tag:blogger.com,1999:blog-14082814285353546232024-03-13T14:54:51.269-07:00Fericiiiiiree!!!!Blogul lui Mihai Dragoș, pe drumul către fericire :-)
Temporar și blog de Președinte al Consiliului Tineretului din RomâniaMihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.comBlogger111125tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-84037180045219876462015-04-19T13:05:00.000-07:002015-04-19T13:05:10.388-07:00Perseverența, latura văzută, latura nevăzută<div style="text-align: justify;">
De prin 2001 sunt în structuri care au într-un fel sau altul treabă cu reprezentarea. De multe ori a durat ani de zile până când am văzut o inițiativă dusă la capăt, un act normativ adoptat (pentru care colegii mei și cu mine am luptat), un proiect sau un program nou făcut (și eventual și premiat).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În 2001 nu prea înțelegeam nimic, dar îmi plăcea să fac parte din dezbateri - mai mult pentru a înțelege decât pentru a influența ceva. Eram în consiliul elevilor, deși nu eram și „șef” de clasă. Nu mă interesa să fiu „cineva” în clasă, poate și pentru că mi se părea că n-am nicio șansă - era vremea șmecherașilor care dădeau, la propriu, din coate - și cu care nu simțeam că mă pot „bate” - sau că are cu adevărat rost să o fac. Din fericire n-am prea avut iubitori de autoritate gata să toarne pe toată lumea investiți cu autoritate formală în jur. Mă interesa, în fine, să merg la discuții despre cum ar trebui să reacționeze școala la diferite probleme - unele legate de administrație, altele de probleme făcute de elevi, șamd. Eram în școala generală și posibilitatea de a participa la dezbatere, fără a avea responsabilitatea deciziei, mi se părea fascinantă. În 2005 / 2006 scoteam idei de proiect pe bandă, doar foarte puține dintre ele văzând lumina zilei. Eram coordonator de departament în Consiliul Elevilor din liceu și mă simțeam deja responsabil pentru ce se întâmplă și nu se întâmplă în școală. A fost prima dată când m-am simțit copleșit și depășit de provocări, dându-mi seama că nu sunt în stare să implementez mai nimic din ce visam. M-am uitat în jur și n-am văzut pe mai nimeni care să fie măcar interesat de dezvoltările extracurriculare la care visam - și m-am îngrozit: dacă eu sunt atât de praf, dar mai nimeni în jur nu e măcar interesat să facă mai mult decât mine, ce-o să se aleagă de noi, când vom fi mari? Colegii mei râdeau toată ziua de implicarea mea în Consiliul Elevilor, spuneam că îmi pierd timpul și se luau de președintele consiliului elevilor din liceu pe motiv că îmi pierdeam prea mult timp (din cauza lui). Pe măsură ce timpul a mai trecut și am avut primele contacte naționale, s-au mai liniștit și au început să dea o șansă și intereselor mele „atipice”.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Trecuseră deja peste 5 ani de la prima implicare extracurriculară pentru comunitate (măcar ca intenție, chiar dacă nu întotdeauna ca rezultate), 5 ani în care nu prea primisem încurajări de pe nicăieri. A urmat facultatea, ANOSR și acum CTR. Pe măsură ce timpul a continuat să treacă, au crescut și realizările la care am avut și eu o contribuție, ajungând la nivel de buget de stat, acte normative, un proiect premiat la „Gala Societății Civile”. Am ajuns să apar pe la televizor și unii oameni care mă știu de când eram mic se uită cu speranță la mine. M-au văzut la televizor deja de câteva ori și speră că o să pot, prin ce fac în societatea civilă sau prin implicare directă, schimba ceva în politica din România.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Puțini mai văd însă că 13 ani am făcut voluntariat, că cel puțin 5 ani mai nimeni n-a dat 2 bani pe lucruri care îmi mâncau o felie din viață și care eram convins că sunt cruciale pentru societate, deși nimeni nu părea să mă înțeleagă. Poate că sună ca numere, dar 5 ani sunt 5 ani. Mai târziu, 4 ani după ce am terminat facultatea a trebuit să fac slalom între temerea părinților că n-o să mă angajeze nimeni, acceptarea lor de a mă susține financiar în ciuda acestei temeri ca să fac „reprezentare”, multă suspiciune aruncată fără motiv spre mine pentru simplul fapt că ocupam o funcție, amenințări că dacă nu fac compromisuri urâte ce-o să pățesc (n-am pățit mai nimic și n-am făcut compromisurile) - și câteva rezultate, unele dintre ele într-adevăr importante.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Acum vorbesc de ani de parcă ar fi ceva mic. Nu e ceva mic. Acum sunt bine, dar mulți dintre anii care au trecut n-au fost ușori. De multe ori a trebuit să îndur îndoiala nejustificată a altora, îndoiala de multe ori justificată a mea față de mine, dar fără alternative pe care să le cred cu adevărat mai bune, sacrificiul părinților, temerile bunicilor, oferte oneroase pe care alții le acceptau și eu le-am refuzat și chiar și amenințări, uneori explicite, alteori implicite - care, din nou, m-au speriat uneori, dar nu m-au abătut de la ce credeam că am de făcut. De fiecare dată am mers mai departe. Aproape niciodată n-a știut (mai) nimeni de toată frustrarea, frica, dezamăgirea mea. Am strâns din dinți, am înghițit în sec, mi-am înfipt unghiile în piele, am strâns pumnii, mi-am aruncat apă rece pe față și am mers mai departe. Nimeni nu trebuia să știe că și mie îmi e teamă. Eram, într-un fel sau altul, „lider”. Știam că trebuie să inspir încredere. Ani de zile, în fiecare zi, mi-a fost teamă - ani de zile, în fiecare zi, am mers mai departe. Ani de zile în care, poate sună greu de crezut, dar n-am avut mai mult de 3, poate excepțional 4 zile libere legate (inclusiv de Paște, anul nou, Crăciun, vară, etc.). Ani de zile în care n-am primit nimic material în schimb, în afară de sprijinul părinților și tabere în care chiar dacă mai făceam și câte o baie și participam la party-uri, erau orice numai concediu nu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Acum sunt bine, pot trăi din ce câștig și am un portofoliu de rezultate de care nu mă poate face nimeni să-mi fie rușine. Nici acum nu e ușor, dar au mai dispărut din emoțiile tuturor din jur - mai ales ale părinților, ale mele și ale prietenilor vechi. M-ar bucura peste măsură ca oamenii care vor să facă ceva să înțeleagă valoarea perseverenței - DA, până la urmă se poate. Și de la un moment dat încolo e mult mai frumos decât ce și-ar putea oricine imagina la începutul drumului. Ușor nu va fi, iar ce vine ușor se pierde la fel de ușor, sau e doar iluzie. Succes!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe width="320" height="266" class="YOUTUBE-iframe-video" data-thumbnail-src="https://i.ytimg.com/vi/L8pDFGpenhM/0.jpg" src="http://www.youtube.com/embed/L8pDFGpenhM?feature=player_embedded" frameborder="0" allowfullscreen></iframe></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Mihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-42556592256327491172015-02-24T12:36:00.000-08:002015-02-24T13:42:06.771-08:00Mă lași, bre, cu viața ta politică?<div style="text-align: justify;">
Prima reacție când am aflat că <b>tema actualului ciclu de dialog structurat </b>(consultare realizată la nivel european, cogestionată de Consiliul Uniunii Europene și Forumul European de Tineret, structurată pe cicluri de 18 luni)<b> este capacitarea tinerilor pentru participare politică</b> m-am gândit la 2 lucruri</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
1. <b>Vai, ce temă irelevantă</b>. A explodat șomajul în rândul tinerilor, educația e vai de capul ei, nu suntem siguri că procesul de încălzire globală mai este reversibil în acest moment și noi ne batem capul cu participare la viața politică, taman în Uniunea Europeană. (și explicit politică, nu forme mai diluate ale expresiei)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
2. <b>Mamă, ce egoiști sunt cei din Consiliul Uniunii Europene </b>(oameni politici și ei). Le-a scăzut credibilitatea (lor și/sau susținătorilor lor) și nu mai au destui activiști de partid tineri care să înghită fericiți orice mizerie, da' de prind și ei un oscior de funcție publică, dacă nu chiar un ciolan în toată regula și vor să găsească o scuză pentru viitoare finanțări de recrutări de activiști. Și pentru asta „ocupă” 18 luni de consultări cu organizațiile de tineret.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După care au venit alegerile, cu problemele lor și efervescența pe care au generat-o. A venit Politică fără Bariere. A venit (și încă ce-a mai venit!) DNA-ul cu arestări peste arestări de baroni mai mari sau mai mici. Prin alte părți au venit și UKIP, PVV, Front National, Zorii Aurii, Jobbik și alții. A venit studiul FES referitor la percepțiile tinerilor inclusiv în această problemă. <b>A început să vină politica peste noi</b>, mai repede decât am apucat să mergem noi (organizațiile de tineret) peste ea. Peste ea ca sistem, ca fenomen, ca parte a unei construcții democratice, că să fi intrat într-un partid și să ni se rezolve o ciorbă caldă undeva puteam oricând, dacă aveam stomacul suficient de „tare”, cum spunea un cunoscut (da, știu că unii au făcut asta, dar nu despre ei e vorba acum).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Există multe incertitudini în acest moment și e greu de prezis atât cum va evolua politica autohtonă cât și contextul internațional și mișcările ne (sau anti) democratice de prin vecini. Între timp, eu m-am convins că întrebarea „Cum susținem o participare (democratică) mai amplă a tinerilor în viața politică?” nu este nici irelevantă, nici un impuls egoist al politicienilor europeni. Este o întrebare crucială și acum e un moment excelent să o adresăm, pentru sănătatea democrațiilor noastre și pentru propriul nostru viitor. Și de răspunsuri depinde cum vor arăta sistemele noastre politice și societățile cel puțin câteva zeci de ani.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Așadar, mă întreb și vă întreb și pe voi<b> - ce am schimba noi, tinerii, în sistemele de educație, în activitatea organizațiilor de tineret, în legislația actuală, astfel încât democrația în care trăim să fie mai mult a noastră și mai puțin a unor grupuri de interese de care am prefera să nici nu auzim și cu atât mai puțin să avem de face cu ele? </b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Sper să găsim soluțiile printre răspunsurile date la acest chestionar: <a href="http://bit.ly/1D6I4UF">http://bit.ly/1D6I4UF</a></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În urma consultărilor cu siguranță vom vedea o finalitate. E un proces European în care se investește mult și cel puțin la acel nivel vor exista măsuri luate, precum și recomandări pentru statele membre (undeva spre sfârșitul anului). Între timp, noi vom putea susține măsuri la nivel național și local. Gradul în care ambițiile noastre cele mai mari vor fi atinse depinde, ca întotdeauna, de cât de mulți și cât de hotărâți vom fi. Primul pas e să ne dăm o șansă :-)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Plin de curiozitate,</div>
<div style="text-align: justify;">
