în facultate. Nu de altceva, dar s-ar putea să fiți foarte mediatizați dacă sunteți prinși >:)... și nu în sensul bun. Plus că, în ceea ce mă privește, voi vota, și poate chiar propune, fericit, exmatricularea voastră. Dacă nu sunteți în cauză, într-adevăr, ați ghicit: unele persoane au rămas noaptea în facultate „să se uite la film” sau „să stea singuri, după perdea (jenant) cu lumina stinsă, într-o sală de seminar”. Măcar de-ar fi avut puțin curaj, mai ziceam și eu. Dar după perdea?!?!! Cu lumina stinsă?!?! Come on, you gotta be more fun than that! Ca de, dacă e să te prindă, tot te prinde, măcar să zici că ai avut curaj până la capăt :))). Mă rog, au stat și au fost găsiți (nu făceau nimic foarte.. avansat la momentul respectiv) și rugați să plece, după care s-au încuiat sălile noaptea și restul poveștii îl știți și voi. Nu știu mai multe detalii.

Weekend minuat! (fără sex în facultate)
Mihai

Gogule, probleme bă?

2009-12-09T10:46:00.000-08:00

„Gogule, probleme bă?”, sau „Huston, we have a problem”, ar putea amândouă fi mascotele unei descoperiri pe care am facut-o azi la cursul prof. dr. Ovidiu Pânișoară. De ce?

Păi e simplu. La un moment dat, în curs, profu' (scuzați-mi prescurtarea, dacă sunteți printre cei 2% din cititori - care nu o folosesc) ne-a întrebat dacă știm vreunul, clar și sigur, ce vrem să facem în viață, ca profesie. Eu am ridicat frumos și hotărât mânuța sus, am spus că vreau să fac dezvoltare personală, ceva între psihoterapie, coaching și training. Acum, el s-a amuzat, a zis că știu cam încotro vreau să merg, dar că nu știu de fapt ce vreau să fac. Inițial n-am fost de acord cu el (destul de mult timp), și am încercat să-i argumentez că eu de fapt știu. Mda.. oarecum știu. Adică - vreau să ajut oamenii să devină fericiți și să-și găsească, urmărească și atingă scopul în viață. Cum? Asta întreba el de fapt. Păi, încă nu știu cum.

Într-adevăr, scopul pentru care ar trebui să știm (în viziunea sa) era pentru a începe deja să mergem încolo, înainte să depindem financiar de munca pe care o facem. Ideea e că fac deja (curricular și extracurricular) asta, atât prin ceea ce studiez, cât și prin experiențele prin care trec. Fără a merge către psihoterapie foarte hotărât, de exemplu, caut să văd cum ajung oamenii să fie inspirați, motivați, să se accepte pe sine, să aibă succes, cum se conduce bine, cum se leagă diverse aspecte ale vieții, grupurilor și societății, etc. Fac asta prin experiența în ASPSE, prin traingurile la care particip, prin conversațiile pe care le port, prin ceea ce citesc, scriu, etc. etc. Bun. Ce înseamnă asta? Înseamnă că îmi caut cel mai bun drum pentru a realiza, prin o serie de tipuri de activități, scopul. That's good enough for me, for now :)

Buttom line: Știu ce vreau să fac, nu știu încă prea bine cum, deși am niște idei :). Adevărul în povestea „știu sau nu ce vreau să fac când voi fi mare” e unde e el de obicei.

Ar fi drăguț să se termine totul aici. A urmat însă o altă întrebare. Gândindu-mă de fapt ce înseamnă ce am zis/gândit, mi-am dat seama că ceea ce vreau să dezvolt în oameni e de fapt un fel de stil de viață (fericit, având un scop și urmărindu-l), și că s-ar putea ca de fapt nu coaching, terapie sau training să fie răspunsul intențiilor mele, ci leadership în respectiva direcție, fie el (și) prin acest tip de activități. Nu de alta, dar mi-am dat seama că și proiecte care conduc în direcțiile respective îmi surâd, și că nu e neapărat să fiu „trainer” ca să îmi ating scopul. Și asta mă face să mă gândesc puțin mai mult la cum se traduce life purpose-ul meu în practică. Esența nu se schimbă, mijloacele și direcțiile de manifestare, s-ar putea...

Cu întrebări,
întrebătoare

Fericiiiiiree!!!!

2009-12-08T13:35:00.000-08:00

Ce alt titlu sa-i dau poate celei mai legate de "fericire" intrari pe blog de pana acum? Hmm. Niciun alt titlu - ca de, e blogul meu :P.

Spuneam mai devreme ca o sa pun o prezentare legata de faptul ca fericirea coreleaza foarte puternic cu a avea un scop in viata. Mai jos aveti indeplinirea promisiunii, respectiv un TED Talk al lui Martin Seligman legat de psihologia pozitiva.

Si ca sa nu las lucrurile in aer, va voi vorbi putin si despre scopul meu in viata. Mai exact, sa devin un agent de dezvoltare personala si profesionala de cele mai inalte standarde, capabil sa asist oamenii in a deveni fericiti si in a-si descoperi, urma si atinge scopul in viata. Cum? Prin terapie, coaching, mentoring, educatie si alte proiecte, care urmeaza sa fie gandite (sau aplicate). Nu a fost foarte usor sa decid sa merg in aceasta directie, la fel cum nu a fost usor sa delimitez "ce vreau sa fac?" de "cum vreau sa fac?". Cu alte cuvinte, "terapie" nu este un scop in sine, ci este un mijloc prin care aduci o anumita contributie. Contributia poate fi cunoastere, dezvoltare personala, fericire, implinire, etc. Nu zic ca demersul "trebuie" sa fie dinspre ce spre cum sau invers. De fapt, cred ca ele se impletesc la un moment dat, dar niciuna nu poate fi lasata pe dinafara. Cu ce vrei sa contribui (astfel incat sa raspunzi unei nevoi a celorlalti)? Cum vrei sa contribui (astfel incat sa-ti faca placere, sa o faci bine si sa fie in acord cu valorile/convingerile tale)?

Well.. si acest life purpose mi l-am terminat de definit in cadrul FIT, un training international pe leadership, training si facilitare. Apropo, daca ai experienta, mai ales nationala si internationala in acest tip de activitati, iti recomand sa fii pe faza si sa te inscrii. Siteul organizatiei care tine trainingurile este acesta, iar situl FIT09 (la care am participat), este acesta. Siturile nu zic insa nici pe departe cat de tareee e trainingul :D. Ideea e ca de atunci incoace, cam tot ceea ce fac si am facut merge in directia respectiva, vad valoarea si ma simt motivat sa merg mai departe :), plus ca am si invatat sa folosesc cateva instrumente care s-au dovedit si se dovedesc in continuare foarte utile.

Destula fericire pentru o zi :).

Sa ai o zi plina de inspiratie!
Me

Despre demnitate in dezvoltare internationala cu ASR Printul Mostenitor al Norvegiei, la Universitatea din Bucuresti

2009-12-08T12:49:00.000-08:00

Ieri a avut loc un eveniment interesant pentru interesatii de politica internationala. Mai exact, ASR (Alteta Sa Regala) printul mostenitor Haakon al Norvegiei (United Nations Development Programme Goodwill Ambasador) a tinut o prelegere pe tema demnitatii in dezvoltare internationala, referindu-se cu precadere la contributiile tarilor dezvoltate in atingerea MDG (Millenium Development Goals) in tari mai putin dezvoltate (ca tari donatoare), dar si in efortul de a implementa local acele obiective. Evenimentul a fost organizat de Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Stiinte Politice. Eu am participat ca presedinte ASPSE.

Detalii despre eveniment, inclusiv despre surse de documentare cu privire la tema discutata gasiti aici.

ASR a inceput cu preconditii pentru dezvoltare, precum absenta razboiului, accesul la piete, institutii functionale, aplicarea legilor, si inca vreo 2 care mi-au scapat (probabil mancarea era una din ele). Oricum, ma gandisem, ma regandisem mai exact, ca suntem destul de norocosi ca avem toate aceste preconditii in Romania, si ca de fapt, ele nu sunt garantate de nimeni. Adica, desi ni se pare adesea ca "e normal" sa avem toate drepturile si privilegiile pe care le avem, e doar o stare actuala si nu e neaparat batuta in cuie.

Buun. Si a mai facut ASR o comparatie interesanta, vorbind despre Norvegia. Respectiv, arata cum acum 25 de ani, pe vremea mamei lui, tara era la fel de dezvoltata ca, sa zicem, Romania de azi. Acum inca 25 de ani, era comparabila cu Peru. Acum inca 50 de ani, cu Burundi (sub aspectul mortalitatii infantile). Legat de tarile subdezvoltate, ne-a sfatuit sa ne gandim la ele ca la bunici. Ele se dezvolta, insa au cadrul putin diferit. Tot el a aratat de altfel, ca dupa '90, Romania a avut o scadere a cazurilor de mortalitate infantila mai mare decat a avut Norvegia vreodata. (peste 68% in 25 de ani).

Acum, nu stiu in ce masura stiti, dar Natiunile Unite au 8 obiective mari de dezvoltare la care se lucreaza acum (Millenium Development Goales) [fara ca asta sa insemne ca ONU nu se ocupa si cu altceva]. O sa le enumar mai jos, impreuna cu starea in care se pare ca se afla [raportat la evolutia necesara pentru a fi atinse in 2015]
1. Eradicarea foametei si saraciei extreme (stam bine la nivel mondial)
[desi, vorbind cu cativa amici dupa conferinta, am constatat ca s-ar putea ca unele tari - precum China, cel mai mare producator de orice in lume, si India sa fi contribuit cam mult la statusul bun al obiectivului, fara interventia ONU]
2. Educatie primara universala (stam relativ OK)
3. Nediscriminarea pe baza de sex (stam relativ OK)
4. Sanatate infantila (stam relativ OK)
5. Sanatate materna (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
6. Combaterea HIV/SIDA si a malariei (stam relativ OK)
7. Sustenabilitatea mediului (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)
8. Parteneriatul global - inclusiv acces la piete, acorduri comerciale etc (suntem in urma, probabil nu vom putea recupera)

Raportul United Nations Development Programme vis-a-vis de evolutia spre Millenium Development Goals pe 2009 il gasiti aici.

Iata ca sansele sunt sa nu ne chiar atingem obiectivele (vorbesc la persoana 1 plural pentru ca si Romania e implicata ca tara donatoare si si-a asumat obiectivele) pana in 2015 sunt cam mici, cu exceptia saraciei extreme si a foametei. Cu atat mai mult acestea sunt puse in pericol acum, in vreme de criza economica mondiala.

Bineinteles ca nu m-am putut abtine sa nu fac si cateva remarci filosofice, chiar si pentru mine. Mai exact, unul din vorbitori (ca au fost mai multi, ii gasiti pe situl evenimentului) spunea ca nu e suficient sa privim problemele din perspectiva unei singure discipline pentru a putea intelege fenomenele, si nici nu e suficient sa abordam interdisciplinar, ci mai mult decat interdisciplinar, intr-un mod.. anume :). N-am inteles acolo foarte bine. Ma gandeam insa ca de fapt, din perspectiva unei discipline, putem intelege foarte mult si profund o problema, dar nefiind conectati la viziunile si valorile/convingerile celorlalti, nu vom putea de fapt sa implementam rapid si eficient solutiile gasite - ma gandeam aici la Skinner, de exemplu [ca tot mi-a dat un coleg cartea lui, Beyond Dignity], si la cum ar relationa el cu problemele globale si oamenii care incearca sa le rezolve. Mai mult, va fi destul de greu sa ne transpunem in "pielea" celorlalti actori relevanti si implicati, intr-un mod cu adevarat empatic, si nu doar abstract/formal.

Si am mai observat ceva, si anume ca unii vorbitori (vreo 2) nu au scos microfonul din suportul in care fusese pus, desi se vedea ca si-ar fi dorit mobilitatea pe care ar fi castigat-o, si asta m-a amuzat putin (apropo de framing).

Aveti mai jos un filmuletz destul de asemanator cu prelegerea tinuta in Bucuresti.

Bun. Dincolo de toate informatiile si motivatia pentru a fi o parte din miscarea asta mondiala, ASR ne-a rugat sa scriem pe o hartie ce vrem sa facem pentru lumea asta si ce o sa facem in acest sens in urmatorul an. Apoi, ne-a rugat sa si spunem ce am scris (doritorii). Bineinteles ca nu m-am putut abtine :D, si impreuna cu un african venit la studii, m-am exprimat. Nu doar ca m-am exprimat, dar mi-am si definit mai bine purpose-ul. Mai exact, sa ajut oamenii sa fie fericiti si sa-si atinga scopul lor in viata. (Happiness and accomplishment of purpose). E foarte interesant, pentru ca stiam si inainte (si cred ca am si spus asta) ca vreau sa ajut oamenii sa devina fericiti si performativi (cu tot ce presupune asta), dar nu-mi venise formula cu purpose - destul de ciudat, avand in vedere ideile, oamenii si lumea in care ma invart. Asa (cine zice ca pe blog nu poti folosi elemente de oralitate a invatat prea multa - sau prea putina - romana >:P). Si legat de ce o sa fac in urmatorul an, am spus ca o sa sustin crearea unei viziuni de interconectare printre membrii ASPSE, precum si o perceptie crescuta a controlului fata de lumea de maine.

Si apropo de asta, se pare ca un scop in viata coreleaza pozitiv cu fericirea. Credeam ca am scris deja despre asta. Se pare ca nu, dar nu e nicio problema, aveti filmuletzul cu aceasta problema in urmatorul entry ;).

Cu entuziasm,
Mihai

P.S. Tu ce o sa faci pentru lumea in care traiesti?