M.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Mihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-16181000717780888832014-08-20T10:35:00.003-07:002014-08-20T11:23:07.666-07:00Democrația și puterea fiecăruia din noi<div style="text-align: justify;">
În timp ce lucram la o analiză am dat peste un articol al unui profesor de la Stanford despre democrație. <a href="http://www.princeton.edu/~pswpc/pdfs/ober/090704.pdf" target="_blank">Articolul întreg îl găsiți aici</a>. Titlul este edificator << The original meaning of „democracy” - Capacity to do things, not majority rule >>. Într-un fel, Josiah Ober spune ceva ce știam în mod intuitiv cel puțin din clasa a VI-a - <b>democrația nu este în primul rând despre dreptul de vot, ci despre capacitatea (și responsabilitatea) noastră de a influența societatea în care trăim</b>. Ober spune că „Democrația (...) definește un regim în care demosul dobândește o capacitate colectivă de a genera schimbări în spațiul public. Astfel nu e doar o problemă de control al unui spațiu public ci una referitoare la puterea și capacitatea colectivă de a acționa în cadrul respectivului spațiu și, într-adevăr, de a reconstitui spațiul public prin acțiune.” Pentru mine cel mai clar simptom al faptului că o majoritate a cetățenilor nu își asumă răspunderea pe care o au într-o democrație este tocmai polarizarea excesivă pe criterii de simpatii electorale. Prea mulți oameni cred că lumea se sfârștește nu atunci când ei nu se implică în „viața cetății” ci atunci când candidatul taberei opuse obține o funcție publică de autoritate. Cu alte cuvinte, votul nu este doar despre acordarea unui rol ci despre acordarea întregii puteri pe care omul respectiv o deține. După care urmează concediul din democrație...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Eric Liu (Citizen University) explică în clipul de mai jos că puterea are o conotație negativă, machiavelică, în conștiințele oamenilor. Când spunem putere parcă vorbim despre ceva rău și nu vrem să avem de-a face cu ea. Mai mult, când vorbim despre putere mulți dintre noi plasează responsabilitatea pentru exercițiul ei în afara noastră. „Cărțile sunt aruncate” / „Lumea merge înainte” / „Am încredere în cei de la putere” / „Forțe oculte controlează oricum totul, implicarea e inutilă”, etc. Ajungem astfel să <b>cedăm puterea voluntar</b>. Dacă ne gândim la ce am spus mai sus, <b>prin cedarea voluntară a puterii ne situăm, de unii singuri și nesiliți de nimeni, în afara democrației</b>. Nu politicienii „omoară” sau „denaturează” cel mai mult democrația. Ei profită de vidul lăsat de neimplicarea cetățenilor de rând.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Clipul lui Eric Liu l-am urmărit după ce a fost promovat de un amic pe facebook, conectat cu <a href="http://www.paulolteanu.ro/2012/06/mi-e-scarba-sau-despre-implicarea-tinerilor-in-politica/" target="_blank">o postare în care vorbește despre cât de păcat este că tinerii nu se implică în politică</a>. El se referea destul de direct la implicare în partidele politice. Sunt pe jumătate de acord cu el. Implicarea politică este necesară, dar <b>implicarea politică referitoare la cauze, non-partizană (în societatea civilă) este cea mai importantă</b> și nu căutarea unei funcții publice de autoritate. De altfel, foarte puțini dintre oamenii pe care îi cunosc și care au făcut pasul spre politică prin partide politice (tineri, oameni în vârstă, funcționari, directori, parlamentari...) au cu adevărat puterea de a schimba ceva semnificativ în spațiul public, fiind în general obligați să respecte constrângerile de partid controlate de facto de un cerc restrâns de oameni (și interese). O parte din ei au câștiguri mari pe plan personal, dar generează beneficii foarte mici la nivel de societate. Pe de altă parte, cunosc multe coaliții de oameni și organizații care au influențat probleme importante în spațiul public (legi, ordine de minsitru, elemente ale bugetului de stat sau ale bugetelor locale, măsuri de protecție a mediului, etc.) fără a avea acces direct la decizie. În plus, dacă până de curând „puterea corupe” era mai mult un proverb, acum <a href="http://www.npr.org/2013/08/10/210686255/a-sense-of-power-can-do-a-number-on-your-brain" target="_blank">au apărut și dovezi științifice care arată că deținerea unei poziții de autoritate scade empatia</a>. Cu atât mai mult în aceste condiții este important ca cetățenii să-și asume (sau să creeze, după caz) mijloace de influențare a spațiului public și de responsabilizare a deținătorilor de poziții de autoritate mai mult decât să se „bată” între ei pentru respectivele poziții. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Avem însă vreo șansă să readucem puterea în mâinile cetățenilor, acolo unde ar trebui să fie? Eric Liu e convins că da și mai are și câteva sugestii despre cum am putea să abordăm acest proces. Vizionare plăcută! :-)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<a href="http://www.ted.com/talks/eric_liu_why_ordinary_people_need_to_understand_power">http://www.ted.com/talks/eric_liu_why_ordinary_people_need_to_understand_power</a> </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" mozallowfullscreen="" scrolling="no" src="https://embed-ssl.ted.com/talks/eric_liu_why_ordinary_people_need_to_understand_power.html" webkitallowfullscreen="" width="560"></iframe>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Mihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-84614402688021952142014-02-01T03:19:00.001-08:002014-02-02T04:41:43.555-08:00Știrile și democrația<div style="text-align: justify;">
Se vorbește foarte mult despre faptul că știrile sunt folosite pentru a menține un status - quo în lume și pentru a manipula. Nu mai e de mult timp un secret că în general canalele media sunt deținute de o mână de corporații media controlate de câțiva magnați. În România, câțiva dintre acești magnați se află în spatele gratiilor sau în procese care par să îi îndrepte către o astfel de soartă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cu toate acestea, dincolo de suspiciunea mai mult sau mai puțin întemeiată că știrile sunt părtinitoare în sensul dorit de patroni, o abordare mult mai largă și mai interesantă are Alain de Botton în expunerea de 5 minute pe care o aveți mai jos. El se întreabă care este sensul știrilor și argumentează că excesul de știri încurajează indiferența față de tot ce se întâmplă și sentimentul de neputință, făcând, prin urmare, populația mai ușor de controlat. Mai arată și că știrile îngustează viziunea asupra lumii și vorbește despre sistemul de educație care ne învață să îl „descifrăm” pe Shakespeare dar nu și știrile și tabloidele care ne inundă. Dați play, Merită!</div>
<div style="text-align: center;">
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="270" src="//www.youtube.com/embed/VQUmcGF73zM" width="480"></iframe>
</div>
Mihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-61847488468707729732013-12-21T06:32:00.002-08:002014-02-01T03:20:52.403-08:00Am vrut sa plec acasa. Nu m-ati lasat. Ne vedem in strada.<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Am vrut sa plec acasa pe 20 Decembrie. Chiar am
vrut. Ma gandeam bucuros ca o sa petrec si eu alaturi de familie si voi putea
uita, cateva zile, de toate problemele. Toate. Mi-ar fi placut si sa fiu la
concertul Phoenix din Timisoara, acolo unde o sa fie si ANOSR pe scena cand se
va canta cea mai draga melodie a mea din perioada studentiei – In umbra marelui
URSS, acordata recent ca imn ANOSR si al campaniei „6% pentru educatie” de
catre trupa. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Pe masura ce s-a apropiat 20 Decembrie, ma uitam
insa mirat la Bucurestiul decorat si nu intelegeam de ce nu ma mai incanta cu
nimic. Am facut apoi un rezumat, asa, ca dupa <b><a href="http://www.tvrplus.ro/editie-revolutia-romana-on-air-73389" target="_blank">24 de ani de la Revolutia Romana</a></b> (alaturi de Anca Margineanu,
vicepresedinte educational ANOSR care are democratia si buna guvernare in
portofoliu). Iata ce a iesit:<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
--<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Modificarile <a href="http://cristidanilet.wordpress.com/2013/12/12/parlamentarul-va-raspunde-sau-nu-ca-functionar-despre-supra-imunitatea-votata/" target="_blank">Codului Penal</a>, daca ar intra in vigoare, <a href="http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-16215166-oana-schmidt-haineala-despre-modificarile-codului-penal-csm-nu-fost-consultat-aflat-informal-marti-pranz.htm" target="_blank">ar </a><b><a href="http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-16215166-oana-schmidt-haineala-despre-modificarile-codului-penal-csm-nu-fost-consultat-aflat-informal-marti-pranz.htm" target="_blank">exclude</a> </b>(printre altii)<b> parlamentarii,
magistratii, primarii, presedintele, ministrii, prefectii, consilierii locali
si judeteni din aria de cuprindere pentru o serie de infractiuni</b>, printre
care cele de conflict de interese, abuz in serviciciu prin ingradirea unor
drepturi, abuz in serviciu contra intereselor publice, neglijenta in serviciu,
purtarea abuziva, luarea de mita, falsul material in inscrisuri oficiale,
falsul intelectual si altele. <b>Modificarile au fost adoptate de
Parlament</b> si trimise spre promulgare Presedintelui Romaniei care o
poate retrimite in Parlament o singura data. <a href="http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16177176-consiliul-superior-magistraturii-despre-scoaterea-parlamentarilor-din-categoria-functionarilor-publici-ajunge-practic-exonerarea-raspundere-penala-persoanelor-vizate.htm" target="_blank">Consiliul Superior al Magistraturii</a>, <a href="http://www.mediafax.ro/social/scrisoarea-procurorului-general-catre-traian-basescu-presedintele-sa-nu-promulge-modificarile-la-codul-penal-11796028" target="_blank">Procurorul General al Romaniei</a>, <a href="http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16177100-dna-reactioneaza-fata-modificarea-codului-penal-catre-usl-legislatia-romana-intra-contradictie-flagranta-dispozitiile-conventiilor-internationale-anticoruptie-primarii-vor-putea-acorde-contracte-finan.htm" target="_blank">Departamentul National Anticoruptie</a>, numeroase
organizatii din societatea civila si o serie de amabsade au contestat public
modificarile. <a href="http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16192107-inalta-curte-ataca-modificarile-codului-penal-curtea-constitutionala.htm" target="_blank">Inalta Curte de Casatie si Justitie a atacat textul</a> de
lege adoptat de Parlament la Curtea Constitutionala, urmand ca aceasta sa
judece speta pe 15 Ianuarie. Codul penal <b>reincrimineaza de asemenea
insulta si calomnia</b>, fapt condamnat de multe organizatii nationale si
internationale care lupta pentru libertatea de exprimare si libertatea presei
- <a href="http://activewatch.ro/ro/freeex/reactie-rapida/35-de-organizatii-din-intreaga-lume-cer-autoritatilor-romane-sa-nu-reincrimineze-insulta-si-calomnia" target="_blank">http://activewatch.ro/ro/freeex/reactie-rapida/35-de-organizatii-din-intreaga-lume-cer-autoritatilor-romane-sa-nu-reincrimineze-insulta-si-calomnia</a>.
Discutia pe aceasta tema este mai complicata, articolele care vizau aceste doua
infractiuni fiind initial eliminate si apoi reinstituite prin decizia Curtii
Constitutionale a Romaniei. Mai multe informatii despre evolutia situatiei
calomniei si insultei puteti gasi <a href="http://www.mediafax.ro/social/ong-uri-insulta-si-calomnia-reintroduse-clandestin-in-codul-penal-presedintele-sa-nu-promulge-legea-11755613" target="_blank">aici</a> (in a doua parte a articolului).<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Comisia juridica din Camera Deputatilor a <a href="http://www.romaniacurata.ro/parlamentarii-modifica-legi-ca-sa-scape-de-condamnarile-pentru-corupti-4293.htm" target="_blank">votat discret un </a><b><a href="http://www.romaniacurata.ro/parlamentarii-modifica-legi-ca-sa-scape-de-condamnarile-pentru-corupti-4293.htm" target="_blank">proiect de lege</a> privind amnistierea infractiunilor
pedepsite cu maxim 6 ani inchisoare si gratierea infractiunilor pedepsite cu 7
ani inchisoare, adica pedepsele maxime date de judecatori pentru faptele de
coruptie</b>. Proiectul trebuia votat Marti, 10 Decembrie (deodata cu modificarile
Codului Penal), de plenul Camerei Deputatilor, insa ca urmare a presiunii
strazii si a celei externe din acea zi a fost amanat si va fi discutat din nou
in Februarie.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Odata cu reducerea numarului de participanti la
protestele "Salvati Rosia Montana" si impotriva fracturarii
hidraulice, j<b>andarmeria a inceput sa emita dosare penale si sa dea amenzi
protestatarilor (pasnici)</b>. A fost amendat si un fost vicepresedinte
ANOSR, pentru ca a indraznit sa protesteze pasnic. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
In Pungesti, unde tensiunile dintre cetateni si
fortele de ordine au escaladat, <b>a fost instituita Legea Martiala
(Pungesti a devenit zona speciala de siguranta publica)</b> si deciziile
privind interventiile fortelor de ordine de acolo au fost <b>secretizate</b>. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<a href="http://www.anosr.ro/anosr-semnal-de-alarma-cu-ocazia-zilei-internationale-a-drepturilor-omului/" target="_blank">ANOSR a emis un semnal public de alarma</a> cu ocazia
Zilei Internationale a Drepturilor Omului si a promovat o parte din mesajele
societatii civile legate de aceste subiecte prin platformele proprii de
comunicare. Deocamdata insa mai nimic nu s-a schimbat.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Tot in data de 10 Decembrie, <b>modificarile propuse</b> l<b>a Legea
Minelor nu au intrunit numarul necesar de voturi si au fost respinse de
Parlament</b>. Respectivele modificari preluau prin amendamente toate
articolele relevante din fosta Lege RMGC, respinsa si ea ca urmare a presiunii
strazii. Guvernul nu a renuntat insa la promovarea respectivei exploatari si
este probabil ca noi initiative sa fie propuse in urmatoarea perioada. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
In aceeasi zi, Camera Deputatilor a adoptat un
proiect de lege pentru modificarea OG 26 / 2000 (cea in baza careia
functioneaza asociatiile si fundatiile), astfel incat <a href="http://www.romaniacurata.ro/inca-un-un-pas-spre-ingradirea-dreptului-la-asociere-4317.htm" target="_blank">existenta unor cuvinte in numele asociatiilor si fundatiilor</a> sa
nu mai fie permisa. Din fericire, <b>cele mai restrictive prevederi (care
vizau cuvinte precum "roman" sau "national") au fost
excluse</b> in urma presiunii anterioare a societatii civile. In caz
contrar ar fi existat posibilitatea ca si ANOSR sa fi fost vizata de
modificari. Situatia este insa de parte de a fi rezolvata si multe organizatii
neguvernamentale s-ar putea dizolva daca legea se aplica. Noutati pot fi gasite
si aici: <a href="http://apador.org/show_report_nf.php?id=326" target="_blank">http://apador.org/show_report_nf.php?id=326</a>.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Avocatul Poporului <a href="http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16206470-avocatul-poporului-anunta-sesizat-din-oficiu-privind-situatia-pungesti.htm" target="_blank">s-a sesizat "din oficiu"</a> in legatura cu
posibilele abuzuri comise la Pungesti, in urma ocuparii institutiei de catre
protestatarii care se impotrivesc proiectului RMGC si fracturarii hidraulice pe
10 Decembrie. Si-a prezentat insa <b><a href="http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16242608-avocatul-poporului-dat-demisia.htm" target="_blank">demisia la scurt timp</a> dupa initierea investigatiilor</b> invocand
"motive de natura personala", ridicand suspiciuni privind posibile
presiuni la care ar fi fost supus. Este, fara indoiala, una din cele mai
suspecte demisii din ultimul timp.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Tot legat de reactia autoritatilor la subiectele de
pe agenda publica din ultimele zile, Parchetul de pe langa Curtea de Apel
Ploiesti a confirmat recent ca <a href="http://www.riseproject.ro/articol/corporatia-rmgc-cercetata-penal-intr-un-dosar-amplu-de-spalare-de-bani/" target="_blank"><b>Rosia Montana Gold Corporation este urmarita penal</b></a> pentru
evaziune fiscala si complicitate la spalare de bani. Totusi, clasa politica si
mare parte din media continua sa apere interesele private ale acestei companii.
UAU!<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
--<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Sa recapitulam. Politicienii vor ca politicienii sa
nu mai poata fi condamnati pentru fapte de coruptie (si asociate), ca cei
condamnati pana acum (coruptie, tradare, subminarea economiei nationale, dare
si luare de mita, etc.) sa fie amnistiati si gratiati si sa poata, asadar,
candida din nou cat de repede posibil pentru noi portofolii de inalti demnitari.
Avocatul Poporului a inchis ochii la abuzuri si cand i-a deschis in sfarsit a
trebuit in scurt timp sa ii inchida la loc, definitiv (si-a dat demisia). Clasa
politica si mare parte din presa continua sa apere interesele private ale unei
companii urmarite penal pentru infractiuni foarte grave. Intre timp, persoanele
care striga „hotii” s-ar putea trezi cu dosare penale, asa cum au inceput sa se
trezeasca cei care protesteaza pasnic. La Pungesti nimeni nu poate face nimic
fara sa fie intrebat de sanatate de fortele de ordine, operatiunile acestora
sunt secretizate iar autoritatile publice care investigheaza pleaca rapid din
functie. Unele asociatii si fundatii infiintate legal ar putea fi desfiintate
pentru ca legislativul s-a trezit (prea tarziu dar de... e legislativ) ca vrea
ca statul sa detina monopol asupra unor denumiri. Firmele de prospectiuni isi
instaleaza echipamentele fara grija pe terenurile private ale oamenilor, iar
acestia din urma sunt cercetati penal daca iau atitudine. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Am vrut sa plec si sa ma bucur de sarbatori. Sunt
sigur ca si dumneavoastra ati fi vrut sa plec si sa va bucurati de sarbatori. Inca
mai aveti o sansa.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
„In speranta unui raspuns pozitiv va asigur,
domnule Inalt Demnitar, de <b><i>potentiala</i></b> mea consideratie”.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Pe curand! (in strada)</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Mihai<o:p></o:p><br />
<br />
//Articol apărut și pe platforma Alianței pentru o Românie Curată: http://www.romaniacurata.ro/am-vrut-sa-plec-acasa-nu-m-ati-lasat-ne-vedem-in-strada-4328.htm </div>
Mihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-38693250472624719092013-05-20T17:49:00.001-07:002013-05-21T09:07:53.068-07:00Babeș - Bolyai și Studenții<div style="text-align: justify;">
Ai strâns vreodată puternic din dinți, dând muzica mai tare și pregătindu-te să faci ceva ce știai că o să doară, o să te extenueze, o să dea cu tine de toți pereții dar era totuși singura cale prin care știai că o să ieși cu fruntea sus - sus față de tine însuți?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cred că cel puțin în mișcarea studențească cine n-a trăit un astfel de moment nu a înțeles-o cu adevărat. Și da, poate că experiența ta are legătură cu mișcarea asta și poate că nu. Poate că zici și tu ca mulți alții că în organizațiile studențești și printre studenții reprezentanți e plin de fițoși care își văd doar de interesul propriu. Și știi ce? Nici măcar nu ai idee câtă dreptate ai. Dar nu ai idee nici cât de mult, imens de mult, te înșeli. Păi.. să mă hotărăsc și eu, nu?!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
O să fiu cât de scurt pot. Toată societatea strigă, zbiară, tânjește după oameni care să spună în spațiul public lucrurilor pe nume. Cu toate astea stau și mă minunez cum cu un masochism extrem și exagerat chiar noi, această societate, fugim de acești oameni pe care <i>i-am dori.</i> I-am dori acolo dar dacă se poate în secret, în visurile noastre înainte de trezire, când citim un citat mișto de-al lor și zâmbim cu înțeles pe o bancă ascunsă din parc. Nu suntem conștienți că pentru fiecare vis pe care ni l-au cucerit, pentru ficare zâmbet cu înțeles și fiecare gând secret al nostru oamenii ăia supără, deranjează și sunt vruți plecați de câte 10 alții. Zece alții care MERG la vot. Care se cunosc. Care se sprijină unul pe altul.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Și nu e vorba doar de oameni. E vorba de identități care uneori sunt ale grupurilor. În Universitatea Babeș - Bolyai indiferent de circumstanțe, de provocări, de presiuni (și mi se face pielea de găină doar la câte știu eu că se întâmplau până la ultimele alegeri de Rector - nici nu vreau să îmi imaginez câte au fost în total!) și de riscuri este o organizație - Organizația Studenților din Universitatea Babeș - Bolyai din Cluj Napoca (OSUBB) care de când mă știu eu în mișcarea studențească a spus lucrurilor pe nume! Uneori mai tare decât ar fi trebuit, uneori cu părul zburlit, alteori întins, firav, solid, cu portavoce, cu un apropo fin.. cu nervi, cu încredere, cu lacrimi, cu deznădejde, cu speranță și uneori cu oboseală - oboseală de prea puțină solidaritate. Dar totuși pe nume și tot timpul cu sentimentul că următoarea zi va trebui să se uite la sine în oglindă și să țină fruntea sus. Cum altfel ar fi putut o facă?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