Merita 2 minute din viata ;)

2009-12-05T17:01:00.000-08:00

Acum cateva minute Anthony Robbins a trimis un link prin contul lui de Twitter (ca l-a trimis personal sau nu, nu ma intereseaza :P) cu un clip foarte tare :)). Il aveti mai jos, impreuna cu inca 1 clip pe masura :).

How to avoid being broke and stupid:

Unprecedented opportunity and competition

O zi excelenta!
Mihai

P.S. Se pare ca tipul a murit pe 5 decembrie, in ziua in care am pus acest post. Odihneasca-se in pace!

Cand ma fac si eu ca mi-e greu...

2009-12-05T15:28:00.000-08:00

Ma gandeam, sau tocmai ma gandeam cred ca e mai bine zis, ca de fapt am o viata foarte usoara. Ma plangeam eu in posturi mai vechi ca vai de mine ce greu e sa investesti in altii si sa ti se multumeasca uneori foarte tarziu, alteori deloc, alteori sa mai ai si de suferit. Si ma gandeam acum ca de fapt, sunt privilegiat ca pot sa investesc, ca pot sa aduc un beneficiu celorlalti fara recompense materiale. De ce sunt privilegiat? Pai pentru ca, daca pot fi voluntar (full-time) inseamna ca cineva ma intretine. Parintii mei imi dau suficienti bani incat sa n-am grija zilei de maine (nici pentru mine, nici pentru vreun frate mai mic sau 5 frati mai mici pe care i-as fi putut avea). Daca pot investi ca voluntar, inseamna ca am si resursele necesare - timp, vointa, motivatie, cadru in care sa ma exprim si sa aduc schimbari pe care mi le doresc in lume. Si aceste schimbari sunt poate unul din cele mai mari privilegii - am ocazia sa construiesc putin din lumea in care si eu voi trai maine. Wow!

Eh, si sunt multe alte privilegii de care ma bucur. Poate cea mai importanta e sanatatea. N-are sens sa le enumar acum.

Chiar si asa, cu toate privilegiile astea, uneori mi se pare si mie ca e greu. Si uneori, cand ma fac si eu ca mi-e greu, ascult piesa urmatoare:

Accesul studentilor in spatiile FPSE... restrictionat?!

2009-12-05T14:42:00.000-08:00

// Situația despre care vorbesc în acest articol a fost rezolvată în câteva zile, mulțumită răspunsului prompt al persoanelor responsabile. Despre acest lucru și despre motivele pentru care a apărut această situație, găsiți în alt articol de pe blog.

Cred ca v-am terorizat in ultimul timp cu mailuri pe teme de reprezentare. Voiam ca acest post sa fie pe alta tema, dar iata ca atunci cand te astepti mai putin mai dai peste cate o noua situatie care nu poate ramane neexprimata.

De curand, in FPSE se incuie salile dupa terminarea cursurilor. Adica, daca de la ora 16:00 nu mai are nimeni curs/seminar intr-o sala, se incuie. Buun. De fapt, mai putin buuun. Nu de alta, dar Carta Universitatii din Bucuresti se mentioneaza ca exceptand cazurile de forta majora, accesul liber al membrilor comunitatii academice (inclusiv studenti, implicit) in spatiile universitatii (inclusiv sali de curs/seminar) nu poate fi restrans sub nicio forma si in nicio situatie. Exista cateva exceptii - senatul universitar si consiliul facultatii poate decide restrangerea accesului pe timpul noptii, in timpul vacantelor sau al activitatilor care au accesul reglementat.

Bineinteles, l-am informat pe dl. decan de aceasta prevedere regulamentara, si l-am rugat sa ridice aceasta restrictie. Dansul mi-a spus ca se va discuta in Biroul de Consiliu, si de-abia astept sa aflu rezultatele discutiilor.

Pentru a-ti cunoaste mai bine drepturile si indatoririle legate de facultate citeste Carta Universitatii din Bucuresti si Regulamentul privind activitatea profesionala a studentilor (le gasesti pe www.unibuc.ro).

Toate cele bune!
Mihai

----------------
Art. 8.(1). Spaţiul Universităţii cuprinde edificiile, terenurile şi dotările aflate în proprietatea sa ori puse la dispoziţia comunităţii academice pentru desfăşurarea procesului de învăţământ şi de cercetare, pentru locuinţă, masă şi studiu, pentru desfăşurarea de activităţi culturale şi sportive. Fac parte din spaţiul universitar şi clădirile destinate serviciilor de administraţie.
(2). Spaţiul universitar este inviolabil, cu excepţia cazurilor de forţă majoră şi flagrant delict. Organele de ordine publică pot interveni în spaţiul universitar numai cu permisiunea sau la cererea rectorului sau a Senatului, dacă există timpul necesar. Camerele de locuit din cămine beneficiază de aceeaşi protecţie legală ca şi locuinţele particulare. Organele de ordine nu pot organiza razii şi alte operaţiuni de rutină fără a cere permisiunea Rectorului sau Biroului Senatului. Circulaţia în spaţiul universitar nu poate fi împiedicată sub nici un pretext. Intervenţia ambulanţelor şi a pompierilor, în caz de urgenţă, nu poate fi stânjenită.
(3). Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, accesul liber al membrilor comunităţii academice în spaţiul universitar nu poate fi interzis sau limitat sub nici un motiv şi în nici o situaţie. Dreptul de grevă nu poate fi exercitat prin interzicerea sau limitarea accesului membrilor comunităţii academice în spaţiul universitar. Senatul şi conducerile facultăţilor pot reglementa limitarea accesului în timpul nopţii, al vacanţelor şcolare, al sărbătorilor legale sau pe durata organizării unor activităţi care au accesul reglementat.

Probleme de timp si de tot felul...

2009-12-04T10:17:00.000-08:00

Lumea e prea complexa. Prea complexa pentru ce?

Ne sperie uneori complexitatea asta, dar se pare ca ne descurcam. Daca te-ai urcat vreodata pe un bloc inalt, mult mai inalt decat cele din jur, ai vazut probabil toata miscarea din jur. Toate masinile, constructiile, reclamele mai mult sau mai putin ostentative, ai ascultat poate bubuiturile din masini sau cluburi (bubuituri uneori placute, alteori neplacute). Ce n-ai putut vedea este ce fac toti oamenii de acolo. Unul merge sa-si ia nevasta de la servici, altul conduce cu 2 beri la bord si rade cu prietenii. Unul a oprit sa f**a si el ceva, si dup-aia s-a dus la prietena, fara sa stie vreunul din ei cu ce surprize se vor trezi a doua zi. Altul se plimba singur si se gandeste cat i-ar fi placut sa fie lumea altfel. Inca unul, saracul de el, sta singur in camera si scrie gandurile la calculator crezand ca ii pasa cuiva. Altul citeste ce a reusit sa exprime in cuvinte cel de mai sus. Si nu asta e ciudat. Ciudat e ca fiecare face in viata mult mai mult decat atat, si in toata miscarea aia pe care o vedem de la etajul 13 sunt oameni cu o viata. Hmm.. Si totusi merge. Mai bine, mai rau, dar merge.

In fine, problema de fond era ca nu am timp. De ce nu am timp? Pai nu am timp pentru ca, pe de o parte, vreau sa inteleg si sa ma integrez in toata complexitatea asta (de parca as avea de ales), si pentru ca vreau sa am si o viata personala. Si, poate mai mult decat atat, pentru ca am o groaza de idei. Si ce se intampla? Pai se intampla ca vreau sa merg si la bere, sa ies si in oras cu o fata, sa scriu si un proiect pentru facultate, sa scriu si unul pentru asociatie, sa citesc si ce ma intereseaza, sa imi si scriu activitatea de pana acum, sa imi planific atingerea life-purpose-ului, sa reactionez si la noutati, sa citesc si sute de mailuri saptamanal, sa scriu si pe blog si pe twitter si pe facebook, sa tin contactul si cu prietenii, si cu familia, sa merg si la cursuri, sa-mi fac si treaba la cursul de proiectare de soft educational, sa merg si la workshopuri si traininguri pe diverse teme de psihologie, sa ma intalnesc si cu lumea pentru a oferi sprijinul in diverse chestii, sa mai si pastrez tot timpul in minte obiectivele mele si ale ASPSE si sa urmaresc realizarea lor, sa mai si reflectez asupra experientelor pe care le am, sa si dorm, sa si mananc, sa afac si sport, sa pastrez si timp pentru mine insumi, sa ma interesez si ce mai vor de la noi sau ce ne mai zic candidatii la tot felul de functii, sa nu o iau razna in proces. Si problema nu e ca sunt ele multe, problema e ca fiecare, facuta bine, mananca o groaza de timp. Si uite-asa. Si multe din ele si apar pe ultima suta, si sunt prea tentante pentru a fi refuzate. :) Dar zambesc, pentru ca de fapt imi dau prea multa importanta, si lumea merge inainte, cu sau fara mine. Si fac cat pot si e omeneste posibil, si atat pentru moment. Ca acum ma duc la un party ;).

Sa auzim de bine ;).
Mi Shu

P.S. Apropo, tu cum stai cu timpul?

Tendinte viitoare in Managementul Calitatii

2009-11-26T14:50:00.000-08:00

Salutare!

Azi (ieri, de fapt, ca e trecut de 00:00) am participat la o sedinta a Consiliului Facultatii pe tema cercetarii in facultatea noastra, si a evaluarii SIMTEX prin care urmeaza sa treaca.

Unul din subiectele discutate a fost faptul ca este absurd ca facultatile socio-umane sa fie evaluate dupa aceleasi criterii ca facultatile din domeniul stiintelor naturale sau tehnic. S-a discutat de asemenea faptul ca sistemul de evaluare este exagerat de centrat pe cantitate vs. calitate.

De fata a fost si dl. prof. dr. Romiță Iucu, prorector al Universitatii din Bucuresti. Dansul a spus ca Thomson ISI (pe scurt, institutul care se ocupa de indexarea revistelor stiintifice internationale de standarde inalte) a creat, ca indidicator, un factor de impact al publicatiilor. Astfel, desi, de exemplu, Universitatea Babes Bolyai a avut mai multe publicatii ISI decat Universitatea din Bucuresti (nu stiu daca si anul trecut inclusiv, sau doar inainte), a doua are un factor de impact mult mai mare decat prima. Astfel, se incepe o trecere si catre evaluare calitativa.

La nivel international se pare ca (dl. prorector a participat la o conferinta si ne-a informat) la nivel international se va renunta la rankingul universitar si se va trece catre o forma de ranking pe domenii. Insusi autorul topului Shanghai si-a cerut scuze la respectiva conferinta pentru problemele create universitatilor, spunand ca scopul topului nu era unul comercial - ei voiau sa vada cam pe unde se situeaza universitatile chineze in lume :). De altfel, rectorul unei universitati din Malaezia se pare ca si-ar fi facut Harakiri dupa ce universitatea sa a scazut 25 de locuri intr-un an (pentru ca murisera cativa detinatori ai premiului Nobel intre timp) in top..

Exista deja, se pare, un proiect european numit „Mapping Diversity in European Higher Education”, menit sa faciliteze trecerea dinspre criteriile cantitative, comune tuturor domeniilor, catre criterii inclusiv calitative si mulate pe specificul acestora. Asta va permite o mult mai buna acceptare si valorificare a diferentelor dintre universitati si dintre misiunile universitatilor.

Si trecem la nivel national. Aici, se pare ca si ARACIS-ul va trece in cativa ani (2 probabil) la evaluari pe domenii, unde specialistii din aceste domenii vor participa la realizarea criteriilor de evaluare. Personal, ma gandeam ca si federatiile studentesti ar putea sa se implice in acest proces. Asta din doua motive: 1. Pentru a ne asigura ca formarea noastra ramane centrala invatamantului superior, si 2. Pentru a fi recunoscute facultatile care implica studentii in activitati stiintifice valoroase.

Cam asta ar fi tot pentru acum.

Weekend placut!
Mihai

La cantina cu dl. Rector UB, prof. dr. Ioan Panzaru - partea 4 (si ultima): mobilitati intre universitati din tara.

2009-11-24T15:17:00.000-08:00

Salutare! (a patra)

Iata ca vine incet incet si finalul acestei serii de postari cu privire la aceasta discutie cu dl. Rector, pusa la cale de ASUB.

Au urmat discuții legate de mobilități*. Există un acord între Universitățile membre ale Consorțiului Universitaria (Universitatea de Vest, Universitatea Babes Bolyai, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Universitatea din București și Academia de Studii Economice). Mobilitățile pot fi rezolvate prin cereri semnate de decanii vizați la începutul anului. Pentru mobilități între centre universitare, e nevoie de un acord de tip Erasmus. Deocamdată nu se cere reciprocitate (să accepte toate părțile să trimită studenți). În unele cazuri, înțelegerile pot fi făcute și la începutul semestrului.

Acum, sunt tare curios cum o sa functioneze practic acest mecanism. Daca esti si tu curios, vrei sa faci o mobilitate sau faci una, te rog anunta-ma si pe mine :). (mihai.dragos@gmail.com). In sine, aceasta deschidere este foarte buna, si imi amintesc cat s-a chinuit ANOSR pana a obtinut prima mobilitate interna (adica intre universitati din romania).

Pe curand!

Ca la 20 si ceva de ani,
Mihai

P.S. Mobilitate = stagiu de formare (curs, semestru, an de studiu) la o alta institutie decat cea de baza, recunoscut si creditat ca atare.

La cantina cu dl. Rector UB, prof. dr. Ioan Panzaru - partea 3: finantarea ONGS-urilor

2009-11-24T15:05:00.000-08:00

Salutare! (3.0, pe aceasta tema)

Buun. Iata ca am ajuns si la subiectul finantarea ONGS-urilor. L-am intrebat pe dl. Rector in ce masura Universitatea le poate finanta. N-are rost sa intru in toate detaliile, iar rezumatul suna cam asa: UB poate finanta prin servicii ale universitatii: cazare, masa, publicatii si materiale de promovare prin Editura Universitara.