OSUBB își susține Președintele la funcția de student senator din partea ONG-urilor - post pentru care votează toți studenții din universitate miercuri. O cunosc și eu pe Patricia și am avut ocazia să duc câteva bătălii alături de ea. Am luptat și luptăm cot la cot ca studenții din România să aibă un Statut al Studentului care să fie respectat. Cot la cot ca puterea noastră în deciziile din universitate să fie recâștigată după ce Ministrul Funeriu a ciopârțit-o. Luptăm azi cot la cot să anulăm permisul de trecere pe care l-a dat doamna Andronescu politicului în universități și pentru ca domnul Costoiu să asigure respectarea drepturilor studentilor. Suntem solidari și cu profesori și cu cercetători și cu medici - pentru că știm că societatea are nevoie de ei. Muncim împreună ca profesorii cu adevărat valoroși să fie cunoscuți și recunoscuți și ca elevii din România să nu mai intre la facultate „cum și unde dă Domnul”, ci unde se și potrivesc. Și eu și ea am trăit încercarea, reușita și eșecul în influențarea deciziilor și am înțeles că fără curaj și coloană vertebrală nu poți face nimic cu adevărat valoros și că deși de multe ori nu o să se vadă asta în presă, curajul și coloana vertebrală sunt condiții sine qua non pentru a reuși să schimbi ceva în bine fără a face un rău înzecit pe lângă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mă numesc Mihai Dragoș și sunt Președintele Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România. Votul meu de încredere merge către Patricia Couți pentru că este un om care merită să țină fruntea sus - un om care înainte să acționeze strânge din dinți, suspină adânc și face ceea ce este corect, indiferent cât de greu sau de dureros ar fi! Nu îi e ușor și dacă nu vrei să lași alți 10 oameni să îi ia mâine locul, strânge și tu din dinți și fă un efort - mergi la vot!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă ai întrebări le aștept bucuros. Între timp <a href="https://www.facebook.com/pages/Patricia-Couti-Student-Senator-UBB/284496318353673" target="_blank">profilul ei de candidat îl găsești aici</a>.<br />
<br />
<i>V-am vorbit despre Patricia pentru că la ea am simțit cel mai mult că cei alți 10 oameni s-au mobilizat. Dar sunt și alți candidați valoroși pe care îi recomand cu încredere - La FPSE pe Bogdan Glăvan, la Facultatea de Biologie pe Daniel Cruceriu și pentru doctoranzi pe Daniela Dumulescu. Am colaborat cu toți în diferite etape ale implicării mele în mișcarea studențească și toți sunt oameni de coloană vertebrală și de valoare.</i></div>
Mihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-69037529636153052712012-11-11T19:18:00.002-08:002012-11-11T19:18:58.111-08:00Pentru noi înșine și împotriva noastră<div style="text-align: justify;">
E 3 dimineața. A fost o zi interesantă (ieri... că azi n-a apucat încă) chiar dacă în multe feluri dezorganizată și parcă prea lungă și fără destul sens. În fine... am început cu o cafea, programele de guvernare ARD și USL, <a href="https://www.facebook.com/ana.huligana">ANA</a> și <a href="http://www.anosr.ro/studenti-pentru-viitor/">Scrisoarea Deschisă pentru viitorul României</a>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mi-am amintit azi cu o oarecare nostalgie de toată nebunia prin care am trecut până am văzut Statutul Studentului adoptat. Glumeam amar cu o colegă... „dacă obțineam doar transparența taxelor practicate de universități în loc de tot teancul ăla de drepturi... cine știe ce premii luam...”. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sunt, ce-i drept, supărat. Mi se pare că avem o toleranță mult prea mare față de cei pe care îi investim sau îi lăsăm să-și asume votul nostru - la toate nivelurile. De multe ori sunt prietenii noștri, prietenii prietenilor noștri sau colegii de cămin. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La nivel național, oamenii fără prea multe scrupule care ne conduc de atâția ani ne-au învățat că e ușor să tot facă schimbări. Să se joace cu viitorul țării. Cu viitorul meu. Cu viitorul tău. Cu viitorul celorlalți. Cu zaruri. Și atunci... de ce să ne luptăm pentru schimbări?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Lipsa tragerii la răspundere încă de la un nivel mic merge mână în mână cu dezangajarea „comunitară”. Atunci când votăm (sau lăsăm să existe) un „reprezentant” pe care nu îl tragem de mânecă și cu care eventual stăm periodic la o <i>caterincă</i> și la o plângere reciprocă pe umeri despre cât de nașpa sunt cei care decid și cum n-avem ce le face, comunitatea vizată își pierde o mână. Sau un picior. Sau un ochi. Nici nu vreau să mă gândesc cât de ciuntită este societatea în ansamblul ei...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Atunci când luptăm pentru noi înșine și uităm de comunitatea din care facem parte plecăm la drum fără reguli de circulație. Poate ne putem strecura, poate că nu o să întâlnim nicio altă mașină, niciun obstacol pe drum. Dar dacă facem accident, rămânem cu suferința. Dacă la un moment dat e stricat drumul, rămânem cu kilometrii parcurși degeaba. Dacă profesorul ne înjură și eventual și bate copilul la ore, rămânem cu stima lui de sine zdruncinată. Vinovați nu vor fi, sau cel puțin nu de găsit.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mi-ar plăcea să existe mai multă presiune publică asupra liderilor tinerilor. Mi-ar plăcea ca cineva să scrie din când în când despre ce facem bine și ce facem rău. Mi-ar plăcea să fie reportaje bine realizate despre realizări importante și despre eșecuri. Mi-ar plăcea să nu ni se permită să fim ipocriți. Bineînțeles, când spun presiune publică nu mă refer la jurnaliști <i>wanna-be</i> care atunci când prind pe cineva cu o bere se și grăbesc să scrie că s-a turmentat, cum zice <i>poetul</i>... Mă refer la tineri, bloggeri, simpli studenți sau jurnaliști care pun întrebări, cer dovezi, se informează (eventual din mai multe surse, inclusiv din cea vizată...) și pun punctul pe i - de la lucruri importante.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Liderii (reprezentanții) studenților au tot devenit de-a lungul istoriei persoane cu funcții de demnitate publică. Asta nu se întâmplă doar la noi, ci cam peste tot în lume. Într-un fel e de așteptat. Și acum România e condusă sau <i>wanna-be</i> condusă (și) de UTC-iști de marcă. Și mai sunt și destule structuri ale societății civile în situația asta.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cum gândește un lider al studenților care nu e tras la răspundere de colegi? Iată un <b>posibil model</b></div>
<div style="text-align: justify;">
- Indiferent ce fac, am mandatul asigurat </div>
<div style="text-align: justify;">
- Indiferent ce fac, o să fiu ales din nou pentru că ăștia mă cunosc deja</div>
<div style="text-align: justify;">
- Vai! Rectorul! Ministrul! Doamne ferește să îl supăr, că îmi faultează viitorul... Băi fraților, înțelegeți-l și pe el, că nu vă vrea răul... (Pot să apăr interesele altora în fața lor. Dacă nu o să creadă acei alții că sunt un lider slab. În plus, dacă îmi calmez colegii, o să fiu plăcut de toată lumea și sigur îmi fac rost de un post pe undeva...)</div>
<div style="text-align: justify;">
- Dacă fac chestii care nu implică relația cu „conducerea” (chefuri, traininguri, festivaluri) atunci mă fac și vizibil în rândul studenților și plăcut în rândul profilor. Asta trebuie să fac! (Nu trebuie să fac reprezentare. Pot să fac altceva și să obțin imagine și beneficii mult mai multe decât dacă aș lupta pentru drepturile nerecunoscătorilor ăstora)</div>
<div style="text-align: justify;">
- „Cum să ne certăm cu Rectorul? Dacă nu ne mai dă săli pentru ședințe?!”</div>
<div style="text-align: justify;">
- Sunt un mare lider. Rectorul a vorbit să mă ia și în emisiune la televizor. Mâine îmi fac pagină de like și încep să pun pe facebook citate despre leadership. O să intru în politică...</div>
<div style="text-align: justify;">
- Ai auzit ce a zis scroafa aia? Cică eu sunt omul decanului... Lasă că vine ea la comisia de cazarea la anul... să vezi ce loc îi dau în cămin... (pot să abuzez de funcția deținută pentru a îmi pune la respect colegii)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>GATA!</b> <b>Avem nevoie de reprezentanți care să știe altceva:</b></div>
<div style="text-align: justify;">
- dacă nu sunt transparent în ceea ce fac, voi fi tras la răspundere</div>
<div style="text-align: justify;">
- dacă sunt prins în conflict de interese, voi fi tras la răspundere</div>
<div style="text-align: justify;">
- dacă fac afirmații discriminatorii voi fi tras la răspundere</div>
<div style="text-align: justify;">
- dacă nu cunosc drepturile colegilor mei, nu le cunosc problemele și nu mă implic în demersuri necesare garantării respectiv soluționării lor, voi fi tras la răspundere</div>
<div style="text-align: justify;">
- dacă apăr interesele altora în fața celor pe care îi reprezint, voi fi dat jos și nu voi mai fi niciodată reales</div>
<div style="text-align: justify;">
- dacă săvârșesc fapte grave din punct de vedere etic sau moral, voi fi dat jos și nu voi mai fi niciodată reales</div>
<div style="text-align: justify;">
- dacă îmi ameninț colegii/vreun coleg pentru a proteja interese terțe voi fi dat jos și nu voi mai fi niciodată reales</div>
<div style="text-align: justify;">
- trebuie să evit greșelile. Ele mă pot urmări toată cariera de reprezentant. Pentru ele voi fi tras la răspundere, chiar dacă uneori pot fi iertat</div>
<div style="text-align: justify;">
- trebuie să îmi asum greșelile și să caut să le corectez. Dacă nu îmi asum și dacă nu îmi corectez greșelile cei care m-au ales mă vor trage la răspundere</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>- atunci când lupt pentru motivele corecte am majoritatea colegilor alături. Ei semnează și afirmă, atunci când sunt întrebați, că susțin inițiativa pe care am căzut de acord, împreună, să o susținem. </b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>- colegii mei nu vor lăsa pe nimeni să mă hărțuiască, amenințe sau atace și vor avea curajul și determinarea de a îmi fi alături în lupta pentru a trage la răspundere respectiva persoană, indiferent cine este ea, atâta timp cât eu nu cedez presiunilor și le apăr în continuare interesele </b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sau dacă nu, măcar să ne pregătim să ne conducă tot ei, în vecii vecilor...</div>
Mihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-75823860811609760802012-01-09T13:16:00.000-08:002012-01-09T13:37:22.627-08:00Sa nu lasam din mana...<div>
Lumea a devenit foarte complicata. Sunt atat de multe lucruri care se intampla in jurul nostru, si suntem atat de conectati la ele, incat pare ca nimic nu se intampla cu adevarat. Totul e ca un mare vartej in care suntem prinsi si din care nu incercam sa iesim, ci incercam sa ne agatam de cate un dulap, o masina, un calculator, un om, o idee... si sa ne invartim deodata cu ele. Si, uitandu-ne cu coltul ochiului la stiri, pe facebook, in curtea vecinului, sesizam valtoarea, dar sa nu alegem din ea lucruri care nu se invart in ritmul dulapului, masinii, calculatorului, omului, ideii noastre. Chiar daca, de fapt, doar ideea si omul nu pot fi inlocuite in ecuatie.. si ele fie au valtoarea lor, fie o vor avea tot timpul pe a noastra.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Poate ca pentru mine problema de fata (deschiderea "pietei" serviciilor medicale de urgenta la competitia comerciala) - care poate sa duca, printre altele, la desfiintarea SMURD - este ceva mai mare decat un dulap. Cam cat un avion.. asa.. si imi dau seama ca s-ar putea sa ne intersectam. Dulapul, masina si calculatorul nu prea inteleg riscul. Eu, omul si ideea... poate ca da. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
As putea sa ma dau inteligent si sa incerc sa scriu despre de ce e asta o problema. Dar mai bine ascultati un discurs (tinut cu ceva timp inainte ca aceasta posibilitate sa fie - atat de - aproape de a fi legiferata), direct de la sursa. Partea legata de competitia comerciala e mai pe la sfarsit - in ultimele 10 minute.</div>
<div>
<br /></div>
<a href="http://dotsub.com/view/b2105674-c3f2-466f-bd08-83b2adb7a286#.TwtUZgT-00o.blogger">Raed Arafat speaking at TEDxBucuresti - Transcribed | dotSUB</a><br />
<div>
<br /></div>
<div>
Si daca nu vreti sa cada avionul peste voi, faceti ceva. Orice.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ma intorc la valtoarea si la ritmul meu.. dar mi-am pus un carlig, care ma va prinde in initiative legate de aceasta problema.. si care, sper eu, va va prinde si pe voi.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
In dans cu avionul,</div>
<div>
Mihai</div>
<div>
<br /></div>
<div>
P.S. <a href="http://www.causes.com/causes/644377-spuneti-nu-desfintarii-serviciului-public-de-urgenta-smurd?fb_ref=recruiter_id%3D68892277&fb_source=profile_oneline">E si o cauza.. O gasiti aici</a></div>Mihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-83993715761250190212011-05-18T05:21:00.000-07:002011-05-18T05:23:12.070-07:00Dublajul sau de cand nu mai rad la Cartoon NetworkNu vreau să văd dublaj la televizor. Nu, nu e din cauză ca mă ocup de relații internaționale în ANOSR, și (Doamne ferește) nici pentru că aș avea ceva cu limba română - și nu, n-am nimic nici cu Victor Socaciu.. ba chiar din contră. Motivul e mult mai simplu și mai din copilărie. Mai exact, e de când Cartoon Network a început să fie dublat, și eu am pierdut orice plăcere în a mă uita la desene animate. Orice plăcere (da, recunosc că nu mai eram copil mic, dar totuși...). Prin urmare, sunt de acord cu toți cei care spun că se pierde toată arta din jocul actorilor prin dublaj. Să nu uităm că, atunci când vorbim despre comunicare, vorbim despre componenta verbală, paraverbală și non-verbală. Prin dublaj alterăm 2 din cele 3 - putem pretinde că însăși comunicarea rămâne nealterată?! Mmmm nuuu...<br />
<br />
În altă ordine de idei, o parte interesantă a vizualizării filmului este surprinderea înțelesului frazelor care nu se pot traduce mot-a-mot, și care sunt responsabile pentru o parte importantă din competențele mele de comunicare în limba engleză. Dacă nu mai auzim frazele în limba originală, cum o să ne apropiem de modul de formulare al nativilor? (eventual descărcând filmele de pe net...)<br />
<br />
Pe de altă parte, trebuie să recunosc că nu mă mai uit la televizor de vreo 4 ani, decât ocazional. Poate că așa vor scăpa cu totul de tinerii care încă o fac...<br />
<br />
(Sau poate că totuși e o măsură prin care vor să determine și etnicii care studiază - mai nou - și istoria și geografia în limba natală să învețe lb. română...)<br />
<br />
No further comment, (nici un comentariu mai departe...)<br />
Mihai<br />
<br />
P.S. Semneaza aici, daca esti de acord cu mine: <a href="http://www.petitieonline.ro/petitie/semneaza/stop_legii_dublarii_filmelor_victor_socaciu-p56028047.html">http://www.petitieonline.ro/petitie/semneaza/stop_legii_dublarii_filmelor_victor_socaciu-p56028047.html</a>Mihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-77302412110166583072011-01-24T11:33:00.000-08:002011-01-24T15:08:55.042-08:00Halucinații, fără boală psihică<a href="http://www.ted.com/talks/oliver_sacks_what_hallucination_reveals_about_our_minds.html">http://www.ted.com/talks/oliver_sacks_what_hallucination_reveals_about_our_minds.html </a><br />
<br />
Iată un clip foarte tare (marca TED, bineînțeles) :). Vi-l recomand sincer (mai ales celor din profesii psiho-medico-bio-).<br />
<br />
Enjoy ;)<br />
<br />
<object height="326" width="446"><param name="movie" value="http://video.ted.com/assets/player/swf/EmbedPlayer.swf"></param><param name="allowFullScreen" value="true" /><param name="allowScriptAccess" value="always"/><param name="wmode" value="transparent"></param><param name="bgColor" value="#ffffff"></param><param name="flashvars" value="vu=http://video.ted.com/talks/dynamic/OliverSacks_2009-medium.flv&su=http://images.ted.com/images/ted/tedindex/embed-posters/OliverSacks-2009.embed_thumbnail.jpg&vw=432&vh=240&ap=0&ti=637&introDuration=15330&adDuration=4000&postAdDuration=830&adKeys=talk=oliver_sacks_what_hallucination_reveals_about_our_minds;year=2009;theme=speaking_at_ted2009;theme=the_creative_spark;theme=how_the_mind_works;event=TED2009;&preAdTag=tconf.ted/embed;tile=1;sz=512x288;" /><embed src="http://video.ted.com/assets/player/swf/EmbedPlayer.swf" pluginspace="http://www.macromedia.com/go/getflashplayer" type="application/x-shockwave-flash" wmode="transparent" bgColor="#ffffff" width="446" height="326" allowFullScreen="true" allowScriptAccess="always" flashvars="vu=http://video.ted.com/talks/dynamic/OliverSacks_2009-medium.flv&su=http://images.ted.com/images/ted/tedindex/embed-posters/OliverSacks-2009.embed_thumbnail.jpg&vw=432&vh=240&ap=0&ti=637&introDuration=15330&adDuration=4000&postAdDuration=830&adKeys=talk=oliver_sacks_what_hallucination_reveals_about_our_minds;year=2009;theme=speaking_at_ted2009;theme=the_creative_spark;theme=how_the_mind_works;event=TED2009;"></embed></object>Mihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-64824244531420189482011-01-22T17:43:00.000-08:002011-01-22T17:45:11.598-08:00Blog. ? ! * D | X @ #Ai vrut vreodată să îți faci un blog anonim, în care să poți să scrii tot ce visai de fapt să scrii când ți-ai făcut blogul? Și totuși, de ce să scrii? De ce să nu spui? Oare ne e chiar atât de teamă de răspunsul spus, „privit” sau gesticulat de altcineva? Oare chiar credem că suntem singuri, și că ceilalți nu ne înțeleg? Oare chiar credem că experiența noastră e atât de importantă încât nu putem risca să fie cunoscută doar de încă două, trei persoane apropiate?<br />
<br />
Mă gândeam, înainte să încep să scriu acest articol, că pentru cei mai mulți dintre noi, pentru cele mai multe din postările noastre, noi rămânem cei mai fideli și siguri cititori ai noștri. În rest, multă lume citește în treacăt, își face (sau nu) o părere, ne-o spune, nu ne-o spune sau ne-o spune distorsionat.<br />
<br />
Nici noi nu suntem chiar sfinți: scriem lucrurile uneori cum sunt, alteori cum am vrea să fie, de cele mai multe ori parțial, aproape întotdeauna DIN PUNCTUL NOSTRU DE VEDERE. Normal că atunci când citim, ca și atunci când scriem, tot punctul nostru de vedere e cel mai important. Dar asta funcționează și în cazul cititorilor noștri. <br />
<br />
Și totuși, încerc să îmi dau seama ce simt când scriu. Știu că va citi ceva lume articolul (că de.. apare până și pe Facebook :) și acolo am mulți friends). Oare mă simt mai uman? Mai înțeles? Oare dacă îmi dai like chiar înseamnă că mă înțelegi? Sau că îți pasă de mine? Sau că știi despre ce vorbesc? <br />
<br />
Și totuși, scriu pe blog.. O să pun etichetele pe care le consider cele mai relevante, o să mă uit cu interes care vor fi reacțiile pe facebook și următorul articol îl voi scrie ca și cum acest articol „nu s-a întâmplat niciodată”.<br />
<br />
Poate că totuși primele întrebări au un răspuns mult mai simplu. Dacă ne izbește inspirația la 3:30 (cam cât e acum „ceasul”), doar n-o să ne apucăm de dat telefoane și nici n-o să ținem în noi revelațiile până la următoarea întâlnire.. oricum.. ne-am pierdut de mult obiceiul de a împărtăși (prin contact direct) bucuriile și necazurile cu cei dragi. <br />
<br />
Gata! Destulă vorbărie.. Apropo.. tu ce te faci că faci când scrii pe blog/facebook/twitter și altele?Mihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-7486830473811681502011-01-12T14:30:00.000-08:002011-01-12T14:36:42.878-08:00Cantecul lui Stefan Voda :)http://www.youtube.com/watch?v=US0XHiwxdbo<br />
<br />
<object width="480" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/US0XHiwxdbo?fs=1&hl=ro_RO"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/US0XHiwxdbo?fs=1&hl=ro_RO" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object><br />
<br />
Cu un dang plin de jale,<br />
Mii de clopote dau veste,<br />
Stefan Vodă al Moldovei, <br />
Stefan Vodă nu mai este<br />
Stefan Vodă al Moldovei, <br />
Stefan Vodă nu mai este<br />
<br />
Dar pe unde treci acuma,<br />
În măreața zi de vară,<br />
Este Ștefan ce străbate,<br />
Cel din urmă drum prin țară<br />
Este Ștefan ce străbate,<br />
Cel din urmă drum prin țară<br />
<br />
Tristă-i mânăstirea Putna,<br />
Porțile deschise-așteaptă,<br />
Strălucit convoi ce vine,<br />
Și spre el încet se-ndreaptă<br />
Strălucit convoi ce vine,<br />
Și spre el încet se-ndreaptă<br />
<br />
Plânge dealul plânge valea<br />
Plâng pădurile bătrâne<br />
Și poporu-n hohot plânge<br />
Cui ne lași pe noi stăpâne<br />
Și poporu-n hohot plânge<br />
Cui ne lași pe noi stăpâne<br />
<br />
Eu vă las în grijă mare,<br />
Idealul meu cel sfânt<br />
Să stați strajă la hotare,<br />
Să păziți acest pământ<br />
Să stați strajă la hotare,<br />
Să păziți acest pământ<br />
<br />
<br />
S-arătăm prin fapta noastră,<br />
Tuturor necontenit<br />
Că prin neamul lui în lume,<br />
Ștefan Vodă n-a murit<br />
Că prin neamul lui în lume,<br />
Ștefan Vodă n-a murit<br />
Că prin neamul lui în lume,<br />
Ștefan Vodă n-a murit<br />
Că prin neamul lui în lume,<br />
Ștefan Vodă n-a muritMihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-2959489400995681772011-01-10T23:32:00.000-08:002011-01-10T23:32:47.254-08:00Zi de Zi 2011Pana acum am reusit sa-mi incep fiecare zi (cred) din 2011 cu exercitii fizice. Acum vreau sa adaug pe lista de obiceiuri citirea a 20 de pagini de carte pe zi (urmand sfatul Radio Guerrilla) si scrierea a cel putin ceva (articol pe blog, pt newsletterul ANOSR, poezie, orice..) pe saptamana. Oare voi reusi?<br />
<br />
Am inceput cititul cu Paulo Coelho, "Invingatorul e intotdeauna singur". Se anunta a fi o lectura interesanta :).<br />
<br />
"(...)<br />
Orice teorie din viata ta trecuta si orice conformare<br />
la vietile din jur vor trebui abandonate,<br />
Lasa-ma asadar acum<br />
inainte de a te tulbura mai mult,<br />
ia-ti mana de pe umarul meu,<br />
Lasa-ma deoparte si urmeaza-ti drumul"<br />
<br />
(din Walt Whitman: Leaves of Grass, dupa Paulo Coelho)Mihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-27138515879716075242011-01-10T09:21:00.000-08:002011-01-10T09:21:07.404-08:00La 2 metri de moarte...Cu siguranta, viata de zi cu zi, cu toate activitatile in care ne prinde, ne deconecteaza putin de la realitatea mortalitatii noastre sau a celor din jur. Si totusi, ni se aduce uneori aminte...<br />
<br />