Am vorbit si legat de FORS (Forumul Organizatiilor Studentesti din Romania, eveniment de referinta pentru miscarea studenteasca din Romania, organizat de ANOSR - Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania). Dansul a spus ca UB poate asigura materiale de promovare, masa (am vorbit de 200 de persoana) la cantine UB, materiale de promovare si logistice, poate si cazare, dar pentru un numar mai mic de oameni. O oferta foarte bogata si binevenita pentru respectivul eveniment. Urmeaza maine sa merg sa finalizez negocierile, impreuna cu coordonatorul forumului. FORS va si avea loc, de altfel, in spatiile UB (la Facultatea de Drept). Si pe langa FORS, am vorbit si de manualul bobocului ASPSE, care va fi si el printat in curand :). Daca primim toate acestea, sunt extra happy pe aceasta parte.

Bineinteles, dl. rector ne-a rugat sa anuntam de la inceputul anului universitar un buget, pentru ca universitatea sa poata planifica finantarea noastra.

Go go UB! :D
Mihai

La cantina cu dl. Rector UB, prof. dr. Ioan Panzaru - partea 2: cainii FPSE

2009-11-24T14:40:00.000-08:00

Salutare! (2.0, via Blogger sau Facebook sau de unde citesti)

Iata ca trecem la o a doua problema - cainii din spatiul Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei si Facultatii de Chimie. Aparent, acestia nu pot fi alungați... (n.r. am ajuns să fim conduși de câini, ca noi nu ne lasam sa-i alungam, lor nu li se poate da amenda.. bine ca nu sunt si membri ai comunitatii academice), pentru că apar reacții foarte violente și virulente din partea apărătorilor drepturilor animalelor. Asa ca studentele sunt in continuare nevoite sa suporte riscuri (si unele si muscaturi, fie ele si relativ usoare).

Eh.. vom cauta solutii, speram sa poata fi „cazati” intr-un tarc in curtea facultatii. Alte solutii... sa ne luam pistoale cu bile si sa tragem in ei pana pleaca :)) [glumesc..?]. Asta e, tot timpul vor fi persoane sensibile, si persoane care vor suferi de pe urma sensibilitatii altora...

Eh, daca asta a fost o veste proasta, iti doresc numai vesti bune in urmatoarele zile ;)
Mihai

P.S. Daca esti animal right activist mi-ar placea sa te pun in contact cu cateva fete muscate de caini. Nu, nu am nimic cu cainii in general, doar cu cei care perturba invatamantul superior.

La cantina cu dl. Rector UB, prof. dr. Ioan Panzaru - partea 1: calitate in UB

2009-11-24T13:43:00.000-08:00

Salutare!

Joi ASUB a organizat o intalnire a dlui. Rector al Universitatii din Bucuresti, prof. dr. Ioan Panzaru cu studentii la cantina de la drept. Discuțiile au fost relativ libere, inițiate mai mult de studenți.

Initial, acesta a vorbit puțin despre procesul îmbunătățirii universității și despre conflictele care apar. A spus ca cele mai importante conflicte apar, pe de o parte, datorita persoanelor revolutionare si visatoare intr-un mod utopic, nerealist, care mai devreme sau mai tarziu aterizeaza pe pamant si, pe de alta parte, datorita persoanelor care abuzeaza de pozitia in care se afla (aici a dat exemplul cadre didactice care au picat cel mai probabil nejustificat, li s-a facut comisie, iar cadrul didactic a contestat dreptul Universitatii de a face Comisie pana la minister). De asemenea, a scos in evidenta faptul ca intre conducatori si condusi trebuie sa existe un consens, si ca din pacate multe conflicte sunt intretinute de o relatie tip „triunghi dramatic”, in care in loc sa colaboreze, salvatorii, persecutorii si victimele isi asuma si joaca rolurile la nesfarsit. Mi-a placut aceasta introducere si am apreciat-o, mai ales intrucat am vazut, pana acum, foarte mult si pregnant acest tip de relatii intre diversii membri ai sistemului numit „facultate”.

Urmatorul punct discutat a constat in mecanismele prin care studentii isi pot face auzita parerea. Dl. rector ne-a sugerat implicarea in Comisiile de Evaluare si Asigurare a Calitatii, ne-a spus sa profitam de organizarea pe program de studiu* vs. catedra (implementata la master si doctorat, in pregatire pentru licenta), unde avem legimitatea necesara implicarii in luarea deciziilor. A atras de asemenea atentia asupra faptului ca prima Agentie de Asigurare a Calitatii s-a infiintat abia de 12 ani, in 1997 in Marea Britanie (QAA), si ca ARACIS-ul (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământ Superior) nostru a aparut abia in 2005. Implicit, si Comisiile de Asigurare si Evaluare a Calitatii din Universitati (CEAC)au aparut recent. Partea frumoasa e ca ne putem implica in respectivele Comisii, si prin urmare influenta procesul, mai ales la nivel de facultate (n.r. din punctul meu de vedere, si cel mai important).

Unul dintre noi l-a intrebat „de ce nu s-au facut mai devreme?” toate acestea (QAA, ENQAR, ARACIS). Dl. Rector a remarcat ca vinovati se pot gasi, desi nu e tocmai profitabil sa ne cramponam in vina, si a mai zis ca bineinteles, putem sa ne intrebam si de neanderthali ce faceau ei acolo.. de ce nu s-au gandit sa inventeze mai repede roata?

Vorbind despre calitate, discutia a avansat catre evaluarea profesorilor de catre studenti. Si aici, exista multe variabile de luat in calcul:
- exista programe cu pana la 300 de cadre didactice angajate cu cel putin norma de baza pe program de studiu, ceea ce implica un volum de munca foarte mare (nr si din experienta va zic ca nu sunt atat de multe persoane implicate in aceste comisii), si unele facultati se pare ca au renuntat la proces „ca urmare” a acestui volum de munca - ceea ce personal mi se pare un pretext, dar din fericire FPSE a implementat procesul, deci nu-mi bat capul cu ceilalti.
- am atras atentia asupra faptului ca pentru responsabilizarea studentilor cu privire la aceste evaluari e nevoie de o informare si publicare a rezultatelor evaluarilor si consecintelor (chiar si nenominal), si ca noi, studentii reprezentanti, avem nevoie de statistici pentru a putea consulta studentii cu privire la rezultate.
- Dl. Rector a atras atentia asupra faptului ca impactul direct de la student la profesor nu este și nu poate fi evident, uneori nici nu există, deoarece evaluările studenților diferă mult între ele. De altfel, un mare procent din studenți completează la toți itemii nota maximă. Cu toate acestea, având în vedere prelucrările statistice care se pot face, dl. Rector este de părere că datele relevă totuși diferențe. De asemenea, a remarcat faptul că e puțin probabil ca studenții care completează cu punctaje foarte mici pentru a se răzbuna pe un profesor să influențeze statistic semnificativ rezultatele (n.r. cum mai sustin unii si altii..)
- O alta problema ar fi cea a disciplinelor detestate, evaluate mai prost, cum ar fi Dreptul Roman. A povestit si despre cum in Franta, urmare a protestelor studentesti, acesta a fost scos din programele de studiu, iar acum, in constructia legislatiei europene, juristii francezi sunt dezavantajati, pentru ca tot dreptul roman e la baza, fiind singurul care contine principii. Bineinteles, asta nu inseamna ca toate materiile detestate sunt bune, dar inseamna ca e bine sa fim atenti la astfel de situatii exceptionale.

Oh well.. trecand mai departe, a venit vorba despre faptul ca profesorii sunt obligati, conform unei decizii a senatului, sa puna pe siteuri fisele disciplinelor. Am apreciat aceasta decizie. De ce? Pentru ca de anul acesta studentii UB pot urma cursuri optionale la alte facultati decat cea la care sunt inmatriculati (Yes! :D), si am primit feedback de la cei care au vrut sa profite de aceasta oportunitate ca nu aveau nicio informatie despre respectivele materii, in afara de nume din informatiile de pe siteurile facultatilor. La noi situatia e cat de cat ok, pentru ca avem fisele disciplinelor pe site, la altii insa, e ca la ei...

*Organizarea pe program de studiu presupune existenta unui coordonator pe program, plus a coordonatorilor pe an de studiu (tutorele anului 1,2,3, deasupra coordonatorul pentru psihologie licenta, responsabil inclusiv pentru planul de invatamant). Avantajul e ca acest coordonator nu are mai multe programe in subordine, si e deci mai usor de mentinut o relatie si o buna comunicare. Evident, in organizarea pe program de studiu studentii din respectivul program de studiu vor putea avea o influenta crescuta in luarea deciziilor, cf. celor discutate.

Pe data viitoare ;)
Mi Shu

Bune si rele... despre reprezentare si altele

2009-11-03T14:54:00.001-08:00

Hello, hello!

Mi-am dorit de mult sa scriu... dar n-am avut timp pentru asta. Mi-am dorit sa va scriu despre de ce fac ceea ce fac, despre cat de usor, sau greu e, despre multe. Apoi m-am gandit ca poate e mai bine sa vorbesc mai incolo, mai tarziu. M-am razgandit.

Despre mine. Ce sa va zic despre mine? Pai eu sunt in viata, apoi sunt om, apoi, un cetatean al Romaniei (inclusiv al Europei, in aceasta ordine). Sunt, apoi, psiholog si pedagog in devenire, si sunt si presedinte al Asociatiei Studentilor la Psihologie si Stiintele Educatiei. Si multe altele... Ce inseamna toate astea?

Inseamna ca imi doresc o lume mai buna. Poate ca ati auzit des asta. Poate ca unii dintre voi ati inteles cam cum ar trebui sa arate, poate ca mult mai multi.. mult mai multi. Punct. Ce sa zic? Ca v-ati pierdut increderea? Ca n-aveti curaj? Ca nu stiti care e diferenta dintre "nu pot" si "nu se poate"? Nu stiu. Prefer sa zic ca.. asa ati fost invatati, asa ati vazut, asa stiti. Despre ce vorbesc? O sa va zic mai pe ocolite, asa ca sper sa aveti rabdare. Tineti minte ca daca existati, probabil va iubesc, si deci nu vreau sa va fac vreun rau. Doamne fereste!

Pai hai sa va zic ce inseamna pentru mine. Pentru voi, daca va insemna ceva, va insemna altceva. Pentru mine... Eu am fost toata viata un visator. Am facut multe lucruri, de la sah, teatru, karate, fotbal, inot, olimpiade de matematica, religie, chimie, engleza, psihologie, voluntariat, reprezentare locala, nationala... Tot felul. De ce? Unii veti zice "Frustrat". Hmm... da.. Ar merge aici piesa lui Cumicu "Toate trec". Dati un search pe youtube... Revenind la frustrare, am fost. Am iubit de cand am fost mic. M-am mirat si minunat cum reusesc oamenii astia din jurul meu sa se certe, sa se inteleaga atat de prost unii pe altii. Cam asa a inceput. Ma uitam la colegii de clasa cum se acuza reciproc de te miri ce tampenii, si apoi, cand vorbeam cu ceilalti [apropo, n-am tinut niciodata parti], vedeam cat de diferita e intentia sau interpretarea alora. Unde e greseala? In.. off.. mai tarziu o sa revin si la greseala.. daca o exista..

Dar sa revenim la frustrari. Am vazut o lume atat de frumoasa, impacata, pornind de la comunicare. Probabil ca nu intelegi ce inseamna comunicare. Si nu ma lua cu definitia din dictionar, ca nu-mi arata decat ca nu intelegi nimic. Dar cu ce sa ma iei sa vad ca ai inteles? In primul rand, nu e important sa vad eu. In al doilea rand, mai ai putina rabdare..

La inceput a fost in capul meu aceasta comunicare. Apoi, pe masura ce am continuat sa vad in oameni potential, vise, bunatate, am inceput sa patrund, poate mai bine, poate mai rau (cine stie?), dar in orice caz mai profund, toata nebunia asta cu rau si bine.

Am ajuns sa ma invart intre tot felul de oameni. De la spuma la pleava societatii. M-am invartit mai mult in spuma, pentru ca am fost binecuvantat. Dar nu va intereseaza pe voi toate astea, asa ca schimb acushica subiectul.. putina rabdare.

Hai sa va zic ce am vazut. Am vazut oameni, care vorbeau despre alti oameni, si despre cum ei sunt indreptatiti sa raneasca pentru ca si ei au fost raniti. Off! De fiecare data, de fiecare data cand unii se urau pe altii se vedeau indreptatiti sa urasca! Si incepusem si eu sa-i urasc pe cei care judecau. Si atunci, am ascultat Richard Bandler "The adventures of anybody". Si (da, ma gandesc si eu ca n-ai citit-o) atunci am scos din ea o idee, sau mai bine zis un proces. Si anume, cum devenim ceea ce observam si poate uram mai devreme. Cum cei mai anti-judecata pot ajunge mari "judecatori", cum cei mai pudici pot ajunge cei mai mari depravati, cum cei mai increzatori pot deveni marii dezamagiti de oameni, si uneori marii inselatori. Si nu doar asta e problema. Ci problema e ca ei ajung deseori sa-i raneasca, provoace, schimbe pe cei care inca nu judeca, inca nu sunt libertini, inca nu simt dezamagirea. Ca sa ii "invete".. vorba-vine. Si uite-asa. Acum, dincolo de problema lantului vicios, ca sa nu-i zic cerc, ca de.. sa fiu si eu special si sa mai ai rabdare cu mine, mai e o observatie de facut. In adancul lor, "raii" astia sunt de fapt buni, dar niste buni dezamagiti si frustrati. Dar tu poate nu le mai vezi bunatatea aia dinainte de frustrare. Si in loc sa le provoci bunatatea, le provoci in continuare frustrarea. Dar de ce zic de tine? Deseori am facut si eu la fel... Oricum, eram in liceu cand descopeream toata nebunia asta. Deci, te voi ruga sa mai ai putina, ai ghicit, rabdare.