Mergeam azi spre sediu (ANOSR) si treceam strada la Eroilor, spre parcul Operei, in drum. Dupa trecerea Dambovitei, am oprit pentru ca era rosu. O fata de vis-a-vis a inceput sa treaca strada, tinandu-se oarecum cu mainile de cap, sarind, practic, in fata unui autobuz care venea din dreapta si care era la momentul respectiv la vreo 5-6 metri de trecere. Constientizarea iminentei coliziunii m-a facut sa ma prind, ingrozit, de cap.. era prea tarziu deja sa fac orice.. sa fug nu puteam pentru ca m-ar fi lovit pe mine, sa strig n-ar fi avut oricum, rost, pentru ca daca se oprea fata nu mai avea nicio sansa de scapare.. si eram oricum prea panicat. Autobuzul a claxonat, a franat brusc, fata a fost la vreo 15 cm de contact (cu tot cu saritura dinainte de ceea ce putea fi un accident), si a continuat alergarea, probabil socata si ea de ce era sa pateasca...<br />
<br />
Mi-e greu sa imi dau seama daca a vrut sa se arunce in fata autobuzului (din depresie), daca a fost un gest de automutilare inconstient, daca avea vreo problema de vedere sau daca visa cu ochii deschisi la cine stie ce... cert e insa ca mi-a amintit ca viata noastra atarna de un fir de ata si ca se poate termina oricand, si m-a pus putin pe ganduri..Mihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-36141949388227841982010-12-21T09:33:00.000-08:002010-12-21T09:33:47.943-08:00Anii trec, sperantele raman..Cred că "Treceți Batalioane" a fost primul cântec patriotic de care am fost atașat într-un mod autentic, concurând cu "Deșteaptă-te române". Eram în gimnaziu și îl cântam la muzică. Aveam un profesor care, printre altele, când cântam "Deșteaptă-te Române!" ne punea să stăm în picioare și ne tașca dur dacă nu arătam respectul cuvenit pentru acest simbol al patriei.<br />
<br />
Îmi amintesc și că prima zi a orașului Alba Iulia pe care o țin minte cu adevărat a avut loc prin liceu. Eram pe atunci foarte timid. Eram îndrăgostit până peste cap de o fată cu vreo 2 ani mai mare ca mine, dar n-aveam curajul să i-o spun. Eram însă foarte productiv la scris poezii :). Era un timp în care aveam multe vise, dar nu începusem să și reușesc să fac lucruri. Printre altele, fiind în Consiliul Elevilor din liceu, scrisesem un model de regulament pentru un consiliu național al elevilor, și președinta de atunci îmi spunea că am înebunit și că e prea complicat, iar eu am renunțat într-un final la idee.<br />
<br />
Dar nu asta voiam sa vă povestesc, ci că motivul pentru care îmi amintesc momentul e că mai mulți interpreți de muzică populară (cred ca erau Ioan Bocșa, Nicolae Furdui Iancu și Ionuț Fulea) au cântat melodii precum: Hora Unirii, Noi suntem români și, bineînțeles, Treceți Batalioane. În acele momente noi, publicul, în mare parte tineri, ne-am ridicat în picioare și am cântat cu ei. A fost un moment solemn, în care am fost mândri că suntem români și am fost uniți. De multe ori ne dezicem de tot ce avem, însă se pare că tot în trecut și în tradiție găsim tăria de a ne uni.<br />
<br />
Nu întâmplător mi-am amintit de momentul descris mai sus. Mi-am amintit pentru că în acest an, de 1 decembrie, la Alba Iulia programul a fost pătat mult mai puțin decât în alți ani de non-, dacă nu anti-, valori. Mai exact, seara, au concertat mai ales cântăreți din Cenaclul Flacăra, cântecele fiind mai ales patriotice și în acord cu Ziua pe care o sărbătoream: 1 Decembrie. Ziua a culminat (pentru mine) atunci când împreună cu doi colegi ai mei, Paul și Tudor, la finalul unei melodii și chiar înainte de finalul concertului, am ridicat steagul lui Paul (tricolor) și am început să cântăm Treceți Batalioane. Cântereții au început și ei, apoi, să cânte acest cântec, prim cântec patriotic de care eu m-am atașat. Toți trei am căzut, apoi, de acord că acesta a fost cel mai „tare” 1 decembrie la care am fost. Nu doar noi am fost încântați, ci și studenții basarabeni veniți la Alba Iulia pentru a sărbători această Zi sfântă pentru România, basarabeni în care am văzut mai mult patriotism decât în aproape toți cei născuți în România pe care îi cunosc. <br />
<br />
Soarta nu ne prea dă ocazia să știm dacă atunci când ea joacă după cum cântăm noi e din cauza noastră, și nu pentru că așa ar fi făcut oricum. Nu ne dă nici măcar șansa de a ști care e cel mai bun lucru pe care îl putem face la un moment dat. Ne lasă însă să facem ceea ce dorim, să credem și să acționăm după speranțele noastre.<br />
<br />
Dacă ar fi, dincolo de „hotarele” reale sau virtuale pe care trebuie să trecem în lumea din afara noastră, să mă gândesc la ce hotar mare avem de înfruntat în interior pentru a reuși să dăm viață speranțelor noastre, unul ar câștiga detașat: curajul de a nu renunța în fața propriului eșec și a propriei slăbiciuni. Nu mă refer la a ține cu dinții de un post pe care îl poate face mai bine altcineva, ci la a face ceva ce nimeni altcineva nu se încumetă să facă, deși nu ești pregătit pentru asta. Mă refer la a avea curajul să pășim pe un teren necunoscut, chiar și atunci când avem doar principiile drept ghid, și a lua propriile greșeli sau performanțe nesatisfăcătoare nu ca motiv de renunțare, ci ca motiv de evoluție. <br />
<br />
Și atunci când ne gândim dacă merită să luptăm pentru speranțele noastre, pentru că tot e 21 decembrie, să ținem bine minte:<br />
<br />
"Există ceva mai greu de suportat decât frigul, foamea și întunericul - e rușinea față de propria lașitate" Vasile Gogea, 20 decembrie 1989<br />
<br />
Aici un scurt filmuleț despre revoluția din '89: <a href="http://www.youtube.com/watch?v=ehvu7qCMSP4">http://www.youtube.com/watch?v=ehvu7qCMSP4</a>Mihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-41021207290513145732010-12-11T13:00:00.000-08:002010-12-11T13:56:00.035-08:00Despre noi și alții...Ho Ho Ho... <br />
<br />
Iată că azi-mâine vine din nou moșul. Înainte ca el să apară, eu m-am gândit să fiu puțin ironic la adresa unora din obiceiurile noastre, a oamenilor. Sper să le găsiți și voi interesante :).<br />
<br />
Începând de azi, câte un astfel de articol (foarte scurt) va apărea zilnic, până pe 22 Decembrie, pe celălalt blog al meu:<br />
<br />
<a href="http://beyond.weblog.ro">http://beyond.weblog.ro</a><br />
<br />
Enjoy!<br />
Joke errrMihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-68496110535103703172010-12-10T11:12:00.000-08:002010-12-10T11:12:20.371-08:00Eul propriu ca obsesie<a href="http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Eul_propriu_ca_obsesie_7_385831416.html?sms_ss=blogger&at_xt=4d0279f022d16c11%2C0">Eul propriu ca obsesie</a>Mihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-83041952524442877942010-11-25T11:10:00.000-08:002010-11-25T11:12:59.740-08:00Filme psiho :)Hello again :)<br />
<br />
Se pare ca mai nou e tot mai mult interes pentru domeniul psihologiei (si psihiatriei). Asa ca m-am gandit sa le fiu de folos curiosilor si sa impartasesc cateva linkuri cu multe recomandari de filme ce au teme psiho :). Bineinteles, puteti oricand sa cautati "movies about psychology" sau "movies for psychologists" pe google si sa le gasiti singuri...<br />
<br />
<a href="http://www.smccd.edu/accounts/merrill/PSYCHOLOGY%20AND%20MOVIES.htm">http://www.smccd.edu/accounts/merrill/PSYCHOLOGY%20AND%20MOVIES.htm</a><br />
<a href="http://psychmovies.com/">http://psychmovies.com/<br />
</a><br />
Sa fie psihism! (Let there be psyche!)<br />
<br />
MișelMihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-8947328835189782052010-11-21T17:51:00.000-08:002010-11-21T17:51:47.512-08:00De ce politicienii nu se tin de promisiuni...Uite ca am aflat si de ce politicienii nu se tin de promisiuni..<br />
<br />
Studii psihologice arata ca atunci cand le spunem celorlalti ce avem de gand sa facem, creierul nostru reactioneaza (aproximativ) ca si cand am fi facut acel lucru deja, fapt ce reduce probabilitatea ca noi sa depunem efortul necesar pentru a chiar obtine rezultatele dorite.<br />
<br />
Mai jos am atasat un video de pe ted.com pe aceasta tema. <br />
<br />
Enjoy! :)<br />
<br />
<!--copy and paste--><object width="446" height="326"><param name="movie" value="http://video.ted.com/assets/player/swf/EmbedPlayer.swf"></param><param name="allowFullScreen" value="true" /><param name="allowScriptAccess" value="always"/><param name="wmode" value="transparent"></param><param name="bgColor" value="#ffffff"></param><param name="flashvars" value="vu=http://video.ted.com/talks/dynamic/DerekSivers_2010G-medium.flv&su=http://images.ted.com/images/ted/tedindex/embed-posters/DerekSivers-2010G.embed_thumbnail.jpg&vw=432&vh=240&ap=0&ti=947&introDuration=15330&adDuration=4000&postAdDuration=830&adKeys=talk=derek_sivers_keep_your_goals_to_yourself;year=2010;theme=unconventional_explanations;theme=new_on_ted_com;theme=how_we_learn;theme=a_taste_of_tedglobal_2010;theme=the_creative_spark;theme=how_the_mind_works;event=TEDGlobal+2010;&preAdTag=tconf.ted/embed;tile=1;sz=512x288;" /><embed src="http://video.ted.com/assets/player/swf/EmbedPlayer.swf" pluginspace="http://www.macromedia.com/go/getflashplayer" type="application/x-shockwave-flash" wmode="transparent" bgColor="#ffffff" width="446" height="326" allowFullScreen="true" allowScriptAccess="always" flashvars="vu=http://video.ted.com/talks/dynamic/DerekSivers_2010G-medium.flv&su=http://images.ted.com/images/ted/tedindex/embed-posters/DerekSivers-2010G.embed_thumbnail.jpg&vw=432&vh=240&ap=0&ti=947&introDuration=15330&adDuration=4000&postAdDuration=830&adKeys=talk=derek_sivers_keep_your_goals_to_yourself;year=2010;theme=unconventional_explanations;theme=new_on_ted_com;theme=how_we_learn;theme=a_taste_of_tedglobal_2010;theme=the_creative_spark;theme=how_the_mind_works;event=TEDGlobal+2010;"></embed></object>Mihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-91197608228668382342010-10-24T16:06:00.000-07:002010-10-24T16:07:16.120-07:00Sir Ken Robinson on Changing Education Paradigms<object width="480" height="295"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/zDZFcDGpL4U?fs=1&hl=en_US"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/zDZFcDGpL4U?fs=1&hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="295"></embed></object>Mihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-50490203777267496262010-09-09T04:56:00.000-07:002010-09-09T04:57:56.215-07:00Asa-i in tenis...<object width="560" height="340"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/OQfjIw3mivc?fs=1&hl=en_US"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/OQfjIw3mivc?fs=1&hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="560" height="340"></embed></object><br />
<br />
<br />
When I was young it seemed<br />
that life was so wonderful<br />
a miracle, oh it was beautiful, magical<br />
And all the birds in the trees<br />
well they'd be singing so happily<br />
joyfully, oh playfully watching me<br />
<br />
But then they sent me away<br />
to teach me how to be sensible,<br />
logical, oh responsible, practical<br />
And they showed me a world<br />
where I could be so dependable<br />
clinical, oh intellectual, cynical.<br />
<br />
There are times when all the world's asleep<br />
The questions run too deep<br />
for such a simple man<br />
Won't you please,<br />
please tell me what we've learned<br />
I know it sounds absurd<br />
but please tell me who I am<br />
<br />
Oh watch what you say<br />
or they'll be calling you a radical,<br />
a liberal, oh fanatical, criminal<br />
Oh won't you sign up your name<br />
we'd like to feel you're acceptable<br />