Am ajuns la facultate. Eram un tanar virgin, religios, pasionat de oameni si de bunatatea care exista de fapt in ei. Am intrat si in asociatie, stiind ca vreau sa ma implic si sa le revelez si altora din lucrurile invatate. Primul an a trecut usor, am participat si eu la intalniri cu Consiliul Facultatii, cu studenti, cu ASPSE, cu fosti membri ai Consiliului Copiilor Spune!, am fost si la primele intalniri in Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania. Daca am invatat ceva, a fost sa nu mai judec unele lucruri considerate "tare", sa vad ca sexul nu e ceva deosebit (cum mi se parea atunci), ca nu trebuie sa fii frustrat sau rau sau altceva sa refuzi, ca e fun sa fumezi o tigara "eco" si ca nu moare lumea din asta. Mai apoi m-am prins ca e marfa si sa faci sex, si ca din nou nu trebuie sa moara lumea pentru asta. Dar a fost costisitor. Am renuntat la un cod moral, pentru a-l relativiza. Au ramas principii, dar au capatat cu totul alta forma, mult mai ancorata in efectele reale ale actiunilor decat in povesti spuse de "batrani". O invatatura? Daca eu ar trebui sa fiu frustrat/ sa proiectez/ sa activez un mecanism de aparare sau sa depasesc unul ca sa fac o chestie, nu inseamna ca toata lumea activeaza aceleasi procese pentru a face acel lucru. Deci, faza cu "trebuie sa faci ceva ca sa intelegi ce simte/gandeste persoana care o face", largely bullshit. Eh, si prin urmare am ajuns sa devalorizez multe din asa-zisele "obligatii, norme". Fara sa ma intind prea tare.

Buun, si viata a continuat. Dupa cum iti imaginezi, cu rabdare. Dar s-a si complicat. Oameni care "stiu despre ce vorbesc". Nu, pe bune, chiar stiu despre ce vorbesc, au inceput sa ma convinga pe mine ca cine e vinovat pentru ce. Ca oamenii din conducerea facultatii au gresit cu x si y, ba ca studentii nu si-au facut treaba, ca trebuie sa fie totul stiintific si fara echivoc, ca de fapt trebuie sa ne dam seama ca nu totul poate fi masurat cu cantarul si alte paradoxuri de la diversi si diverse. Nu vreau sa o zic ironic. Parerile sunt "profunde", in sensul ca fiecare persoana care imi zicea lucrurile astea avea un sistem foarte complex de argumente si experiente care l-au invatzat ceva. Eh, si in perioada asta, dincolo de framantarile astea filosofice, in care ma gandeam de la daca va trebui sa fac o greva in facultate sau daca studentii trebuie educati mai bine, sau daca e mai bine sa ma apuc de altceva, am avut o viata foarte interesanta. Pentru ca la un moment dat mi-am luat mai multe pe cap decat putem duce.

De ce? Pentru ca dincolo de toate gandurile astea, vedeam valoarea multor lucruri care puteau sa se intample, si din moment ce le vedeam valoarea si posibilitatea sa se intample (de la baza de date cu absolventi, la un sistem de reprezentare fiabil, la chestionarea intereselor studentilor si integrarea lor in activitatea ASPSE, la multe altele) consideram ca trebuie sa se intample, si din moment ce nimeni altcineva nu le facea, consideram ca EU trebuie sa le fac. Ti se pare normal? Ti se pare o prostie? Inainte sa ti se para, te-as intreba daca ai inteles. Si daca zici da, nu stiu ce sa zic, ma indoiesc. Stii de ce? Pentru ca s-a intamplat ca din februarie pana in iunie de diminieata pana noaptea tarziu sa fac doar activitati de voluntariat. Pentru ca mergeam si la cate trei, chiar patru sedinte pe zi. Pentru ca mancam deseori la 8 seara prima data. Pentru ca o fata aveam langa mine doar la telefon, in 20 din 23 de zile. Pentru ca din februarie pana in iunie am tusit toata perioada. Doctorita nu stia ce am, imi zicea sa stau in pat, eu ii ziceam ca nu am timp, ea imi dadea medicamente, eu le luam, dar cu acelasi regim. Mi-a trecut cand n-am mai luat medicamente, dupa ce m-am speriat ca s-ar putea sa le iau toata viata. Eh.. dar au trecut. Cu ce emotii? Cu ce ganduri? Cu ce sacrificii? Cu atatea cate am fost pregatit sa fac.. cu toate cate am fost pregatit sa le fac...

Aaaa.. dar am uitat sa-ti zic ceva. Ce? Am dat-o in bara. Da, cu regimul ala de dimineata pana noaptea, am dat-o in bara. Am subperformat la majoritatea chestiilor pe care am vrut sa le fac. Ma judeci? Ai tot dreptul. Mi-am asumat mai mult decat puteam duce, si n-am putut duce la nivel inalt. Ma judeci? Ai tot dreptul. Am gresit. Sunt un om rau? Sunt un om rau pentru ca am vazut mai multe lucruri care trebuiau si erau atat de important sa fie facute decat erau oameni dispusi, constienti si competenti sa le faca? Ma judeci? Nu, ma judeci pentru ca am gresit. Sau nu ma judeci. Nu stii ce am simtit, ce am trait, cata speranta, cata amagire, dezamagire si fericire pentru ce a mers fie rau, fie bine. Intelegi mai mult? Nu stiu... Aaa, am uitat sa-ti spun. M-am bagat in conflicte din care uneori am iesit lovit din ambele directii, nu m-am bagat in altele din care am iesit la fel. Si da, m-am bagat doar pentru lucruri in care am crezut, si nu ca am crezut eu, ca erau declarate formal ca fiind necesitati de.. o lume.. sau ma rog, macar o Europa. Din fericire, n-am avut persoane suficient de frustrate in jur, la niciun nivel, incat sa imi puna betze in roate prea tare. Nici eu n-am facut atat de mult tam-tam. Ma judeci? Inteleg, poate ai dreptate.

Si apoi am invatzat, ca scopul nu e sa castig eu bataliile tuturor, si ca nici macar nu pot sa le castig. Mi-au trebuit luni de raceala, un atac de panica, abstinenta.. nu mai zic, bani cheltuiti, socuri de tot felul date mai multora, ganduri si rasganduri, a trebuit sa indur opozitia si judecata, ca tot vorbim de judecata, negativa, a celor pentru care luptam, indoiala, altele. Si sunt doar unul din cei care am indurat toate astea, si carora ni s-a spus, uneori multumesc. Mi s-a spus mai mult mai tarziu, dar nu la inceput. Am acum 4 ani intregi de reprezentare serioasa, 2 in facultate, cand am inceput sa mai primesc si aprecieri. Modeste, moderate. De ce? Ca din nimic sa faci ceva, e mai greu.. Dar in fine, nu te mai tin la povesti cu asta, ca poate nu mai ai rabdare. Revin la lectie.

Pai lectia e ca nu pot, nu trebuie si nu e treaba mea sa salvez pe toata lumea. Dar e o lectie invatata intr-un mod foarte ciudatzel. Am dezamagit, am sacrificat, am esuat, am suferit, am facut, poate, uneori pe altii sa sufere, fara ca macar sa stiu sau si stiind, ca sa invat ca povara lumii nu e treaba mea. Zic ca am invatat lectia foarte ciudatzel pentru ca nu simt de fapt ca povara lumii nu e treaba mea. Pentru lucrurile la care am solutii, ma simt mai mult decat responsabil sa aduc o contributie, dar ca aceasta contributie e cea mai valoroasa atunci cand ii inveti pe altii (pe beneficiari, pe cei pentru care e contributia) sa-si creeze beneficiul respectiv de unii singuri. E mai valoroasa cand nu ii faci dependenti de tine. Eh, suna usor. Da stii ce? Nu, chiar nu e usor deloc! E foarte foarte greu! Cand ai lucruri, insigturi, competente pentru care ai trecut prin multe sa le castigi (poate nu sunt nimic pentru tine, dar pentru mine au fost multe), e greu sa ii lasi pe altii sa-si ia credit, laude, pentru ele mai tarziu. Si nu e din egoism. Daca asa m-ai judecat, ca egoist, eh, poate ai dreptate, dar pentru mine nu e. E mai degraba pentru ca unele lucruri devin atat de atasate de noi, ne identificam atat de mult cu ele, incat ne e greu sa le dam drumul. Cand le vedem in jur, le vedem ca parte din noi, si ni se pare normal sa fie recunoscute ca atare. Mai ales daca n-am primit prea mult ajutor in castigarea lor, dar, de fapt, indiferent de cat ajutor am primit, le simtim ca tot ale noastre.

Buuun, si, dupa toata agitatia, transpiratia si inspiratia, am trecut mai departe. De ce? Pentru ca in primul rand am hotarat ca daca vreau sa aduc valoare, atunci valoarea adusa e cea mai importanta. Pe locul 2,3,4,5,6.... vine si recunoasterea aducatorului de valoare, propriul viitor, etc. Am avut si norocul de a ma hotara ce vreau sa fie viata mea - sursa de dezvoltare pentru altii. Si am inceput ca, uneori, sa nu mai spun ideile mele, sa nu le pun in fatza, sa cer parerea altora si cand stiam solutii foarte bune pentru unele probleme. Sa mai cedez din ownership, sa facilitez realizarea unor lucruri de catre altii. Mai esti aici?

Mai esti, altfel nu stiai ce scriu acum. Pai mai esti, pentru ca asta nu e tot. Dupa toata povestea asta (care dupa cum iti dai seama e inca mult incompleta), dupa povesti cu "batranii" si extras invataminte importante (ma refer aici mai ales la alumni), a inceput un nou an, in care am devenit si mai implicat in toata nebunia asta numita miscare studenteasca.

De data asta, insa, am intrat cu niste lectii:
- Oamenii gandesc, adica o discutie reala cu ei chiar poate da rezultate
- Oamenii gandesc diferit
- Oamenii ar vrea binele, dar uneori nu mai cred in el
- Daca vrei sa obtii ceva, atunci te gandesti cum poti obtine acel ceva, nu cine e de vina pentru ca nu-l obtii.
- Ca cetatean, daca investesti in unele aspecte, in timp ce faci rau in altele / le neglijezi pe altele, n-ai rezolvat mare branza
- Sunt responsabil pentru propriul destin
- Nu sunt Dumnezeu sa decid cum trebuie sa arate lumea, dar pot avea preferinte
- Multe altele.

Si am inceput acest nou an cu multe lucruri, idei, planuri. Si stii ce? Lumea, chiar dupa multe sacrificii, dovezi de loialitate, competenta, tot se indoieste de ele. Si stii ce? Asta e! Da, e greu, sa ai idei bune, sa stii ca lumea stie ca esti serios, si totusi sa se indoiasca de unele din ele. Si aceasta indoiala e ceva mai complexa decat pare la prima vedere. Ea vine adesea din cauza ca uneori persoanele respective pleaca de la alte idei, principii, convingeri. Si nu ca n-ar avea incredere in tine, dar au mai multa incredere in ei insisi, in lucrurile pe care le-au vazut in jur, in modul in care le-au interpretat. Si la fel faci si tu, egoistule! Si la fel fac si eu, egoist. Cred mai mult in ale mele. Ei mai mult in ale lor. Unde e adevarul? Inca o serie de intrebari, tocmai pe cand lucrurile incepeau sa fie clare...

Intrebarile nu se termina niciodata. Cand ti se pare ca ai scapat, mai vezi o tura. Dar stai! Asta vorbeam si cu un coleg de liceu la balul de absolvire... Ca, daca ar fi cunoasterea un cerc, si am vedea cerul, cand ajungem la cer, vedem inca un cer... si tot asa... Dar parca acum o stiu mai bine.. parca acum, am inceput [inceput!] sa inteleg si eu ce e cu intelesul. Intelegeam si atunci cum vine un cer dupa alt cer, dar acum, e cu totul altceva. Sau nu cu totul, dar e altceva. Mi-a trebuit cam mult...

Multe ar mai fi de zis, mai ales acum. Dar ce rost are sa ma mai bagi pe mine in seama? Iesi in lume, incearca s-o schimbi, vezi cum e sa simti succesul si esecul, vezi cum e sa nu mearga lucrurile ca la carte, nu da vina pe ce merge prost, pe cine merge prost, asuma-ti responsabilitatea pentru ceea ce faci, fii constient ca nimeni nu e dator sa-ti impartaseasca viziunea, chiar daca ar fi bine, lupta pentru ea fara sa ranesti, invata si dezvolta-te din fiecare experienta, nu uita sa-ti traiesti si viata, ca nu ti-o da nimeni inapoi, aminteste-ti de parinti, care te iubesc, indiferent ce faci, pretuieste oamenii din jur care n-au ajuns atat de departe cat aspiri tu sa ajungi, iubeste totul, totul, ai rabdare, lasa-i pe altii sa descopere, daca iti dai seama ca le face rau sa le zici in fata, aminteste-ti ca cea mai sigura cale de a impinge pe cineva la o catastrofa e sa-l aperi prea tare de mai micile accidente, si daca-ti iese bine, da-mi si mie un email si zi-mi cum ai reusit.

Daca ai avut rabdare, iti multumesc. Sper ca a meritat si pentru tine.

Cu drag,
Mi Shu

Back again.. about dignity

2009-11-03T14:47:00.000-08:00

Salutare!

Scriu din nou, dupa mult timp de absenta. Scriu pentru ca, pe langa cele doua beri pe care le-am baut cu un prieten vechi, am dat peste un videoclip cu o fata care le spune liderilor mondiali cate ceva despre demnitate, despre de ce sunt ei acolo, si le aminteste ca ar fi bine sa investeasca in viitor, nu in prostii...

Salutare again!

M.D.

Un nou drum :D muhahahaha :P

2009-10-04T15:05:00.000-07:00

Hey!

N-am mai scris de mult.. asta pentru ca am fost bizi.. foarte bizi in ultimul timp. Abia ce am fost ales presedinte ASPSE (in data de 2 octombrie) si am de gand sa fac o treaba excelenta :D. Dupa cum ma asteptam, insa, de fapt mai mult decat ma asteptam, asta presupune si multa munca.

Intre timp, daca esti curios, poti da o geana pe siteul pe care mi-am scris candidatura si mi-am organizat (si inca imi mai organizez) ideile. Siteul e aici.

Revin de indata ce pot :).

M.

Michael Jackson dance tribute Bucharest

2009-09-20T04:13:00.001-07:00

Cam asa suna titlul unui Flash Mob genial, pe care ii multumesc lui Andrei Craciun ca l-a promovat, si pe care il puteti vedea mai jos. Mai multe comentarii din partea mea ar fi inutile :D.

As zice totusi ca lumea asta, nebuna cum e ea, e geniala!

ONGS, by CROS

2009-09-20T03:57:00.000-07:00

Salutare!

Am găsit un videoclip pe care nu puteam să nu-l pun și pe blog, referitor la ce sunt și ce fac ONGS-urile, și apoi legat de misiunea CROS. Felicitări autorilor ;)

Vizionare placută!

And I wonder...

2009-08-25T04:20:00.000-07:00

Kanye West - I Wonder
Încărcat de FresHipHop. - See the latest featured music videos.

Do you wonder what it means to find your dreams?

Feel that moment, when you know, you are, do, feel, think and have just how you dream to... that moment, when your life has purpose, and every moment since that moment, every moment you keep your purpose, and your dreams, and actions, and feelings, and happiness... Is it worth the fight to get there? Is it worth a thought, and an action, every single day of your life? Is it worth ocasionally fighting your friends, being called names, being made fun of, hurt, fought against, is it worth being slammed against the ground and left alone, for a while.. if in the end you get to your dreams? Is it worth the courage to face it all?

I ask you because.. if your answer is no.. I wonder.. if know.. what it means.. to find your dreams..

Enjoying another day of purpose..
M.

Do something that scares you.. every day!

2009-08-24T04:17:00.001-07:00

Fa ceva ce te sperie.. in fiecare zi! Ieri a fost o zi interesanta. Am plecat de la bunici spre casa pentru a ma intalni cu un foarte bun prieten intors din Frantza, dupa o operatie foarte complicata. Am ajuns la gara, si.. surpriza! trenul cu care trebuia sa merg era anulat. Asa ca am decis sa iau ocazia. Nu e mare lucru, dar eu am mai luat ocazia o singura data... era nasol si pentru ca in oraselul mic in care stau bunicii mei, majoritatea lumii ii cunoaste (aveau un local.. unul din putinele, bunica-mea fusese invatatoare..), si deci, pe langa riscul de a nu fi luat de nimeni, mai era si riscul de a fi recunoscut si de a umbla vorba in sat ca vai de mine ce minune, nepotul lui Szalai a luat ocazia... in fine.. ciudat, dar adevarat (si ca in orice localitate mica, oamenii tind sa fie prudenti sa nu intre in "gura lumii").

Eh.. dupa 20 de minute de fluturat mana la cateva zeci de masini si indurat putina ploaie, am luat pana la urma ocazia din Ocna Mures pana in Teius, unde tocmai se pregatea sa plece un Intercity spre Alba Iulia.. dar fiindca pretul biletului era de 15.3 RON, am hotarat sa raman acolo. Si am inceput sa sun prietenii si fosti colegi de clasa sa vina dupa mine. Asta era, dupa ocazie, al doilea lucru care depasea usor comfort zone-ul meu.. pentru am sunat inclusiv o colega cu care n-am prea vorbit ultimii doi ani :-". Din fericire, n-am patit nimic, si un prieten bun si foarte foarte vechi a venit si m-a dus in Alba Iulia, acasa. Pe drum, am aflat ca urma sa mearga in orasul fostei lui prietene, pentru a se impaca, sau macar pentru a incerca sa se impace [fara sa o anunte in prealabil] - fosta prietena de care s-a despartit in urma cu 2 ani, intr-o masura mare datorita lui. Si m-am gandit.. WOW! Asta inseamna sa faci ceva ce te sperie, sa-ti iesi cu adevarat din zona de confort (el e si mai timid in general..).

Ready to scare myself again.. and again.. and again..

Si uite un exemplu de scarry thing facut si care are succes... Mare! in dezvoltarea personala a detinutilor pentru fapte de violenta (astfel incat sansele ca cei care participa la programul prezentat au cu 80% mai putine sanse de a se intoarce in inchisoare pentru fapte de violenta, fata de detinutii care nu participa la acest program).

Si un clip misto de la Anthony Robbins, despre succes si despre decizia personala de a avea succes si de a ne atinge obiectivele. [atinge si subiectul Fear of Failure]

Daca nu merge linkul de mai sus catre filmuletz va trebui sa-l vizualizati plecand de la acest link.

Enjoy!

A ReFreshing On the mark, Get set, Ready, Go! Tale

Out Standing!

2009-08-21T14:09:00.000-07:00

Am fost astazi in parc... intr-o tinuta de dealer de droguri din America Centrala (asa cum apar ei in filmele de la Hollywood), am citit aproximativ o ora si jumatate din Robin S. Sharma "The monk who sold his Ferrari". M-am minunat din nou, intr-un sens foarte pozitiv, de faptul ca parcul din cetate e plin de oameni de toate varstele (pretty new pentru orasul meu).

Am decis sa-mi fac ordine in ganduri.. si am inceput sa constientizez momentele in care incep sa gandesc negativ, si sa ma corectez. Si am mai ales sa nu mai fiu lenes (si wow! merge!). Si am mai ales sa-mi controlez mediul. Si acum sa le iau pe rand:

1. Gandire pozitiva (exemplu): I-am spus maica-mii ca vreau sa merg in apropierea orasului sa fac meditatie africana. Ea, mai sperioasa din fire, a spus ca ma tzacanesc si ca ce-i aia, si ca sa am grija (de teama sa nu fiu manipulat de ceva secta). In mod normal, reactionam cu "Toleranta scazuta la frustrare" pentru ca eu consideram ca ea "trebuie" sa imi respecte alegerile si sa aibe incredere in mine si consideram ca-si "baga nasul unde nu-i fierbe oala"... si ma enervam (mai mult sau mai putin). Eh.. de data aceasta, am zambit frumos, mi-am dat seama ca reactionez irational (ca sa nu ma exprim mai dur), mi-am "zambit ochii", m-am ridicat in picioare si i-am aratat despre ce e vorba (o secventa de miscari + respiratie si un cantec ne-adresat nimanui - in particular, nici unei divinitati). Rezultatul - amandoi am plecat linistiti si fericiti dupa conversatie.

2. Harnicia:
exemplul 1: Citeam, la amiaz, si mi se facuse somn. Prin urmare, in loc sa renunt la citit si sa dorm (comportamentul standard), si sa nu fac nimic util toata ziua, m-am dus frumusel si am citit in parc. Avantaj eu :P
exemplul 2: M-am dus azi, cu fosta prietena la un foarte bun prieten de-al meu acasa. Nu prea aveam chef azi-dimineatza de aceasta activitate, si chiar ma gandeam sa-i zic ca nu mai mergem niciunde (ea era in oras la cumparaturi pentru ca urma sa plece intr-o excursie). Si nu aveam chef in mare parte si pentru ca aveam lucruri de facut. In fine.. m-am hotarat intr-un final sa merg, m-am ridicat, lenes, mi-am luat ceva pe mine si eram gata sa plec... cand m-am hotarat sa traiesc prezentul, sa ma simt bine si sa ma distrez in fiecare minut. Si mi-am luat tinuta de gangster din america centrala (aceeasi cu care am fost mai tarziu in parc) pe mine, o pereche de ochelari de soare, si m-am dus, si m-am simtit foarte bine: all fun, no regrets!

3. Controlul mediului:
Pai... aici sunt mai multe: imi aleg constient muzica pe care o ascult pentru mesaje... mi-am pus foi cu calitati ale mele scrise mari pe peretii camerei mele, NU mai lucrez nimic (nici citesc) in camera unde dorm (pentru calitatea somnului), am tot ce imi trebuie la indemana (ex. carte + dictionar cand citesc), si atat - ca sa nu fiu tentat sa ma apuc de 100 de lucruri deodata... si imi inchid (macar pe jumatate) laptopul cand citesc, ca sa nu fiu distras.. si merge!

Si mananc cel putin 1 fruct zilnic (practic mai multe).

Si toate astea sunt orientate spre scopul meu in viata... Dar mai multe mai incolo ;)

A Pure Energy @ work production

Filmuletzele de la TEDx Bucuresti - finally online!

2009-08-18T05:56:00.000-07:00

Salutare!

Au aparut, in sfarsit, filmuletzele de la TEDx Bucuresti :D. Despre experienta de la TEDx Bucuresti gasiti mai multe intr-un articol ceva mai vechi de pe blog (daca va intereseaza). Si dupa cum v-am promis in acel articol, aveti mai jos linkurile catre ele. Vizionare placuta!

http://dotsub.com/view/b2105674-c3f2-466f-bd08-83b2adb7a286

Doctorul Raed Arafat vorbeste despre cum a reusit sa infiinteze si sa puna pe picioare SMURD, crescand incredibil de mult eficienta serviciilor de interventie din Romania.

http://dotsub.com/view/cb0e9151-d10c-4f7a-9464-63d21a6ffdb3

David Sandu - creator de bijuterii care a ajuns recunoscut international, vorbeste despre invatare si creatie in domeniul sau.

http://dotsub.com/view/95df7306-0779-4f10-9489-9f72c95f102c

Sandra Ghitescu - trainer si consultant, vorbeste despre cum jocurile ne pot ajuta in dezvoltarea noastra personala.

http://dotsub.com/view/613c2d3c-ba5d-4d25-8405-8d60aefb1ef7

Alexandru Tomescu - membru al Romanian Piano Trio si violonist celebru, vorbeste despre cum a trebuit sa fie si manager si artist pentru a aduce din nou muzica clasica aproape de oamenii simpli.

Cu zambetul pe buze,
Mihai

Does God Exist?

2009-07-09T13:28:00.000-07:00

Un film foarte dragutz pe care l-am gasit pe blogul lui Valentino, alumnus ASPSE, care mi-a placut foarte mult :). De altfel, se leaga de o parte importanta din viata mea - cea legata de preocuparile religioase. Desi momentan nu sunt cel mai bun crestin pe care l-ai cunoscut, cand am venit la facultate inca imi mai puneam problema "fecioriei pana la maritis", si ma ghidam mult mai mult dupa ceea ce simteam si credeam legat de divinitate. Acum, sunt ceva mai pamantean. E bine? E rau? Cred ca fiecare trebuie sa gasim raspunsul la intrebarea asta, pentru ca o sa ne afecteze in primul rand propria viata.

Pe gustul meu...

2009-07-09T04:40:00.001-07:00

Am cautat de ceva timp niste oameni care sa spuna mai hotarat lucruri pe care le gandesc si eu, poate si tu, si poate si multi altii...

Va recomand Happy Fish TV

Uite si un clip dragut din seria "Vrem o alta Romanie" :)

Cu placere,
Mihai

Sunt prost?

2009-06-26T14:06:00.001-07:00

Se zice că oamenii proști sunt mai fericiți. De aceea, am ales să vă împărtășesc și vouă câteva motive pentru care ne putem aștepta sa fim cu toții mai.. fericiți decât credeam până acum.

Enjoy!

Si-atunci, te-ntreb, mai stii... cea mai frumoasa zi...

2009-06-24T15:27:00.000-07:00

O piesa pe care am ascultat-o 1,5 ore... De fapt, am ascultat-o, am cantat-o, am simtit-o, si acum, am pus-o pe blog, ca daca va place, sa puteti face si voi la fel...

Later edit: Eram usor depresiv la momentul respectiv :)

Omagiu doamnei Ridzi

2009-06-24T12:25:00.000-07:00

Am gasit si eu doua inregistrari dragutze. Desi amandoua imbina cu succes motivele de ras cu motivele de plans, va invit sa decideti dvs. care e mai amuzanta...

La cata prostie... nici nu mai necesar sa comentez filmele pe care le pun pe blog. Cred ca o sa trec la stiri pozitive... Si totusi, o portie de ras si o notita "not to vote.. EVER" nu strica niciodata...

Pana unde?

2009-06-23T21:57:00.000-07:00

Până unde merge dependența de putere? Până unde merge egoismul unor oameni investiți de alții, și presupuși reprezentanți ai lor? Ce însemnăm noi, ce înseamnă oamenii simpli, pe acest pământ? Ce înseamnă o revoluție? Unde duce setea de putere?

Sper ca toți liderii să ia aminte de întâmplările din Iran, și de situația de acolo, înainte să se pună pe sine mai presus de dorințele celor pe care îi reprezintă. Sper ca toți să reușim să înțelegem gravitatea unei revoluții. Dacă nu s-o înțelegem, atunci măcar să ne temem de a fi puși în situația s-o înțelegem... dar în același timp, să fim pregătiți de ea, atunci când alții se vor hotărâ să ne calce în picioare.