respectable, presentable - a vegetable!<br />
<br />
But at night when all the world's asleep<br />
The questions run too deep<br />
for such a simple man<br />
Won't you please,<br />
please tell me what we've learned<br />
I know it sounds absurd<br />
but please tell me who I amMihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-60684378702850484512010-07-12T04:06:00.000-07:002010-07-12T04:06:20.650-07:00Hai la inundatii!In sfarsit, dupa o perioada destul de lunga, am din nou acces la internet (si putin timp). Pentru ca nu am mai scris de mult pe blog, o sa revin cu un articol scurt legat de inundatiile de la Galati.<br />
<br />
Nu stiu cati dintre voi stiti, insa <a href="http://www.anosr.ro/">ANOSR</a> a avut initiativa de a apela la studenti pentru a participa la construirea digului de la Galati. Zis si facut. Peste 50 de studenti din tara s-au strans la Galati pentru a da o mana de ajutor. Si din <a href="http://www.fpse.ro/">facultatea noastra</a> au participat intr-o forma sau alta 8 studenti (zic intr-o forma sau alta pentru ca nu toti au fost acolo pe toata perioada sederii noastre). Am avut si de lucru (umplut si carat saci cu nisip, sapat cu harletul/tarnacopul/lopata), dar si de petrecut :). Mancarea la cantina <a href="http://ugal.ro/">Universitatii din Galati</a> a fost si ea foarte buna, locurile la camin unde am dormit OK... Daca primele doua zile am avut parte de munca fizica, dupa aceea am stat mai mult pregatiti pentru eventualitatea in care o sa fim chemati la evacuari. Dat fiind ca nivelul Dunarii a scazut, n-a mai fost cazul.<br />
<br />
Ce mi s-a parut interesant a fost si ca am reusit sa mobilizam localnici. Vazandu-ne, o parte din ei s-au pus pe treaba serioasa. Unul din ei s-a si luat de noi ca lucrand ii facem de rusine pe galateni (vazuse el la stiri cu o seara inainte ca voluntari din toata tara vin sa le salveze orasul si ei stau la bere, pentru multi din ei lucru deloc fals...). Eh.. nu in ultimul rand, a fost foarte tare si ca am avut parte si de ajutor si din, si din afara <a href="http://www.aspse.ro/">ASPSE</a>.<br />
<br />
Una peste alta, cred ca e foarte important sa fim solidari, in miscarea studenteasca, si atunci cand trebuie sa dam o mana de ajutor acolo unde este nevoie, nu doar atunci cand ne cerem drepturile, si sper ca pe viitor aceasta solidaritate sa fie din ce in ce mai puternica.<br />
<br />
<a href="http://foto.anosr.ro/index.php?album=ANOSR_solidaritate_Galati">Fotografii puteti gasi aici</a><br />
<br />
In speranta unei mobilizari cat mai mari atunci cand situatii critice (cat mai rare) o cer,<br />
MihaiMihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-16956391236322515832010-06-11T10:46:00.000-07:002010-06-11T10:46:44.297-07:00Mars, mai animalule!Sa nu uitam ca Revolutia ne-a fost furata, sa nu uitam ca minerii au fost adusi la Bucuresti si „lasati” sa omoare zeci de oameni si sa omoare alte cateva sute, sa nu uitam cum am fost mintiti. Asta ca sa nu mai spunem de cei peste 1200 de morti de la revolutie, inscenarile si minciunile de atunci, orchestrate maiestuos de.. cine oare?<br />
<br />
<object height="385" width="480"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/t5f79KdPLdI&hl=en_US&fs=1&"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/t5f79KdPLdI&hl=en_US&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object><br />
<br />
Bineinteles, nu putem sa nu vedem si continuarile actuale: dosarul Revolutia blocat de justitia romaneasca (implicit si trimiterea in instanta a aceluiasi personaj despre care vorbeam mai sus), judecatorii numiti indirect de acelasi personaj, din cadrul CCR, au blocat ANI, CNSAS, acum si Legea Lustratiei, etc. etc.<br />
<br />
Mai multe detalii pe <a href="http://www.asociatia21decembrie.ro/">http://www.asociatia21decembrie.ro/</a>.Mihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-39504084054031797382010-06-02T15:43:00.000-07:002010-06-02T15:43:49.955-07:00De unde pana unde?<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_y14N_ywOyIU/TAbd6g6ZIXI/AAAAAAAAAlk/WTV76oqAHqw/s1600/IMG_8002.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" gu="true" height="300" src="http://4.bp.blogspot.com/_y14N_ywOyIU/TAbd6g6ZIXI/AAAAAAAAAlk/WTV76oqAHqw/s400/IMG_8002.JPG" width="400" /></a></div><br />
Am pregătit în ultimul timp mai multe proiecte cărora vreau să le dau viață. Nu știu dacă ți s-a întâmplat și ție să visezi, să ți se ridice părul pe tot corpul la gândul că ai putea să reușești să faci ceva... orice a fost acel ceva pentru tine. Nu știu nici dacă ți-a ieșit ceva atât de mișto, încât, cum zice marele filosof Guess Who, să crezi măcar pentru o secundă că ai lumea la picioare (lumea la picioare poate ca „șef”, poate ca cel mai bun servitor)... Nu știu dacă ți s-a întâmplat să crezi că poți face lucruri super tari, să inspiri, să fii inspirat, să crezi în oameni care să nu creadă în ideile tale, să crezi în idei care nu se potrivesc pentru oamenii din jur, sa te ajute cineva în ideile tale, dar să-ți dai seama că de fapt trage în cu totul altă parte, pentru că de fapt n-a înțeles, sau să reușești să le aliniezi pe toate.. După câțiva ani buni de voluntariat (cam 5 pentru mine), chiar dacă îmi face plăcere să mă gândesc retrospectiv și să mă întreb câte din cele de mai sus le-am făcut și ce au însemnat, lucrurile care mă inspiră cel mai mult sunt în continuare cele viitoare...<br />
<br />
După acești ani, însă (de fapt de muuult mai repede), am învățat să-mi mușc puțin limba și să spun mai puțin despre lucrurile viitoare. Vrând nevrând, am văzut cum e să fii și susținut, și blocat (din intenții bune) în diverse planuri, să mă motivez sau să mă sabotez chiar eu, chiar sub ochii mei.. Am văzut cum oamenii sunt diferiți în atâtea feluri, și în atâtea asemănători, am văzut cum socoteala de acasă se potrivește destul de rar cu cea din târg. Am văzut curaj și am văzut și lașitate, și am văzut și cum ele nu se văd la fel din interior și din exterior, prin ochelari de soare sau infraroșii.. Poate însă că cel mai mult din toată povestea asta a contat cum și că m-am văzut pe mine.<br />
<br />
Am pornit ca un (mare) visător, căruia cei mai buni prieteni îi spuneau că s-a prostit de la gândit „atâtea proiecte”. Deși am crezut că asta înseamnă că lumea nu merită oameni bine intenționați, m-am gândit mai bine și am înțeles că n-are nimeni niciun motiv să mă aprecieze pentru visele pe care le am, dacă nu pentru vise aștept aprecierea lor. Am început să fac, am început s-o dau în bară, apoi am mai început să și reușesc. Mi-am mai racordat visele la realitate, și da, a fost foarte dureros, apoi am mai racordat și realitatea la vise, atât cât am putut. Am văzut, totuși, că atunci când mă bucur prea mult de un plan, risc să-l las plan. Am hotărât atunci să nu-mi mai dau satisfacția de a mă bucura din plin de un proiect cât nu e realitate. Chiar și după multe încercări, am rămas un visător, dar poate un altfel de visător. Ce mi se pare foarte interesant acum e că am învățat să-mi iubesc și reușitele și eșecurile, și fericirea, exuberanța, și tristețea, frustrarea, singurătatea, și am învățat asta pentru că simt că în final viața mea își va fi meritat viața, și viața vine cu de toate, la pachet...<br />
<br />
Cât despre proiectele de viitor, mă apropiu de ele cu teamă și cu emotii, dar și cu o mare speranță că ele vor merita apreciate ca fapte, nu ca vise. Și mai mult însă, sper că ele vor fi ale celor care se vor bucura de ele, cu bunele și relele lor, și a mea mai mult bucuria de-a fi adus o contribuție. Si cu doza de realism, sper ca fiecare vom învața să ne vedem și bunele și relele noastre, pentru a putea, ca și copiii, să avem curajul să ne tot ridicăm în picioare după fiecare cazătura, pentru a putea în final să mergem în două picioare, fără să ne limităm la a da vina pe părinți că nu ne-au ținut destul de strâns de mână...<br />
<br />
Între căzături și sprinturi, pe pista către vise,<br />
MihaiMihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1408281428535354623.post-62274878242709696092010-05-11T16:20:00.000-07:002010-05-12T04:20:22.342-07:00Lectii de viata<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_y14N_ywOyIU/S-nlqZhKjbI/AAAAAAAAAkE/h_MvPLJ1kr0/s1600/IMG_7784.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/_y14N_ywOyIU/S-nlqZhKjbI/AAAAAAAAAkE/h_MvPLJ1kr0/s320/IMG_7784.JPG" tt="true" /></a></div>Era (o) marți. Ziua a început într-un mod.. normal. Atât de normal, încât nici nu-mi amintesc cum a început. Pe la 20:00, simțindu-mă aiurea că am și eu o zi liberă și nu știu cu cine să ies, m-am învârtit puțin prin cameră (fac asta la propriu când gândesc..). Simțeam o stare.. poetică. Mi-e greu să o descriu, dar când sunt în această stare știu că pot să scriu, sau măcar să visez :). Știam că trebuie să fie o seară foarte tare. Am vorbit cu o prietenă și am chemat-o la un suc. După îndelungi deliberări a refuzat (era foarte obosită). Povestea durase vreo 2 ore și ceva, timp în care dorința și determinarea mea de a ieși a crescut. M-am gândit că am putea să mergem să facem ceva gen free hugs, dar fără să filmăm, să vorbim cu oameni beți etc. etc. <br />
<br />
Rămânând singur (fără „date”), mi-a luat ceva să mă automotivez să ies. Mă gândeam să merg în parcul Izvor și să scriu (acolo parcă e destulă lumină). Apoi, m-am gândit și să rămân acasă și să scriu, dar era un risc prea mare să nu mai fac nimic. Cu chiu, cu vai, m-am convins și plecat spre centrul vechi. <br />
<br />
Am coborât din cameră, am intrat în metrou. M-am uitat la oamenii din jur (5-6 în vagon..). Am deschis un carnețel pe care îl luasem cu mine, și am scris:<br />
Q&A<br />
1: 1 lucru ca lecție de viață + exp. aferentă<br />
<br />
M-am așezat lângă un tip. „Bună ziua! Sunt student la psihologie și fac o mică anchetă. Puteți să îmi răspundeți la o întrebare?”.. „Despre ce e vorba?” „Dacă ar fi să alegeți o lecție importantă de viață pe care să puteți să o transmiteți, care ar fi aceea? Cum ați ajuns la respectiva concluzie?”<br />
<br />
Răspuns #1<br />
Să se preocupe de studii, să-și găsească un servici și să se țină de el. <br />
/Cum ați ajuns să considerați aceste aspecte ca fiind foarte importante?<br />
Eu, la 29 de ani, am 13 ani lucrați pe cartea de muncă. Mulți au 1,2,3 ani la vârsta asta... oricum, cred că ține și de familie..<br />
/În ce sens ține și de familie?<br />
Păi cum sunt și părinții, ce vezi la ei.<br />
-- Ionuț, 29 de ani<br />
<br />
Răspuns #2<br />
/Am întrebat apoi, același lucru, o doamnă. A fost foarte drăguță și mi-a spus multe lecții de viață<br />
Niciodată să nu te iei după nimeni ca să n-ai cui să-i reproșezi. Eventual ție însuți. Ce să-ți mai zic.. Mâncarea reîncălzită nu mai e la fel de bună. Să ții asta minte!<br />
/Vă referiți la relații intime?<br />
Da, mai ales la relații intime. Poate că pare că merge, dar odată ce s-a stricat o relație, cum e în situații de divorț de exemplu, nu mai merge..<br />