O lecție despre sacrificiu, luptă, durere, moarte, filmată în Iran. O lecție care dincolo de statisticile legate de victime, ne arată imagini a cel puțin două din ele. Fiecare din ele, ca fiecare din sutele, miile de morți dintr-o revoluție dusă pentru drepturi, fie că e vorba de aceasta, fie că e vorba de alta. Găsiți un film impresionant la adresa de mai jos [Imaginile sunt foarte violente și explicite]:

http://www.youtube.com/watch?v=npdISZUtdmU

Cu respect și cu speranță,
Mihai

Pseudo-stiinta azi...

2009-06-21T13:25:00.000-07:00

Am gasit si eu un articol pe siteul revistei Stiinta Azi

Am ras si eu putin :))).... na, se zice ca umorul si rasul sunt foarte bune pentru sanatate... si pentru fericire si pentru a te bucura de propria viata as zice. Prin urmare, va trimit si eu un link cu un tip care crede ca LHC (Large Hadron Collider) va aduce diavoli pe Pamant, de pe planeta nedescoperita Nibiru /:). Uitati-va si voi la film...

Oh well... cred ca o sa revin in curand cu inca o teorie a conspiratiei, legata de Obama, si ceva mai credibila decat Apocalipsa...

The way girls are...

2009-06-18T15:41:00.001-07:00

Exact cum zice titlul...

Way back home

2009-06-15T04:15:00.000-07:00

Imagini de pe strazile Bucureștiului, între Romană și Mihai Eminescu.

O poveste foto draguță cu ironii și lipsa de respect de sine.

From Way Back Home

HHHAaaaaaiiii, hai fii tu varaaa meaaa... pan' la toamna... daaaa... vreau sa fii vara meaa... pan'la toamna :D

2009-06-14T12:58:00.000-07:00

Oare cum am invatat sa traiesc atat de puternic?

Life... Just... life...

P.S. Au scos piesa de pe youtube... asa ca... nu mai poti vara mea >:P :))) trebuia sa zici si tu din timp...

O sa ne-amintim... la o tigara.. de toate care-au fost si-au fost odinioara...

2009-06-10T05:14:00.001-07:00

OSE - Sportul fără violență!

2009-05-31T05:05:00.000-07:00

Am început ziua foarte frumos :). M-am trezit de dimineață (pe la 10), am trezit-o și pe colega mea, Iulia, ne-am întâlnit și am mers împreună la expoziția foto a Organizației Studenților din Electrotehnică (OSE) - eu din partea ASPSE, ea din partea ASPSE și COGNOSIS -, pe tema „Sportul fără violență”. Când am ajuns acolo, organizatorii începeau să lipească pozele și să aranjeze expoziția. Fiind foarte ocupați, nu m-au prea băgat ei în seamă, așa că m-am hotărât să îi bag eu :D. Și nu vă gândiți că le-am pozat:

Eh, de fapt, am făcut-o și pe asta... trebuie să recunosc... poate că de-asta unii, precum este IsPaul, s-au hotărât să facă ei mișto de mine... și uite-așa, m-am trezit cu un PostIt în cap (nu știu ce scria pe el, și cunoscându-l pe Paul, nici nu cred că mi-aș dori...). Na, spuneți și voi!

Oricum, mai trebuie să știți că eu și Paul am fost colegi de cameră anul trecut. De garsonieră, de fapt. Și mai trebuie să știți că la expoziție, am observat că e și el în zonă când, în timp ce filmam liniștit, a apărut dintr-o dată fața lui pe ecranul aparatului meu... Au urmat apoi lungi povești, legate de definiția femeii (carnea din jurul cuiva), a bărbatului (prelungire inutilă a ?), despre sesiunile de odinioară în care ne uitam la Batman, jucam șeptică pe bani, dormeam ca porcii și ne deranjam vecinii, luând sticlele semiumplute de 5 litri de apă drept saci de box (nefixați, după cum v-ați prins cu siguranță deja). Eh, lasă, când băteau în țeavă să facem liniște, băteam și noi... că de... suntem pro comunicare! (Paul ar zice probabil Pro altceva, referindu-se la meditația presupusă de aceste căi de acțiune). Iulia s-a distrat și ea copios (cred, o să comenteze ea pe blog dacă nu), sau cel puțin așa părea când a pus Paul ochii, ăăă aparatul pe ea :P (eu, din spate, mă feream de Paul... chiar mă gândeam.. e bine să fii apărat de fete, că de ele nu se ia nimeni - DISCRIMINARE!!!! - apropo, cum ar suna masculinul de la feminist? Mda, misogin, aveți dreptate... chiar credeam că ne-au luat-o înainte de data asta...).

Daaar, nu e momentul pentru discuții filosofice. Mai degrabă, e momentul să vă mai poze-stesc cum s-a petrecut organizarea expoziției. Mult mai interesant decât mă așteptam... recunosc... și, într-un mod interesant, cu mult mai multă interacțiune între om și natură. Dar mai întâi, vă transmit tuturor (la toți și la toate) un pupic mare din partea lui Paul:

Și acum că sunteți mai fericiți, să vă lămuresc care era povestea cu natura. Păi, ca să pună băjetzii pozele pe care le vedeți voi în spatele lui Paul (dacă nu e el prea orbit.or) și bannerul acela mare cu Organizația Studenților din Electrotehnică, și astea toate pentru Sport fără violență (violență post sport, între galerii și reprezentanți ai cluburilor, și uneori chiar sportivi, și pentru reabilitarea imaginii ușor pătate a sportului, în urma unor evenimente mediatizate din ultima vreme), unii oameni, precum acest superMishu (Mihai Iancu, de la OSE), a făcut cascadorii tarzaniene, în jungla urbană București, în care pe semne a reușit să se adapteze cu succes... precum se poate observa mai sus:

M-a bucurat faptul că lumea s-a strâns să se uite la poze, și, sper eu, OSEul s-a făcut auzit cu această ocazie. Iată și o poză cu lume și o poză cu câteva fotografii expuse:

Na, ce să mai zic... păcat că n-ați venit și voi, v-ați fi distrat de minute... Puteați să vedeți frumusețile de poze, să stați la o poveste cu frumusețile de oameni, să militați pentru o frumusețe de cauză, și toate astea... cu FERICIIIIIREE!!!! :D:D:D

Uite și o poză cu parte din oamenii care s-au învârtit să facă lucrurile posibile (și reprezentanții jandarmeriei), și cu câteva fețe vesele si muncitoare, apoi...

P.S. (chiar dacă mai e puțin din intrarea asta) Dacă ați fost acolo, și aveți poze cu voi, dați un comment sau un mail, și le punem și pe alea sus :P

Și așa ca de final, felicitări Andreea! (președinta OSE), pentru că te-ai gândit la o astfel de acțiune, și pentru că ai și făcut-o să se întâmple!

Cu placere,
Mihai

P.S. Mulțumiri speciale lui IsPaul, care a fost destul de dragutz să îmi permită să șeruiesc și cu voi pozele făcute de el (multe din cele din acest blog entry)

Inspirat de aerul TEDx Bucuresti

2009-05-27T15:13:00.001-07:00

Vă salut cu Fericiiiiiree!!!!

Pentru început, ca să vedeți că vorbesc serios - Chiar există aer de TEDx București, vă atașez o poză ;). De altfel, această singură poză de la eveniment are onoarea de a fi primul membru in directorul „Memorabile” (din directorul Poze), și prin urmare, probabil că vă puteți da seama cât de fericit sunt că am participat :D.

M-am dus nevând așteptări foarte mari de la eveniment. De altfel, singurul vorbitor de care știam era domnul Raed Arafat, de care sunt sigur că ați auzit și voi ;). În rest, de nimeni. Și uite că am fost foaaarte plăcut surprins.. de atmosferă, de vorbitori, de tot. Despre vorbitori, puteti citi si voi pe siteul evenimentului. O sa vi-i prezint si eu, si o sa va povestesc, pe scurt, cam ce s-a intamplat.

Primul vorbitor a fost Alexandru Tomescu, un violonist de excepție. El a vorbit despre cum s-a hotărât să vină în țară, împreună cu colegii lui din Romanian Piano Trio, și să concerteze. A făcut asta visând, fiind curajos, dar și afișându-se la concerte cu lookuri ciudate [nu excesiv, dar neconvenționale pentru reprezentanții muzicii clasice], pentru a fi mai apropiat de publicul tânăr, și chiar mergând personal pentru a căuta sponsorizări. El spune că a învățat că pe lângă evenimentul propriu-zis, mai sunt încă două părți la fel de importante: partenerii media și sponsorii. A mai învățat și că e important să mergi prima dată la partenerii media, și abia apoi la sponsori... Mai multe, de îndată ce apare TED talku lui pe net (o sa îl pun și eu pe blog ;) ). Din seria artist și antreprenor, a vorbit și un bijutier, și nu oricine, ci David Sandu. El ne-a spus despre faptul că orice concept, orice meserie, stil, artă, are în sine o regulă. Chiar și atunci când creezi ceva nou, creezi de fapt, sau descoperi, o regulă. Povestea sa despre cum a învățat să creeze bijuterii, mi-a plăcut în mod deosebit, pentru că era despre învățare, dezvoltare personală și dezvoltare profesională, și deci, despre temele mele de interes. Bineînțeles, am apreciat și partea în care a vorbit despre legătura dintre artă și comerț, dar nu vreau să spun chiar tot aici. Fiți cu ochii în patru pe TEDx București pentru speechuri (sau pe blog, o sa apară și aici). Și pentru că am ajuns la tema învățare și dezvoltare personală, următoarea persoană despre care vă vorbesc este Sandra Ghițescu [veți observa că sunt 2 linkuri pentru ea... unul pe nume, unul pe prenume]. La TEDx, ea a vorbit despre schimbare, dezvoltare personală și joc. Mi-a placut modul în care a început să ia viata „în joacă” (metaforic vorbind), să se joace, încercand să comunice mai bine cu prietenul, incercând să se adapteze mai bine la servici, și mi-a plăcut și mai mult că i-a ieșit :D. Toată povestea o veți auzi chiar de la ea. Eu, de altfel, am și vorbit cu ea după conferință, pentru că mi-ar plăcea să colaborez, ca viitor (posibil și probabil) președinte al ASPSE. Am vorbit cu ea și pentru că am găsit ideea de joacă într-un TED tare, și pentru că m-am hotărât să o promovez inclusiv în modul în care se lucrează în aspse, dacă o să pot face acest lucru. TEDul respectiv îl „șeruiesc” și cu voi. Puteți să-i dați play, puțin mai jos:

Bineînțeles, fiind un eveniment TEDx, am vizionat împreună și două clipuri TED. Le găsiți mai jos [după care găsiți câteva cuvinte despre prezentarea doctorului Raed Arafat, ultimul vorbitor, și despre discursul care mie mi-a răspuns la multe dileme despre ce înseamnă politica, jocurile politice și de interese]:

1. Seth Godin on the tribes we lead - un TED super!, despre leadership și schimbare azi, dar mai ales mâine...

2. Dan Gilbert asks, Why are we happy? - un TED care îți deschide ochii legat de natura fericirii. Blogul meu fiind intitulat Fericiiiiiree!!!!, sunt mai mult decât încântat să vi-l prezint:

Și, după cum vă spuneam, ultimul vorbitor a fost doctorul Raed Arafat. M-a impresionat foarte mult lupta lui. O luptă dusă pentru a salva vieți, dusă cu sistemul public, dusă cu interese private, dar dusă cu scop, viziune, și fără interese ascunse. El ne-a vorbit despre greutățile întâmpinate în înființarea serviciului SMURD, despre colaboratorii săi, dar și despre conflicte, despre pașii prin care trece un proiect, o viziune, înainte să reușească (mai întâi te ignoră, apoi se luptă cu tine, apoi câștigi - preluată de la Ghandi), despre perseverență, dar și despre (apropo de talkurile de mai sus) sprijinul pe care l-a primit [„tribul creat”], sprijin primit atât din partea unor oameni cu funcții, cât și din, sau mai ales din, partea oamenilor obișnuiți. Ne-a povestit cum unul din avantajele sale, și calitățile care l-au ajutat să ajungă unde a ajuns, a fost faptul că pe măsură ce întâmpina mai multă rezistență, motivația lui creștea, în loc să scadă. A mai vorbit despre riscurile presupuse de o eventuală intrare a sistemului privat in domeniul serviciilor de urgență. Ne-a spus un punct propriu de vedere, o istorie personală remarcabilă, cu multe elemente din culise... un discurs sincer, care a devenit pentru mine punct de referință în înțelegerea politicii și a jocurilor de interese, dar și în înțelegerea misiunii celor care fac lucruri pentru viața celor din jur. A fost și va fi, pentru mine, un model de leadership personal.

Cam asta ar fi aproape tot. Aș mai menționa organizatorii - Hydra Society, cu care cu siguranță voi păstra legătura. Ei au organizat acest eveniment, și au făcut-o excelent! :).

Și acum, după 2 ore de scris la această intrare, iau și eu o pauză de somn... mâine pe la 8:40 încep o nouă zi...

Inca una tare... din seria dezastre in IT

2009-05-27T07:31:00.000-07:00

Method 2: Move Your Mouse Pointer... ( Daca intampini problema asta, misca-ti mouseul pe ecran pana se termina operatiunea :))))) )

Asa se rezolvau mai demult problemele de software...

Intre un examen, o intalnire cu ambasadorul Olandei si un spectacol, am mai crescut un pic :)

2009-05-26T15:54:00.000-07:00

Azi a fost o zi foarte tare :D. Am inceput ziua cu dreptul. Ma rog, amiaza cu dreptul, pentru ca de dimineata am terminat un proiect pe care trebuia sa-l predau la examen. Si uite-asa ati aflat ca am dat si examen, si veti mai afla ca, spre norocul meu, am stiut rezolva subiectele (la un nivel acceptabil, avand in vedere numarul micutz de ore dedicat studiului). De altfel, cine a spus ca porcul nu se ingrasa in ajunul craciunului, probabil ca nu a aflat ca unii porci se nasc abia cu o zi inainte...

Si uite-asa, m-am dus frumos acasa, am atipit vreo 40-50 de minute, dupa care m-am trezit si am taiat-o spre Muzeul National de Arta Contemporana (e in Palatul Parlamentului, dar se intra pe o poarta laterala). Acolo, eram invitat la o intalnire (inpreuna cu alti colegi din ONG studentesti) cu ambasadorul Olandei, dl. Jaap Werner, care de altfel este si presedintele Asociatiei Friends of MNAC. Ce am aflat acolo? Pai am aflat ca la muzeul in cauza sunt expozitii care se tot schimba - de arta contemporana, m-am uitat cu mare incantare la exponate (aveau o galerie foto cu locuri din Bucuresti care nu mai exista, o expozitie cu poze de nunti, poze cu elemente mai mult sau mai putin socante, chiar si o expozitie de rochii). Ni s-a spus (desi nu am vazut, din pacate), ca au si o sala in care proiecteaza filme (momentan, inspirate de starea de teroare instaurata de regimul nazist, amenintarile globalizarii, schimbarea valorilor, etc.). Iata un exemplu de imagine expusa (e una din cele mai violente, sunt si mai dragutze, dar cam toate - cel putin asta a fost senzatia mea - iti transmit ceva... un sentiment, o poveste, o emotie, o valoare...)

Conversatia a fost interesanta, am discutat multe despre muzeu si peripetiile prin care trece pentru a obtine diverse facilitati, pentru a promova diverse forme de arta (de exemplu graffitiul), despre proiecte pe care le-am putea face noi, organizatiile studentesti, in parteneriat cu ei, ce ne-ar atrage pe noi sa mergem mai des, samd. Oricum, va recomand calduros sa dati o geana pe www.mnac.ro, siteul oficial al muzeului.

M-am intors acasa plin de energie. Mai ales ca aveau, pe langa operele incantatoare (pentru mine cel putin) un media lab de toata frumusetea, care m-a incantat si pe mine (ASPSE e partener intr-un proiect numit New Media School, pentru care posibilitatea de a folosi, ocazional, respectivul laborator e o suuuuper oportunitate :D), dar mai ales pe Vlady (Vlad Atanasiu, coordonatorul proiectului de care va vorbeam), care de emotie si incantare, de altfel, a scapat pe jos in statia de autobuz, fara nici un motiv aparent, altul decat insufletirea cu care vorbea, niste flyere pe jos. Bineinteles, exista si o mica problema - e destul de greu sa se intre in muzeu, pentru ca trebuie ocolita o mare parte din Casa Poporului (prin exterior), pentru a ajunge la intrarea potrivita - asta pentru ca nu primesc, de multi ani, aprobare sa faca o intrare pe la Izvor si o alee prin care sa se ajunga usor. Eh, asta este... se rezolva ele si aceste probleme cu timpul.

Oricum, pentru ca probabil sunteti psihologi, o sa va spun ca m-am gandit ca ar fi misto sa facem workshopuri de analiza produselor activitatii plecand de la exponate, si chiar grupuri care sa se ocupe cu asta (avand in vedere ca se tot schimba). De asemenea, daca o sa punem proiectiile interactive pe holurile facultatii, o sa fie super tare sa afisam poze (cu prudenta si legal) exponate intr-un mod interactiv.

Si acum, trecem la etapa (aproape) finala. Dar mai intai, sa va incant cu o poza pe care mi-am cumparat-o in aceasta ultima parte a zilei :D.

Aceasta poza frumoasa mi-am cumparat-o la un spectacol caritabil organizat de cei de la SSMB (care am aflat ca au 134 de ani vechime ca organizatie studenteasca). Ma bucur sa pot spune ca am vazut pe scena oameni foarte talentati, de la liceeni si studenti de medicina, la trupe de dans (Irish way) sau teatru (Passe Partout) bine cunoscute. Oricum, m-am simtit putin mai implinit cand am plecat. Si pentru ca se vindeau fotografii, am decis sa o cumpar pe cea de mai sus, pe care de altfel pusesem ochii cu destul timp inaintea terminarii spectacolului propriu-zis, si care imi parea cumva cunosctuta (poza din imagine nu arata chiar la fel de bine, dar mesajul transmis cred ca e la fel de puternic...).

Si in sfarsit, am ajuns acasa, si am intrat putin pe twitter, pentru a vedea ce se mai intampla in lume (ma rog, cel putin in mediile care ma intereseaza), si am descoperit un link cu o fata tanara (de vreo 11 ani), dar socant! de talentata la pictura. O pun aici, ca recompensa :P pentru rabdarea de a citi un blog entry atat de lung...

Facand o recapitulare a activitatilor culturale din ultimele 5 zile, as aduna cam asa: un festival de scurt metraje (Future Shorts, that is), un muzeu vizitat (MNAC), o discutie interesanta pe tema lui, un spectacol cuprinzand muzica, dans si teatru. Desi recunosc ca n-am fost prea activ in privinta partii cultural-artistice, in Bucuresti, pana acum, cred ca "viitorul suna bine" si "viata are gust" ;). Oricum, azi, ceva mai tarziu, ma asteapta conferinta TEDx Bucuresti, la care de-abia astept sa particip :D. Vii si tu?

Finlandeză?!?!?!?!

2009-05-24T15:00:00.000-07:00

Ma gandeam recent ca blogul meu nu prea are culoare (imagini, that is). Si, netam-nisam, hop! apare ocazia perfecta pentru un printscreen :D. Cand sa postez eu un comentariu pe un blog, ce ma intreaba el (Blogger.com) pe mine, in loc de "Finalizeaza"? E, ce m-a intrebat, ai vazut si tu in imagine :).

(Daca nu poti descifra, fa click pe imagine si o sa o vezi mare)

Ei bine, și am făcut click pe finlandeză (ei au zis-o), și drept urmare, mi-a publicat și comentariul, și uite-așa, toata lumea a plecat fericită :).

Sunt mai bun decat permit aparetele B-)

2009-05-23T13:14:00.001-07:00

Am fost luni la Aiud, la spitalul de pneumologie, pentru a merge la doctor. Tuseam de vreo 2 luni si jumatate, si doctorita dorea sa ma consulte din nou, sa-mi faca inca o radiografie (a doua) si teste functionale. Ma rog, nu e nimic foarte grav, dar dupa cum ati putut vedea in intrarea "Pana la ziua", regimul de viata din ultima luna nu a fost prea sanatos (alimentar si ca timp de odihna), astfel incat, bineinteles, nu m-am refacut complet din raceala anterioara (si ea neglijata in mare parte).

Si uite-asa, am ajuns sa suflu intr-un aparat, pe a carui ecran aparea un grafic pana la gradatia 12. Dupa ce a vazut functia respiratorie, dna. doctor s-a mirat, un moment, cum pot expira la putere maxima un timp, dupa care si-a dat seama ca ecranul aparatului nu afisa tot graficul, motiv pentru care partea superioara a curbei nu era vizibila (si parea ca suflu la acelasi nivel un timp). A printat apoi rezultatul, iar acest rezultat imprimat avea gradatii pana la 16. Nu mica i-a fost surpriza sa vada ca nici macar acum nu incapea toata curba in grafic. Mi-a spus, bucuroasa, ca nu se vede partea superioara a functiei pentru ca "mai mult de atat nu se poate" :). In plus de asta, a incantat-o si volumul de 6 litri de aer expirat, care a spus ca e super pentru intaltimea mea. Si uite-asa, imi reiau ideea pe care i-o tot spuneam maica-mii in liceu: "Cine-i bun ii bun si n-ai ce-i face" (nici macar daca esti raceala).

Mai odihnit, sanatos si voios,
Mihai

Exasperat de blocajul din trafic, un trecător l-a împins de pe un pod pe un bărbat care ameninţa că se sinucide

2009-05-23T12:28:00.000-07:00

No comment, ca la "Euro News" (doar ca de data asta e vorba de Realitatea). De fapt, ma gandeam totusi la un lucru, si anume cultura asiatica cu privire la relatia individual-social in sistemul de valori (lucru la care m-a trimis afirmatia "agresorului", care a spus ca "victima" - sinucigasul, era un egoist, deoarece incurca atat de multa lume pentru a se plange de problemele sale).

Mai multe detalii gasiti aici

Pana la ziua!

2009-05-17T13:34:00.000-07:00

"Pana la ziua!" era o expresie des folosita de colegul meu de banca din liceu la petreceri. Intr-adevar, reuseam uneori (nu foarte des, e adevarat) sa petrecem pana incepea sa se lumineze afara. Ei, vineri, "Pana la ziua" a insemnat pentru mine altceva. A insemnat ca am stat, pentru a introduce datele unui studiu pe calculator (studiu al departamentului Research din ASPSE legat de perceptia studentilor asupra facultatii si asociatiei), pana la 5 dimineata. Si, nu din proprie initiativa, ci pentru ca sistemul meu reticulat activator ascendent nu mai facea fatza, pe la 5 a trebuit sa ma opresc. Asta pentru ca, dupa ce cu o clipa inainte o colega imi dicta raspunsul la intrebarea 4, urmatorul lucru pe care l-am sesizat era ca spunea "Mihaaai.... Mihaaaaiii" si ca se hilizea putin cu cealalta colega prezenta :). Bineinteles, dupa 3-4 saptamani de activitate intensa zi si uneori si noapte, adormisem... M-am pus la somn, si colegele mele au terminat treaba pana dimineata.

M-am trezit pe la 9, sunat fiind la telefon. M-am dus acasa, am atipit putin, apoi i-am dus inapoi cateva carti dlui. prof. Eugen Noveanu (mi le imprumutase pentru tema pe care am facut-o la psihologia invatarii). De la dansul, am mers la facultate, unde a trebuit sa le mai ajut pe colege (cele de azi-dimineata si inca 2) sa puna la punct sala pentru Conferinta Studentilor la Psihologie si Stiintele Educatiei, in cadrul careia am fost si prezentator (si care ma bucur ca a iesit bine). Dupa conferinta, echipa organizatoare a ramas la o sedinta de feed-back, in care am pus cap la cap muuulte idei de imbunatatire pentru anul viitor (desi Duminica urmau inca 2 sectiuni ale Conferintei). Atat de multe, incat am ajuns dupa 10 acasa, in conditiile in care mancasem un lapte batut toata ziua. M-am intors acasa, mi-am facut repede 3 ochiuri si mi-am incalzit putin spanac, mi-am scos de pe internet Office, cursurile la PAI (pentru ca marti am examen), drivere pentru wireless (calculatorul fiind proaspat scos din service). Am mai intrat pe platforma de comunicare a profesorilor tari (www.profitari.ro pentru detalii), apoi m-am pus la somn. Era deja in jur de 12-1 (AM).

Putin dupa 4 m-am trezit, am facut un dus, mi-am facut bagajul si am plecat spre casa, cu trenul de 5:50. Am dormit pe tren, in toate pozitiile posibile si imposibile (in care nu as fi crezut vreodata ca as putea sa adorm). Pe la 11 m-am trezit, am vrut sa citesc la PAI dar nu am putut (cursurile erau in format PDF, nu word), asa ca am centralizat ideile de imbunatatire de la conferinta, feedbackurile primite de la profesorii din juriu si inca o serie de idei pe care as vrea sa le implementez anul viitor in asociatie. Am ajuns in jur de ora 13 in alba, a venit taica-meu dupa mine, am luat-o si pe prietena mea de acasa si am mers la mine acasa, am mancat, am povestit putin, apoi m-am dus la un prieten care o sa se opereze in Franta si cu care s-ar putea sa nu ma mai vad pana atunci, dupa care am mers la o plimbare cu prietena. Plimbare nu tocmai fericita pentru ca mi-a dat papucii :). Ma rog, e un pic reductionista formularea. Ideea e ca ea o sa lucreze in jur de 2-3 luni la vara, si, avand in vedere nevoile fiecaruia, e prea mult. M-am intors acasa, am mai povestit cu maica-mea despre reprezentare, si ce inseamna parteneriat student-profesor, am citit putin la PAI, si acum in loc sa dorm sau sa citesc, scriu pe blog despre weekendul meu interesant si plin.

Si maine, e o noua zi...

Cu cearcane,

Mihai

Gala Profesorului Bologna

2009-05-10T09:50:00.000-07:00

Ieri, 9 mai, a fost Gala Profesorului Bologna. A fost, spun eu, cel mai tare eveniment educational al anului - cei mai apreciati profesori, apreciati de noi, studentii, au primit din partea noastra distinctia de "Profesori Bologna". Ei insisi au spus ca e cea mai importanta certificare a competentelor lor pedagogice pe care au primit-o, pentru ca vine de la cei mai competenti "evaluatori" ai succesului lor in acest sens - studentii. Ma bucur ca in jur de 70 din cei 123 profi tari din tara au fost prezenti. Ma bucur si ca azi, a doua zi, in jur de 30 de cadre didactice care au putut sa participe la prezentarea comunitatii pe care dorim s-o cream si la atelierul de lucru pregatit de noi, au dat semnale clare ca vor sa colaboreze intre ei, si cu noi, studentii, in continuare.

Fara a fi o certificare recunoscuta de stat, totusi, calitatea lor didactica este "garantata Profi Tari", garantie considerata de Marian Stas (si nu numai) ca cea mai credibila garantie a calitatilor pedagogice.