Așa.. ar mai fi să nu te încrezi prea tare decât în mama ta. Prietenii se pot folosi de informații când ești mai vulnerabil și să te șantajeze sau să-ți facă rău. Asta mai ales dacă ajungi cineva și ei sunt invidioși că nu le dai și lor, chiar dacă tu poate nu poți. Și aș mai zice că totul în viață se plătește.<br />
/ Cum ați ajuns la această concluzie?<br />
Păi am avut niște decepții... aș putea scrie un roman despre asta. Da.. dar uite, încă o chestie: Răbdarea, încrederea, să nu le pierzi niciodată. Și niciodată să nu te umilești (nici pentru bani nici pentru altceva)...<br />
/Spuneați că totul în viață se plătește. Puteți să-mi dați un exemplu de experiență care v-a făcut să credeți asta?<br />
Ei.. păi am 56 de ani și încă plătesc pentru greșelile din tinerețe. Să ții minte că ce vezi în casă, aia să faci.. să urmezi exemplul pozitiv al părinților...<br />
-- Rodica, 56 de ani<br />
<br />
Răspuns #3<br />
/Metroul a ajuns la destinație. Am salutat doamna de mai devreme și am plecat grăbit din metrou. Am mers și am încercat să întreb o domnișoară tânără același lucru. Mi-a răspuns, puțin sec, „și dacă chiar nu am disponibilitate?”. Mi-am cerut scuze și am mers mai departe.<br />
<br />
Răspuns #4<br />
/După ce am urcat scările (eram la Unirii). Am întrebat un paznic mai tânăr chestia asta. Mi-a zis că nu vrea, să văd dacă vrea colegul lui..<br />
<br />
Răspuns #5<br />
/Am mers la un coleg al său. A început destul de ușor, repede și sincer, să îmi povestească<br />
Până la 50 de ani, n-am realizat nimic. De aici încolo ce mai pot să fac? Meseria de paznic.. asta-i meserie?<br />
La țară, la mine, în provincie, murim de foame. Fără salariu de câteva milioane, murim de foame...<br />
Eu nu mai pot realiza nici ce au realizat ai mei.<br />
/Ce anume nu mai puteți realiza?<br />
Păi să fac și eu o casă.. cu 10 milioane, nu pot.. Tineretul să încerce să meargă în străinătate dacă nu întrevăd alte posibilități în țară. Eu sunt legat de casă, fac naveta (100km), unde am grijă de ai mei. Sunt din Călărași, Mănăstirea, aproape de Dunăre.<br />
Viața de aici încolo ne paște cu greutăți. Cauți să vorbești cu cineva, și dintr-o vorbă ajungi la conflict.. asta e lumea, stresul din ziua de azi.<br />
Eu.. am meserie de șofer, mecanic, marinar nici nu mai zic.. s-au dus astea, pur și simplu s-au dus. De azi dimineață stau numai în picioare. Ne-am aciuit aici paznici, și nu ne dau nici un spor nimic. <br />
Te uiți în viața asta și vezi că nu-ți poți realiza împlinirile. Printr-o simplă semnătură aștia ia 100.000 de Euro. În provincie la țară a-nvechit toate, și trebuie renovate, dar cu ce să realizezi toate astea?<br />
Să vezi când eram eu adult și aveam grijă de vecini, și erau uite-atâta (ținea mâna lal aprox. 1m), care acum sunt plecați și s-au realizat material, ce eu n-am putut face într-o viață de om..<br />
Eu n-aș pleca de la țară nici pentru o doamnă miliardară, nici să fie Zâna Zânelor.<br />
/Amuzat de ce tocmai a spus, i-a povestit și casieriței, și au râs puțin.<br />
... știi, pe vremea lui Ceaușescu, se spunea că 80% din țară o duce râu, dar și acuma tot așa e.. adică așa cred eu, din ce văd eu în jurul meu, și acasă.<br />
/I-am mulțumit frumos pentru disponibilitate și am plecat mai departe. M-a lăsat apoi să intru pe poartă, să nu plătesc încă o călătorie pentru interviu.<br />
-- Gheorghe, 50 de ani, paznic la metrou.<br />
<br />
Răspuns #6<br />
/Am continuat către ieșirea dinspre magazinul Unirea. La un moment dat, am văzut un muncitor. După câteva clipe de ezitare, l-am abordat și el.<br />
Lecție importantă de viață de la noi, de la șantieriști... n-ai să vezi așa ceva (râde)<br />
Ce să zic.. bani cu țârâita, muncă multă, toată ziua spune că dacă nu-ți convine poți să pleci.. asta-i viață?<br />
Gata.. în trei cuvinte ți-am spus ce m-ai întrebat..<br />
/Care ar fi mesajul pentru tineri?<br />
Păi să se țină de carte și să nu ajungă pe șantier. patronii câștigă bani și nouă ne dă ce le scapă printre degete. Mie când îmi spunea tata să-nvăț, parcă nici de-al dracului..<br />
/I-am mulțumit frumos, am dat mâna cu el, și m-am dus mai departe.<br />
<br />
Răspuns #7<br />
/Am ieșit din metrou și am plecat spre Lipscani. Lângă McDonalds era un grup de tineri cu freze ciudate, care vorbeau alte limbi și se distrau. Aveau și bagajele în jur. Inițial, am mers mai departe, am stat în parcul unirii câteva minute, apoi m-am întors la ei. Aceeași întrebare:<br />
Take the metro before it's too late.. this could be like a metaphor..<br />
--Nicholas, 23<br />
<br />
Răspuns #8<br />
/Din același grup<br />
Go to Vama Veche!<br />
-- Stefanie, 20 (da, așa se scrie Stefanie)<br />
/M-au întrebat de ce îi întreb, le-am povestit ce făceam, apoi au plecat, pentru că trebuia să prindă ultimul metrou..<br />
<br />
Răspuns #9<br />
/Am plecat de la turiști și am ajuns din nou în parc (în colțul parcului). Pe bancă stătea un om al străzii. Aceeași întrebare.<br />
Io sunt copilu străzii.. am rămas de la 7 ani fără mamă și tată. Am fost căsătorit și am o fetiță, dar n-am putut să ne împăcăm, cu soția (probleme financiare, părintești - cu soacra mai ales), iar acuma îmi duc viața de azi pe mâine, să pot să-mi duc existența să trăiesc.<br />
Aș vrea să găsesc o locuință, să pot să trăiesc, să nu mai dorm pe străzi. Asta numai cu ajutorul lui Dumnezeu - el ne-a creat, el ne-a dat viață.<br />
Prietenii din ziua de azi când te vede la rău (chiar apropiați) nu te bagă în seamă. Sunt nemâncat de 4 zile, am găsit asta în gunoi (/era o sticlă de suc). Tare mi-aș dori să găsesc un loc de muncă, să pot să mă mențin, dar nu-mi găsesc.<br />
Am crescut la orfelinat până la 18 ani. Părinții mi-au murit într-un accident de mașină.<br />
/Alte rude nu aveți?<br />
Nu, nu..mmm adică am o mătușă dar ea nu poate să mă întrețină - are doar 2 camere și are copii. Așa-i viața.. n-ai cu cine să te cerți, n-ai cu cine să te bați, așa-i bine, să-ți duci viața de unul singur..<br />
Caut de 2 săptămâni loc de muncă, dar nu găsesc deloc. Noaptea-i foarte frig, n-ai unde să dormi.. <br />
Eu am opt clase terminate. Mai multe n-am putut. N-am putut financiar, mă înțelegi. Asta e... cam atât am avut tot ce-am avut pe sufletul meu să vă spun.<br />
/L-am invitat să mergem la un fast-food din apropiere să ne luăm câte ceva de mâncare. Zis și făcut.<br />
La noi în România e multă corupție, și lumea e pentru ea.. dacă și președintele minte, care el e președintele țării.. zice că ne dă locuri de muncă și noi nu găsim nimic.<br />
Eu sunt fierar-betonist, când lucram pe șantier câștigam câte 15, 16 milioane pe lună. Problema e că n-am putut să îmi scot cartea de muncă, că n-am avut ani. Și cu soacra, cât am avut de lucru și am adus bani în casă, am fost bun. Când n-am mai avut ce lucra, n-am mai fost bun. Așa e lumea, cât aduci ceva ești bun, când nu, nu mai ești.. nu contează dacă chiar nu găsești..<br />
Știi, m-a învățat odată un om asta „oricât ai fi de sărac, să ni-ți pierzi niciodată încrederea, că pentru noi există un Dumnezeu care are grijă de noi în orice problemă pe care o avem” și eu am luat cuvintele astea și le-am memorat. Și așa rezist acum, că n-am mâncare, și de dormit dorm pe niște țevi care mai sunt descoperite la metrou, că se lucrează, și mai bagă căldura până pe la 2-3 noaptea, după care mă trezesc de frig.. Și la asta mă gândeam și când stăteam la mătușa mea. Că acolo mai lucram la o femeie, îi făceam curat din când în când, și avea bijuterii valoroase și niciodată nu m-am atins de ele, și mă știa și copiii ei și mă chemau când mai plecau ei să o ajut.<br />
Eu mă gândesc, că îmi mai apar așa gânduri în minte, că dacă iau (/n.r. fur) acuma, ce rezolv? Că banii se duce. Dar dacă n-ai sănătate degeaba. Și asta, vezi, mentalitatea la om, e importantă, să gândească bine, să nu gândească răutate.<br />
Vedeți dumneavoastră că și ura asta e mare, și ura asta rasială. Acum, dumneavoastră probabil că știți mai bine că sunteți citit și aveți atâta școală. Da uite și rromii aștia, când fură sau așa, ei nu se gândesc că mai tare fac rău și mai tare îi întărâtă pe ceilalți împotriva lor? Oare de ce nu pot gândi și ei că ce rost are să iau de la omu ăla să-i fac rău... cum ați venit dumneavoastră la mine, eu puteam să mă enervez, să zic iau de tine, dar de ce? cu ce drept, când ai pus doar o întrebare? oare de ce nu gândesc și ei așa să nu întărească ura asta rasială? <br />
Eu am avut noroc cu o profesoară, care m-a învățat să nu fac rău. Mi-a zis să nu fac ca ceilalți copii de la centrele de plasament, că eu n-am părinți care să mă ajute când plec. <br />
/De ce ați plecat de la mătușa dumneavoastră?<br />
Am plecat că nu aduceam bani în casă, și nu poți să stai la om și să nu aduci nimic, numa să ceri..<br />
/Am mai povestit cu el despre copiii care se droghează, ura rasială de o parte și de alta. M-a mai întrebat dacă sunt poet. I-am spus că mai scriu, dar nu mă consider neapărat poet, și mi-a spus că dacă mai scriu, el asta înțelege prin poet. I-am mulțumit pentru că a povestit cu mine, am dat mâna și am mers mai departe.<br />
-- Radu Cristinel, 34 de ani<br />
<br />
Răspuns #10<br />
/Am ajuns într-un pub. Am comandat un ceai și m-am uitat puțin peste notițe. Le-am povestit fetelor de la bar ce fac, și le-am pus aceeași întrebare. Una n-a zis nimic (nici că nu răspunde). Cealaltă:<br />
Mai trag de timp.. eu una încă sunt prea mică... adică nu mi s-au întâmplat lucruri foarte importante din care să fi învățat ceva foarte important sau relevant.<br />
-- Cristina, 21, barman<br />
<br />
Răspuns #11<br />
/Am mers puțin în club apoi, dar am stat foarte puțin. Mă întâlnisem mai devreme cu câteva colege, îmi spuseseră unde merg, și le-am făcut o vizită. Am luat apoi un taxi spre casă. Taximetristului i-am adresat aceeași întrebare. În mașină cânta muzică religioasă.<br />
Dumnezeu e Calea, Adevărul și Viața. Întreabă-l pe El, că El are toate răspunsurile. Să ținem post, să ne spovedim, să luăm canon de rugăciuni. Secretul, în orice domeniu ai fi, este să fii credincios. Dacă nu suntem credincioși, degeaba suntem învățați, dacă suntem mândri, că și Lucifer a căzut din cauza mândriei. Și dacă ești doctor, și dacă ești ce ziceai că ești tu, psiholog, nu ești doctor bun dacă nu crezi în Dumnezeu, pentru că atunci nu ai Harul lui cu tine. Să ții minte, că mântuire înseamnă viață veșnică și moartea veșnică este în iad, că noi nu ne oprim aici. Ceea ce-ți spun eu acum nu eu îți spun, ci Dumnezeu vorbește prin mine și mă-nvață ce să îți spun. Ai să vezi că nici profesorii tăi nu știu ceea ce-ți spun eu acum.<br />
//Cursa s-a terminat. Discuția a fost puțin mai lungă, ideile însă cam acestea au fost. I-am mulțumit, am plătit cursa și am mers acasă.<br />
-- Păcătosu Vasile cel Mare, 57 de ani (așa a spus să îi trec numele)<br />
<br />
Cam asta a fost marea aventură printre lecții de viață. Sunt tentat, însă, să vă pun și vouă aceeași întrebare:<br />
Dacă ar fi să alegeți o lecție importantă de viață pe care să puteți să o transmiteți, care ar fi aceea? Cum ați ajuns la respectiva concluzie?Mihaihttp://www.blogger.com/profile/16308131839712365083noreply@blogger.com4