Mentionam ca selectia a plecat de la "profilul Profesorului Bologna", fiind urmarita o metodologie complexa pregatita de studenti din mai multe centre universitare, de la facultati cu profil divers, asupra careia profesorii de anul trecut au dat feedback, si care a fost urmarita in 3 proceduri: discutia cu studentii, participarea la curs si discutia cu profesorii.

Ma mandresc ca in acest an, din Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei a Universitatii din Bucuresti (unde sunt student), au fost alesi 5 profi tari: lect. dr. Bogdan Ion, conf. dr. Ciolan Lucian, conf. dr. Popa Marian, prof. dr. Mitrofan Iolanda, lect. drd. Nuta Adrian. La acestia se adauga si prof. dr. Noveanu Eugen, profesor Bologna din editia anterioara.

Vine Galaaaaa :D:D:D

2009-05-07T14:06:00.000-07:00

Gala Profesorului Bologna e pe ultima suta (sambata se desfasoara Gala in sine, Duminica se continua cu o serie de activitati). O puteti urmari sambata, de la 16:00 (sau 16:30) pe Realitatea TV. Printre vorbitori se numara Presedintele Romaniei, dna. Ministru al Educatiei, Marian Stas si Traian Bruma. Va fi, speram noi, evenimentul educational al anului. Cu siguranta, impactul sau asupra educatiei va fi unul de durata.

Din pacate, nu mai pot sta acum sa va vorbesc. Am treabaaaa!!!

Cu entuziasm,

Mihai

Trist :(

2009-05-02T03:29:00.000-07:00

De data asta, o intrare ceva mai.. "speciala". Cred ca pentru tanarul protagonist a fost o experienta de neuitat.. in cel mai neplacut mod cu putinta..

Democratia

2009-04-30T12:09:00.000-07:00

Intotdeauna am fost pro democratie. Niciodata nu am stiut insa ca voi ajunge sa ma bucur cand o sa vad ca sunt persoane cu o alta parere decat mine. Ei, am ajuns si acolo. Va spuneam mai devreme ca fac alegeri pentru studentii reprezentanti. La unul din ani, desi a fost un singur candidat, au existat cateva voturi contra si cateva abtineri. Motivul pentru care m-am bucurat se datoreaza experientei de pana acum in diferite structuri in care se voteaza. Din pacate, am constatat ca de multe ori unanimitatea arata de fapt fie indiferenta, fie tensiuni, conflicte si pareri contrare neexprimate, fapt ce poate duce doar la frustrare, iar frustrarea duce la agresivitate - activa sau pasiva (de genul barfelor, al atacurilor "pe la spate", al neasumarii deciziilor si neimplicarii reale si autentice).

Astept, acum, ca si in intalnirile reprezentantilor de an sa incepem sa ne contrazicem, ca sa putem lua deciziile cele mai bune, ca sa putem sa ni le asumam, si sa putem sa ne ducem obiectivele la capat.

Mai e un aspect care tine de democratie - maturitatea emotionala. Astazi, am asistat la un curs foarte tare de psihoterapie. Am inteles ca persoanele mature sunt capabile sa aiba o pozitie, sa poata suporta, uneori, respingerea sociala pentru ele, sa poata suporta frustrarea (neimplinirea dorintelor), si sa accepte ca nu pot controla realitatea. Ce inseamna toate astea? Pai, sa zicem ca nu iti place un curs. Sa zicem ca asta genereaza o frustrare. O persoana matura incearca sa imbunatateasca situatia - se adreseaza profesorului si ii spune ce nu ii place (respectuos, politicos). Una imatura barfeste la o cafea. Persoana matura isi asuma faptul ca s-ar putea ca cererea sa nu ii fie implinita (sa sufere un esec in tentativa de a controla realitatea - si deci sa sufere), si e capabila sa suporte faptul ca nu poate controla realitatea (reactia cadrului didactic, eventual a celorlalti studenti). Apoi, va putea cauta noi mijloace de a creste calitatea educatiei de care beneficiaza (va pleca la alta facultate, de exemplu), sau se va impaca realmente cu realitatea, si va trai, impacat!, cu o frustrare, cautand sa obtina cat mai mult din experienta respectiva. Adultii au capacitatea de a gestiona frustrarile, si de a accepta ca realitatea ofera si suferinte si frustrari. O persoana care isi asuma maturizarea, va intelege si accepta potentiale suferinte, dar va intelege beneficiile pe terment lung pe care le aduce angajarea in activitati "democratice" - va fi mai integra, se va simti impacata cu realitatea si in armonie cu ea, va produce modificari in mediu, atunci cand este posibil, va putea accepta ca altii au alte pareri, pe care nu le controleaza!, fara ca acest lucru sa o faca mai putin fericita (tineti minte ca evolutia necesita, uneori, suferinta - iesirea din zona de confort actuala). Acesta va ajunge un cetatean al societatii - ceilalti vor fi prizonieri ai ei.

Cu alte cuvinte, pledez pentru exercitiul drepturilor - chiar cu riscul unor consecinte negative. Exercitiul lor ne permite sa fim parte a miscarii din jurul nostru. Neexercitarea ne permite sa fim spectatori. Exercitiul ne permite sa fim responsabili pentru actiunile noastre. Neexercitarea ne permite sa fim iresponsabili, fara a fi macar constienti de asta (vom da vina pe altii, fara a ne recunoaste rolul in sistem, si vom perpetua, astfel, starea lucrurilor). Exercitiul duce la respect reciproc (dupa mult timp). Neexercitarea drepturilor duce la agresivitate.

Cam atat cu pledoaria mea. M-as bucura sa vad niste reactii :).

Cu drag,

Mihai

Noutati...

2009-04-24T13:26:00.001-07:00

Poate ca n-am apucat sa iti spun, dar s-ar putea sa restrictioneze internetul (europa se pregateste sa voteze un pachet de legi care ar putea permite providerilor de internet sa vanda accesul la pachete de siteuri, asa cum vinde accesul la canale TV). Mai multe informatii gasiti pe alt blog al meu.

In rest, am intrat din nou in ritm :). Facultate, proiecte, nebunii... Am pierdut vreo 2 ore doar cautand si downloadand si stergand Screen Recordere, multa vreme pe la facultate, cautand carti (despre care mi s-a spus ulterior, de un profesor foarte bun, ca nu ma ajuta prea mult...), si nu e (aproape) nimic mai aiurea decat timpul pierdut facand lucruri degeaba.

Iti doresc ca macar tu sa te bucuri de ziua asta, si de ce ai facut in ea!

Paste fericit!

2009-04-20T15:21:00.000-07:00

Nu stiu daca e o urare pentru tine (ar fi cam tarziu), stiu insa sigur ca e experienta mea in ultimele cateva zile...

De ce? Poate ca te intrebi, poate ca te doare-n cot (e rau sa te doara-n cot, cel putin la propriu), in orice caz, eu iti spun:

Pai in primul rand, am fost cu familia, din pacate fara prietena de data asta :(, dar totusi, m-am simtit foarte bine. Am luat mai multa bataie decat oricand altcandva - la table si la remi (daca nu asa se scrie, asta e... oricum am luat bataie), de la maica-mea. Recunosc insa ca m-am simtit foarte bine :D. Am mancat cea mai buna friptura de miel la ceaun care a fost facuta vreodata - reteta a la toto (bunicul meu de la Ocna Mures). V-as descrie gustul, dar n-ati avea cum sa intelegeti. E ca si cum ati incerca sa intelegeti un calugar, de oricare ar fi el, mentinandu-va la stadiul de "cred ca e ceva acolo...". Nu se poate. Prea buna friptura...

Si apropo de calugari, taica-meu s-a crestinat brusc (era teoretic crestin, dar frecventa doar din cand in cand biserica), si pune o pasiune deosebita pe aceasta latura. Poate ca unii din voi va muscati limba sa nu faceti misto... Altii mai incercati in de-ale credintei vor intui, poate, schimbarea pozitiva. Fara sa exagerez, pot spune ca s-a schimbat destul de mult - e mult mai calm, intelegator, saritor (nu ma refer neaparat la bani). Ma chiar bucur pentru el, chiar avea nevoie de o sursa de armonie interioara. Astept cu mare interes sa vad continuarea... (sper ca nu vede blog entryul asta :-").

Si apropo de tehnologie, le-am cumparat bunicilor (pe banii lor bineinteles) webcam si boxe la calculator, si au putut vorbi cu frate-mio, care e in franta (cu bursa erasmus), si sa se vada unii pe altii. Imi pare rau ca nu am o poza la indemana, sa vedeti si voi cum stateau cu totii claie peste gramada, sau ciorchine, pe langa calculator, si nu stiau care sa mai vorbeasca pe Skype. (va vine sau nu sa credeti, unii invata si dupa 70 de ani sa foloseasca calculatorul). Oricum, vazandu-i cat de bucurosi sunt ca acum sunt conectati audio-video cu rudele, a fost poate unul din cele mai frumoase momente ale acestor sarbatori.

In rest, m-am mai jucat cu pisica, "mimi" pe numele ei. Poate nu a fost cel mai frumos lucru de Pasti, dar m-am jucat, recunosc, de-a soarecele si pisica. Da, v-ati prins, ea era soarecele de data asta. A tras o sperietura pe cinste... Sa va descriu insa mai detaliat: Bucataria are o usa catre exterior - terasa, si una catre dormitor (mai are una catre hol, care era inchisa, deci nu conteaza). Eu am intrat de pe terasa (da, eram putin amenintator... mai mult >:) ). Ea, dupa vreo doua incercari de iesit din bucatarie, in care am blocat-o, fugind la usa dinspre terasa, a mers in dormitor. Am inchis usa dinspre terasa, dupa care am mers dupa ea. Am vazut-o sub pat, si dupa ce, asemeni dinozaurilor din filmele mai vechi, facute cu jucarii de cauciuc, am bagat mana in "pestera" (da da, sub pat), fara prea mult succes, am luat un slap (papuc, pentru mitici), si cand a vazut ca nu-i de saga (şagă) cu mine, a taiat-o in bucatarie, sperand sa poata iesi din casa. Ghinion, usa era inchisa >:)))))). am intrat inapoi in bucatarie, am inchis usa dinspre dormitor, dupa care, in patru labe, am inceput sa o fugaresc (era interesant sa studiezi schimbarea vitezei de reactie sub influenta fricii, psihologic vorbind). Spre marea mea surprindere, insa, dupa ce a ajuns sub un coltar, iar eu sub masa din fata coltarului, viteza de reactie de care va vorbeam nu a mai existat. Nu stiu daca gandea cu viteza luminii, si mi se parea mie ca de fapt sta pe loc, sau statea pur si simplu pe loc. Cert e ca a mieunat de cateva ori (n-am mai auzit-o mieunand pana atunci), dupa care s-a lasat prinsa. Initial, am intins acelasi slap (cred ca era acelasi), si, vazand ca nu-l ataca, am intins si mana. Studiul de caz fiind finalizat, timpul de reactie masurat, am lasat animalul in pace (poate v-ati facut alta parere, dar nu-mi place sa chinuiesc animale...). Prin urmare, viteza de reactie creste sub influenta fricii pana la o valoare maxima a fricii f max, dupa care ia valoarea 0 (la mimi cel putin).

Si apropo de valoarea 0, recunosc ca stresul nu a scazut pana acolo. Nu am resit sa ma desprind cu totul de toate proiectele, obiectivele si planurile legate de facultate si ONGS (http://www.aspse.ro/, http://www.profitari.ro/, http://groups.yahoo.com/group/studenti_fpse pentru detalii). E normal insa... Am citit undeva ca pentru un concediu reusit trebuie sa fii plecat mai mult de 6 zile. 3 zile iti ia sa te deconectezi de probleme, sarcini, etc., iar cu 3 zile inainte sa termini concediul incepi sa te gandesti, anticipativ, la ce o sa ai de facut. A little piece of wisdom care sper sa-ti foloseasca si tie...

Am cam terminat (poate mai editez cateva chestii daca ma supar sau ma entuziasmez prea tare..).

Te las la alte tale. Iti doresc, ca tot e Pastele, o liniste sufleteasca care sa te acompanieze in tot ceea ce faci.

Cu drag (si somnoros, trebuie sa recunosc),
Mihai

Ne-am intalnit miercuri... dupa aproape un an

2009-04-17T11:21:00.000-07:00

Studentii reprezentanti si candidatii pentru o astfel de functie, care au putut si au vrut sa raspunda chemarii mele, s-au intalnit miercuri, in sediul nou al Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei (e vorba de studenti ai acestei facultati).

Dupa cum le-am promis, ne-am cunoscut putin, am povestit despre liniile de actiune ale procesului Bologna, despre drepturile studentilor, si am apucat sa povestim un pic si despre ce se intampla prin facultate (ce merge bine, ce ar putea sa mearga mai bine, si ce e necesar sa mearga mai bine). Intalnirea a fost una destul de lunga, insa parca prea scurta totusi, avand in vedere obiectivele ei, si s-a desfasurat fara probleme in sediul Asociatiei Studentilor la Psihologie si Stiintele Educatiei (ASPSE).

Prezenta m-a nemultumit putin, dar asta e doar un semnal ca trebuie sa gasesc si alte metode de a anunta si atrage atat reprezentantii, cat si studentii simpli la acest gen de intalniri.

In rest, astept cu nerabdare sa vad stabilita noua echipa de studenti membri in Consiliul Facultatii, si sa incepem lucrul!

Bucuria mea vine nu neaparat datorita simplei ocazii a intalnirii noastre, cat faptului ca pana acum, in acest an, nu am reusit sa ne intalnim :(. Insa privesc inainte...

... cu fericiiiiireee!!!

Mihai